Tunuri din Bihor

Tunuri cu Romgaz

2012-01-04T13:51:00.000-08:00

Zeci de directori din cadrul Ministerului Economiei, ANRE si Romgaz sunt anchetati pentru subminarea economiei nationale si favorizarea InterAgro, firma omului de afaceri Ioan Niculae/Printre invinuiti se afla si secretarul general adjunct din Ministerul Economiei si directorul Romgaz

Miercuri, 4 ianuarie 2012, 20:42

Mai multi directori din cadrul Ministerului Economiei, Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei si societatii Romgaz sunt anchetati pentru ca ar fi favorizat o firma prin preturi preferentiale la gaze, potrivit unui comunicat DIICOT. Acesta mai arata ca procurorii DIICOT au dispus inceperea urmaririi penale fata de un numar de 40 de persoane cu functii de conducere. DIICOT arata ca invinuitii au desfasurat activitati infractionale care au produs un prejudiciu de 126 milioane dolari patrimoniului SNGN ROMGAZ SA si bugetului consolidat al statului

UPDATE Surse apropiate anchetei au declarat ca printre persoanele puse sub invinuire se afla Marcel Adrian Piteiu, membru PDL si director general Romgazsi Ioana Apan (fosta consiliera a lui Codrut Seres, trimis si el in judecata pentru submniarea economiei nationale in alt dosar) - acum presedintele Consiliului de Administratie al Romgaz si secretar general adjunct in Ministerul Economiei,Alpar Kramer (UDMR), fost director comercial al Romgaz, Eugen Mitea (PNL), fost director adjunct al Romgaz si Dan Victor Alexandru, fost secretar de stat in Ministerul Economiei in guvernarea Tariceanu

UPDATE 1 "Procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism- Structura Centrala au dispus inceperea urmaririi penale fata de un numar de 40 de persoane, functionari publici cu functii de conducere din cadrul Romgaz, Ministerului Economiei, Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) si reprezentanti ai unei societati comerciale din municipiul Bucuresti, pentru savarsirea infractiunilor de complot si subminarea economiei nationale, prev. de art. 167 alin. 1 si art. 165 alin. 2 C.p", se arata intr-un comunicat al DIICOT. Potrivit unor surse HotNews.ro ar fi vorba de InterAgro, firma omului de afaceri Ioan Niculae.

Omul de afaceri Ioan Niculae a negat acuzatiile, spunand ca nu a fost favorizat de Romgaz si a precizat ca firmele lui nu au datorii la stat.

"Noi nu am primit niciodata gaz la alt pret decat alte companii din Romania. Companiile mele nu au datorii la stat. Intrebati-i pe procurori. Faceti o mare eroare sa dati la o astfel de ora informatii inexacte", a declarat Ioan Niculae la Realitatea TV, citat de Romania Libera.

Niculae a declarat, miercuri seara, pentru Agerpres, ca nu poate face niciun fel de apreciere in legatura cu dosarul instrumentat de DIICOT referitor la prejudicierea patrimoniului SNGN Romgaz SA si a bugetului consolidat al statului, deoarece nu a fost instiintat pe nicio cale oficiala despre o eventuala implicare a sa in acest dosar.

"Nici nu am luat cunostinta oficial de acest dosar. Deci nu pot sa fac niciun fel de apreciere. Nu am fost instiintat pe nicio cale oficiala de acest dosar", a declarat Niculae.

De asemenea, omul de afaceri a precizat ca numele sau a aparut in acest dosar ca urmare a relatarilor din presa centrala si ca nu a primit nicio instiintare oficiala potrivit careia ar fi invinuit in aceasta cauza.

"Ca de obicei in Romania, intai se dau la presa (n.r. informatiile), chipurile scurgeri de informatii, si dau pe surse, dau intr-un ziar care este apropiat DIICOT-ului si dupa aia o preia toata presa romaneasca, o dezbate si deja te-a condamnat pana se declara DIICOT (...)", a mai spus omul de afaceri.

Potrivit DIICOT, invinuitii au desfasurat activitati infractionale care au produs un prejudiciu de 126 milioane dolari patrimoniului SNGN ROMGAZ SA si bugetului consolidat al statului si au avut drept consecinta punerea in pericol a sistemul energetic national.

Activitatea infractionala a vizat modalitatea de contractare de catre societatea comerciala a unor cantitati considerabile de gaze naturale, la preturi mult diminuate fata de cele practicate de SNGN ROMGAZ SA, obtinerea de gaze naturale doar din productia interna, cu eludarea reglementarilor legale in materie precum si mentinerea facilitatilor acordate societatii, in conditiile in care inregistra datorii semnificative la plata gazelor furnizate.

Se mai retine ca activitatea infractionala a generat imposibilitatea repartizarii de catre SNGN ROMGAZ SA a rezervelor necesare pentru realizarea programului national de inmagazinare si cresterea importului de gaze naturale, cu consecinta punerii in pericol a Sistemul Energetic National, ca ramura strategica a economiei nationale si subminarii economiei nationale.

In perioada 28-29 decembrie 2011, la sediul DIICOT au fost audiate 35 de persoane, carora le-a fost adusa la cunostinta invinuirea, urmand ca in perioada imediat urmatoare sa aiba loc audierea celorlalti invinuiti.

Anchetarea unor directori a fost confirmata si de Ministerul Economiei. "Ministerul Economiei este informat in legatura cu faptul ca mai multi angajati sunt cercetati intr-un dosar instrumentat de catre DIICOT. Respectand principiul prezumtiei de nevinovatie, Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri va astepta pronuntarea unei solutii finale in acest dosar, iar in functie de aceasta va lua masurile legale", potrivit unei informatii transmise de Ministerul Economiei la solicitarea HotNews.ro.

Ministerul Economiei: Producatorii de ingrasaminte chimice auacumulat datorii catre Romgaz inca din 2002

Iar din 2009 pana in octombrie 2010, InterAgro a beneficiat legal de anumite facilitati la achizitionarea gazelor. Practic, producatorii din industria chimica, dar si unele companii din domeniul energetic, au beneficiat pana la 31 octombrie 2010 de gaze naturale doar din productia interna, ceea ce inseamna costuri mult mai mici fata de factura la gaz platita de populatie si semnificativ mai mici fata de orice alt consumator eligibil din Romania.

Masura a fost luata in mai 2009 si a expirat la 31 octombrie 2010. In acea perioada, gazele din productia interna costau aproximativ 160 de dolari/1.000 mc, in timp ce pretul gazului din import ajunge pana la 380 dolari/1.000 mc.

In octombrie 2010, Ministerul Economiei a decis sa nu mai prelungeasca aceste facilitati. "Incepand cu 2002, producatorii interni de ingrasaminte chimice au beneficiat de reduceri comerciale din partea Romgaz, inregistrand importante restante la plata gazelor naturale furnizate, astfel incat, la aceasta data (n.red. noiembrie 2010), datoria reesalonata la plata atinge un nivel de 531 milioane lei, ceea ce reprezinta echivalentul consumului de gaz pe 6 luni pentru aceasta categorie de consumatori", mai sustinea atunci Ministerul Economiei.

Combinatele lui Neculae au primit gaze la pret redus timp de 16 luni

Practic, timp de 16 luni, din vara lui 2009 pana in toamna lui 2010, combinatele lui Ioan Niculae au fost principalul beneficiar al unei facilitat i a Guvernului care le permitea sa fie alimentate doar cu gaze din productie interna motivul invocat fiind salvarea industriei chimice autohtone.

Potrivit Romania Libera, primele contracte semnate de Ioan Niculae, prin societatile pe care acesta le detine cu Romgaz, au fost facute in timpul cand la conducerea Ministerului Economiei se afla liberalul Varujan Vosganian.

Potrivit sursa citat, la acest moment Vosganian nu are nicio calitate in dosarul deschis la DIICOT.

Dupa ce facilitatea oferita de Guvern a expirat, Niculae a amenintat ca isi va inchide toate fabricile si ca va trimite 8.000 de oameni in somaj pentru ca nu poate functiona altfel decat cu gaz ieftin in vremuri de criza. Lucru care s-a si intamplat.

Dupa sistarea ajutorului guvernamental, InterAgro a anuntat la inceputul lui 2011 ca inchide, pe rand, toate combinatele sale chimice. Lucru ce s-a si intamplat. Cu toate acestea, dupa o luna, in mai 2011, InterAgro a anuntat ca redeschide combinatele Donau Chem Turnu Magurele si Gaproco Piatra Neamt, motivand cu cererea mare de pe piata.

InterAgro detine sase combinate de ingrasaminte chimice (Donau Chem Turnu Magurele, Chem Gaz Slobozia, GA-PRO-Co Piatra Neamt, Amurco Bacau, Viromet Victoria si NitroPoros SRL Fagaras), fiind unul dintre cei mai mari consumatori de gaze naturale din tara.

Ioan Niculae este unul dintre cei mai bogati romani, cu o avere estimata la 1,1 miliarde de euro, si controleaza grupul Interagro. Aceasta companie face parte, alaturi de combinatul de aluminiu Alro Slatina, combinatul siderurgic ArcelorMittal Galati, grupul InterAgro si combinatul de ingrasaminte chimice Azomures, din categoria de consumatori intreruptibili care se bucura, prin lege, de resurse ieftine de energie.

Hoția Petrom ce afaceri fac oamenii noștri politici cu averea poporului român

2011-07-06T22:07:00.000-07:00

Statul a oferit OMV Petrom zăcăminte de 14 miliarde de dolari

Două miliarde de dolari este suma pe care OMV o va încasa din producţia de gaze naturale, în plus faţă de estimările iniţiale ale consultanţilor
România este fruntaşă în Uniunea Europeană la creşterea preţului benzinei. Carburanţii s-au scumpit de trei ori în doar zece zile, cel mai ieftin sortiment de benzină ajungând la un nou prag istoric de peste 5 lei/litru. În timp ce consumatorii de rând ameninţă cu protestele, Emil Boc, premierul României cere explicaţii instituţiilor abilitate. În urmă cu două zile, în cadrul unei emisiuni Boc a solicitat Consiliului Concurenţei să verifice dacă există o situaţie de monopol pe piaţa carburanţilor, cerând în acelaşi timp Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) să analizeze profitul companiilor din domeniu. Fără prea multă demagogie politică şi afirmaţii "curajoase" în prime time, calculul profitului unei companii de profil este simplu.

Jurnalul Naţional vă prezintă afacerea secolului cu zăcămintele de petrol din România, în urma căreia vorbim de încasări minime de circa 14 miliarde de dolari ale OMV Petrom (SNP)! Dacă preţul barilului de petrol este de circa 90 de dolari, iar SNP PETROM SA are rezerve de circa 1 miliard de barili de petrol şi OMV Aktiengesellschaft Austria extrage barilul de petrol din România la un cost de circa 20 de dolari, rezultă că doar din vânzarea petrolului (fără produsele rafinate sau rezultate după rafinare) Petrom poate avea încasări de circa 14 miliarde de dolari! Toate acestea în condiţiile în care s-ar exploata doar 20% din capacitatea unui zăcământ.

Una dintre cele mai avantajoase afaceri cu statul român din toate timpurile a început în decembrie 2004, pe când, cu un simplu vot, aleşii noştri au decis să privatizeze Societatea Naţională a Petrolului PETROM – SA Bucureşti. "Privatizarea" a fost gândită în interesul poporului român desigur, iar rezultatul a fost cel aşteptat: înstrăinarea celei mai importante companii româneşti către o altă companie deţinută majoritar de un alt stat! Afacerea petrolului românesc vândut pe doi lei statului austriac a avut la bază prevederi contractuale care vor mai aduce şi alte pierderi pentru România. Astfel că, prin contractul de privatizare din 2004, statul, la recomandarea consultanţilor, a acordat Petrom o facilitate fiscală denumită "cotă ecologică". Vorbim practic de un stimulent care îi permite investitorului austriac să nu plătească anual impozit pe profit în valoare de mai multe zeci de milioane de dolari.

Cum s-a ajuns la vânzarea aurului negru pe aproape nimic? Primul pas a fost în 2000, când Traian Băsescu, la vremea aceea ministru al Transporturilor a semnat un memorandum cu Banca Mondială prin care statul român îşi asuma privatizarea companiilor energetice şi a sistemului bancar. Apoi statul a trecut la privatizarea Petrom. Responsabilitatea privatizării a fost disipată în Parlament, vânzarea fiind aprobată prin lege specială.

Stenogramele şedinţelor Senatului din 2004 arată că aceştia au discutat o singură zi pe tema celui mai important document de privatizare al ultimilor 15 ani! Aşa că recomandările consultanţilor, întărite de cererea investitorilor, au făcut ca documentaţia privind privatizarea Petrom să conţină o clauză care impune stabilitatea cotei ecologice vreme de zece ani! Potrivit analiştilor, Petrom a primit, în acest fel, un ajutor de stat mascat în spatele unor rezerve obligatorii de ţiţei şi gaze naturale. La nivelul anului 2005, vorbim de circa 100 de milioane de dolari.

La sfârşitul anului 2002, estimările firmei de consultanţă Jacobs, membră a consorţiului de consultanţi pentru rezervele de ţiţei ale companiei Petrom, indicau 128 milioane tone, iar cele de gaze naturale, 101 miliarde mc. Consultanţii au anunţat că, potrivit standardelor internaţionale de contabilitate, rezervele erau de 70 milioane tone de ţiţei şi aproximativ aceeaşi cantitate în miliarde metri cubi de gaze naturale. În plus, Petrom mai are rezerve de 7 miliarde metri cubi de gaze naturale în Kazahstan. Acelaşi consultant recunoştea că s-a bazat pe cifrele furnizate de Petrom, motiv pentru care ar fi fost necesar un audit independent.

În 2005, la un an de la preluarea Petrom, OMV a vândut aproape 7 miliarde metri cubi de gaze, la un preţ mediu de 100 de dolari mia de metri cubi. Cu 36 de dolari mai mult decât au estimat consultanţii în momentul evaluării Petrom! În plus, preţul gazelor naturale importate a crescut în 2005 cu 37% faţă de 2004 (preţ mediu 218 dolari/1.000 de metri cubi). Toate acestea, în timp ce Credit Suisse First Boston şi ING prognozau doar 76 dolari. Un simplu calcul indică o subevaluare anuală a afacerii "Petrom" de peste 100 de milioane de dolari. Practic, 2 miliarde de dolari este suma pe care OMV o va încasa din producţia de gaze naturale, pe durata celor zece ani, în plus faţă de estimările făcute de consultanţi. Mai mult, redevenţa pentru statul româna a fost stabilită pentru zece ani, la aceeaşi cotă, între 3 şi 13%, având un nivel modic spre deosebire de condiţiile din alte ţări. Spre exemplu, Libia primeşte un procent de 80% din petrolul extras. O iniţativă legislativă privind corectarea greşelilor stategice a contractului OMV Petrom a existat încă din 2007. Patru ani mai târziu, nimeni nu a plătit pentru privatizarea atât de dezavantajoasă.

În 2004, înainte de privatizare, SNP PETROM SA deţinea: rezerve estimate la 1 miliard de barili de petrol şi 101 miliarde de mc de gaze naturale; 30 de milioane de mp de teren; 13.856 de sonde petroliere, cu o producţie zilnică de 220.000 de barili de petrol; o capacitate de rafinare de 8 milioane de tone de petrol anual în rafinăriile Arpechim Piteşti şi Petrobrazi Ploieşti; o reţea de distribuţie formată din 600 de staţii de benzină (din care 1/3 erau aduse la standarde europene), 145 de depozite, 1.540 de autocisterne rutiere, 1.470 de vagoane de cale ferată, peste 15.000 km de conducte pentru transportul de petrol şi gaze naturale şi stocuri în valoare de 1.312.100.000 RON şi un numerar de 160.000.000 Euro.

Statul a privatizat Petrom pe degeaba
Austriecii de la OMV şi-au scos banii pe care i-au dat pe Petrom în 2004 datorită contractului inteligent negociat de către ei la acea vreme. Grupul austriac a luat ca dividende circa 405 milioane de euro de când a preluat controlul celei mai mari companii din România.

La aceasta se adaugă alte 400 de milioane de euro pe care statul o să-i bage în ecologizarea batalurilor petroliere aparţinând Petrom, deoarece o clauză din contractul de privatizare leagă statul român de mâini. Ecologizarea a 80 de astfel de situri petroliere va costa în total 450 de milioane de euro, din care Petrom dă doar 50 de milioane de euro. Dar să-l lăsăm pe Laszlo Borbely, ministrul Mediului să spună cum vine asta: "Multe dintre aceste situri sunt în zona unor companii private. Va trebui să găsim o modalitate legală. Noi nu putem să dăm bani pentru ecologizare doar din fonduri de la Uniunea Europeană. La nivelul Petrom, trebuie să ecologizeze şi să închidă bataluri care sunt de peste 80 în valoare de 450 milioane euro. Aşa de inteligent au negociat colegii contractul în 2004, încât ei (Petrom – n.r.) trebuie să dea 50 milioane euro, iar restul trebuie să dăm noi (statul – n.r.). Pentru asta, trebuie găsite unele metode care sunt folosite în alte ţări. Metalele extrase din acele bataluri pot fi refolosite. Este un business", explica Borbely în 30 noiembrie 2010 în cadrul unui forum de specialitate.

Din profitul obţinut din afacerea Petrom, OMV a ridicat dividende de 100 de milioane de euro în 2005, 155 milioane de euro anul următor şi aproape 160 de milioane de în 2007. Astfel, per total ar fi 805 milioane de euro, adică mai mult decât cele 669 de milioane de euro pe care austriecii i-au plătit statului român pentru 33% din acţiunile Petrom. E adevărat, OMV a plusat diferenţa până la 1,5 miliarde de euro folosind restul de bani la o majorare de capital prin care a ajuns la 51%. Dar pe de altă parte, 234 de milioane de euro din aceşti bani i-a folosit în 2006 într-o tranzacţie controversată prin care a cumpărat 178 de staţii de benzină deţinute de OMV în România, Bulgaria, Serbia şi Muntenegru. Acuzaţiile au curs gârlă atunci din toate părţile pe motiv de export de profit, mai ales dacă ne uităm că Petrom a fost dat cu 600 de benzinării, două rafinării, toată producţia de petrol a ţării şi jumătate din cea de gaz. (Daniel Ionaşcu)

CNADNR a plătit şi ea sondele OMV
Jurnalul Naţional a relatat în 2009 modul în care statul român, prin CNADNR, a plătit cu vârf şi îndesat relocarea unor sonde ale OMV Petrom. Câmpul petrolier de la Suplacu de Barcău s-a nimerit exact pe traseul Autostrăzii Transilvania. Acesta s-a dovedit un zăcământ "foarte important" pentru OMV, având o producţie de petrol de aproximativ 1.000 tone/zi. Iniţial, soluţia adoptată de companie ducea autostrada pe lângă câmpul petrolier. Răsturnarea de situaţie ne costă cam mult – 250 milioane de euro. Viaductul care va traversa câmpul petrolier se dovedeşte extrem de costisitor! Alte sume suplimentare, tot de la buget, vor fi date de CNADNR pentru relocarea unei părţi din sondele din judeţul Bihor, dar şi pentru exproprieri. "Proiectul de relocare a sondelor şi a facilităţilor din zonă este gata, este avizat de companie, urmând să se întocmească partea de execuţie şi partea financiară. Toate aceste costuri vor fi suportate de CNADNR", a precizat pentru Jurnalul Naţional un comunicat al OMV Petrom

Hidroelectrica a pierdut 210 mil. euro din contractele bilaterale, în doar un an

2011-04-26T13:12:00.000-07:00

Hidroelectrica a vândut energie electrică sub preţurile de pe piaţă, în cantităţi care au depăşit producţia proprie disponibilă, şi a achiziţionat energie la preţuri peste cele din piaţă pentru a acoperi contractele sale de vânzare, iar din această afacere a pierdut aproape 900 de milioaane de lei, cel puţin. Concluzia apare într-un raport al SAR.

Preţul mediu din contractele bilaterale încheiate de Hidroelectrica cu furnizorii privaţi de energie, aşa-numiţii băieţi deştepţi, a fost de 102 lei/MWh în 2009, în condiţiile în care preţul mediu de pe piaţa de energie (pe piaţa administrată de OPCOM), de la finalul lui 2008 pentru livrare în 2009 a fost de 170 de lei, potrivit unui raport al Societăţii Academice din România (SAR): Dată fiind cantitatea de 11,6 TWh de energie contractată bilateral, ar rezulta, potrivit SAR, o pierdere de 788 de milioane de lei, la care s-ar mai adăuga alte aproape 10 milioame, din pierderile cauzate de preţurile pentru energia exportată, mai mici decât ce putea obţine compania pe piaţa OPCOM.

“În 2009, toate producţia disponibilă a Hidroelectrica pentru piaţa concurenţială a fost vândută în termeni necompetitivi, prin aceste contracte încheiate anterior. Cu toate acestea, până la sfârşitul anului 2009, unele dintre aceste contracte pe termen lung, netransparente, a expirat şi aproximativ 2 TWh ar fi fost disponibili pentru licitaţia competitivă pe OPCOM începând cu anul 2010. Cu toate acestea, conducerea Hidroelectrica a aprobat, în 2009, extinderea a unora dintre aceste contracte “băieţii deştepţi” pentru încă cinci ani, într-adevăr la preţuri uşor mai mari. Deşi condiţiile din aceste contracte nu sunt publice, se pare că preţul din aceste contracte este negociabil anual. Nu e clar de ce aceste contracte în derulare nu pot fi negociate la preţuri comparabile cu cele pentru contractele de un an pe OPCOM” se arată în raportul SAR.

Pe de altă parte, Hidroelectrica a contractat prea multă energie electrică, pentru traderi şi a fost obligată să cumpere de la ceilalţi producători, mai scump, pentru a-şi putea onora obligaţiile contractuale.

Iată ce spune SAR: “Hidroelectrica cumpără energie de la alţi producători (în special de la foarte ineficienta centrală Deva pe huilă, Paroşeni, sau ELCEN), pentru a-şi îndeplini obligaţiile sale de vânzare. În 2009, Hidroelectrica a produs 15.5 TWh, mai puţin decât producţia medie a acesteia, în condiţii meteorologice normale de 17,4 TWh, dar această producţie redusă a fost, cel puţin în parte, previzibilă (din cauza unei întreruperi programate pentru reabilitarea centralei electrice Lotru, care a condus la o scădere a producţiei de 7-8%). Deci, nu ar trebui ca Hidroelectrica să vândă energie electrică în cantităţi mai mari decât producţia estimată, ştiind că pentru cantitatea pe care nu o poate produce va trebui să cumpere energie scumpă de pe piaţă. Decalajul de 2.5 TWh în 2009 a fost acoperit prin achiziţii de la Termoelectrica (la 238 lei / MWh), Deva-Mintia (la 239 RON / MWh), Turceni (179 RON / MWh), sau Craiova (195 RON / MWh). Aceste cantităţi au fost contractate direct, fără a fi tranzacţionate competitiv pe OPCOM, şi sunt la preţuri mai mari decât cele de pe OPCOM (205 faţă de 190 RON / MWh, în medie)”.

ONG-ul mai spune că nici ANRE, nici Consiliul Concurenţei nu au investigat această practică, în ciuda impactului asupra concurenţei pe piaţa de energie.

În ultima scrisoare de intenţie către FMI, pe baza căreia a fost aprobat acordul cu instituţia financiară, Guvernul și-a obligația de a aduce contractele la prețul pieței. Într-o declaraţie pe această temă, fostul director Mihai Davis, actualmente membru în CA al companiei, a spus că problema este practic rezolvată. “Hidroelectrica nu mai vinde nimănui curent sub 130 de lei” a spus David. Puteţi citi aici în totalitate declaraţia oficialului.

Sursa: http://e-nergia.ro/2011/04/hidroelectrica-a-pierdut-210-mil-euro-din-contractele-bilaterale-in-doar-un-an/

Șpagă cu directori de instituții publice

2011-01-24T12:18:00.000-08:00

eBihoreanul.ro > Bihor > 24.01.2011

Directorul adjunct al RAR Bihor arestat pentru luare de mită, şeful instituţiei cercetat în stare de libertate

Directorul adjunct al Registrului Auto Român Bihor, Mihai Domocoş, a fost arestat pentru 15 zile de Tribunalul Bihor pentru luare de mită, în urma unui flagrant organizat, la sfârşitul săptămânii trecute, de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie - serviciul teritorial Oradea şi lucrători ai Direcţiei Generale Anticorupţie Bihor. Directorul executiv al RAR Bihor, consilierul local Cristian Ile(foto), este anchetat pentru aceeaşi infracţiune în stare de libertate.

Potrivit unor surse din cadrul DGA Bihor, Domocoş a fost reţinut joi noaptea de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru 24 ore, în urma unui flagrant organizat în sediul RAR Bihor, după orele de program.

Directorul adjunct al RAR a fost surprins după ce a preluat 100 euro de la o persoană. 50 euro erau daţi pentru ca directorul să faciliteze omologarea de urgenţă şi cu obţinerea unei reduceri din plata integrală a taxei de poluare pentru o maşină (reducere acordată pentru unele probleme la aspectul exterior sau interior al autoturismului), iar alţi 50 euro pentru a facilita omologarea unui alt autoturism pe o persoană cu handicap, această categorie fiind scutită de plata taxei.

Ulterior, vineri noaptea, în urma unor audieri prelungite la sediul DNA Oradea, procurorii au cerut judecătorilor Tribunalului Bihor arestarea lui Mihai Domocoş pentru 29 de zile, solicitare care a fost admisă doar în parte, magistraţii dispunând încarcerarea directorului adjunct al RAR Bihor doar pentru 15 zile.

Soluţia a fost atacată de procurorii DNA prin recurs, urmând să se judece marţi la Curtea de Apel Oradea.

Potrivit surselor DGA, ancheta este doar în fază incipientă, cei doi manageri ai RAR fiind suspectaţi că fac parte dintr-o reţea care acţiona încă de anul trecut şi care a înmatriculat peste 1.000 de autoturisme, BMW, Audi, Mercedes, pe numele unor persoane cu handicap, care au acceptat acest lucru contra unor sume modice, de 200-300 lei.

"În perioada 2010 - 2011, inculpatul Domocoş Mihai, în calitate de funcţionar cu atribuţii de control în cadrul Registrului Auto Român - Reprezentanţa Bihor, a pretins şi primit diferite sume de bani de la mai multe persoane, în vederea programării imediate pentru verificare a autovehiculelor la R.A.R. Bihor, a verificării şi omologării acestora în vederea înmatriculării în circulaţie, prin eludarea totală sau parţială a taxei de poluare (taxă de primă înmatriculare). Eludarea taxei de poluare se realiza prin înmatricularea unor autovehicule pe numele unor persoane cu handicap care sunt scutite, prin lege, de plata unei astfel de taxe", se arată în Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale întocmită de procurorii DNA.

Cristian Ile, directorul RAR cercetat în stare de libertate, este membru PDL. Fost consilier judeţean, la alegerile din 2008 Ile a candidat pentru un loc în Consiliul Local Oradea, ocupând locul 10 pe lista partidului. El a devenit consilier local în mai 2009, după retragerea din deliberativ a fostului primar interimar Mihai Groza, care a preferat postul de director coordonator al Hidroelectrica Oradea, funcţie incompatibilă cu calitatea de ales local.

Denunţător, unul din intermediarii şpăgilor

Potrivit unui comunicat al DGA Bihor, ancheta în caz a pornit de la investigaţiile intreprinse de poliţiştii Serviciului Judeţean Anticorupţie Bihor, în cazul a două persoane suspectate de trafic de influenţă în formă continuată, intermediarii mitei între proprietarii autoturismelor şi şefii RAR Bihor.

"Din primele cercetări a rezultat că, în perioada anilor 2010 - 2011, cei doi au pretins şi primit diferite sume de bani de la mai multe persoane, prevalându-se de influenţa avută la diferiţi funcţionari din cadrul Registrului Auto Român - Reprezentanţa Bihor, în vederea programării imediate pentru verificare a unor autovehicule la RAR Bihor, verificării şi omologării acestora în condiţii preferenţiale, prin eludarea totală sau parţială a taxei de primă înmatriculare. Cauza a fost sesizată de poliţiştii DGA Bihor Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Anticorupţie Oradea, în cursul anului 2010", se arată în comunicat.

Ulterior, una din persoanele cercetate a formulat un autodenunţ, motiv pentru care în după-amiaza zilei de 20 ianuarie, sub coordonarea procurorului de caz din cadrul DNA Oradea, s-a organizat o acţiune finalizată cu prinderea în flagrant a directorului adjunct al RAR Bihor.

După flagrant, poliţiştii DGA Bihor au efectuat percheziţii atât la sediul RAR Bihor, cât şi la domiciliile directorului adjunct al RAR Bihor şi ale celor doi orădeni anchetaţi pentru trafic de influenţă, percheziţii la care au participat şi ofiţeri ai DGA Satu Mare.

În urma anchetei, directorul adjunct al RAR şi unul din intermediari au fost reţinuţi pentru 24 ore, primul, pentru luare de mită iar cel de-al doilea pentru trafic de influenţă, denunţătorul primind interdicţia de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 zile.

O zi mai târziu, după arestarea directorului adjunct al RAR, Mihai Domocoş, procurorii DNA au dispus punerea în libertate a persoanei reţinute pentru trafic de influenţă, şi a dispus prin ordonanţă măsura obligării acesteia de a nu părăsi localitatea pentru 30 zile.

"Cercetările în cauză sunt continuate de ofiţerii DGA, în baza ordonanţelor de delegare emise de procurorul de caz, în vederea documentării întregii activităţi infracţionale şi pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate", se mai arată în comunicat.

Laura Gal

Unde se văd crăpăturile din sistem?

2011-01-24T11:49:00.000-08:00

Sursa: Oamenii care dau la partid mai mulţi bani decât câştigă. Finanţarea campaniilor electorale http://cursdeguvernare.ro/oamenii-care-dau-la-partid-mai-multi-bani-decat-castiga-finantarea-campaniilor-electorale.html

Traian Băsescu propunea săptămâna trecută ca fiecare candidat la alegeri să fie finanţat cu 50.000 de lei din bani publici, astfel încât să fie adusă sub control mita electorală şi finanţările nejustificarte.
Cursdeguvernare.ro pune astăzi faţă în faţă cu propunerea preşedintelui realitatea din teren. Campaniile electorale sunt finanţate în România şi cu bani care nu pot fi justificaţi. De regulă, cu bani negri, intraţi în circuitul electoral prin donaţii. Prezentăm câteva exemple de donatori care au dat bani mai mulţi decât veniturile lor declarate. Toţi candidaţii importanţi au beneficiat de astfel de finanţări la ultimele alegeri prezidenţiale: de la Băsescu, la Geoană şi Antonescu.

Iată exemplele. Cel puţin 13 oameni politici au donat în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2009 sume de bani mai mari decât veniturile legal realizate şi făcute publice în declaraţiile de avere.

Printre aceştia: un deputat, un primar de sector, un secretar de stat, un preşedinte de consiliu judeţean, consilierul unui deputat şi mai mulţi consilieri judeţeni sau locali. Şapte dintre ei au donat bani nejustificaţi candidatului PDL la prezidenţiale, Traian Băsescu, trei au făcut donaţii canditatului PSD, Mircea Geoană, iar alţi trei candidatului PNL, Crin Antonescu. Suma totală suspectă de evaziune fiscală se ridică la aproape o jumătate de milion de lei (436.019 lei).

Numărul celor care nu justifică banii donaţi în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale este mult mai mic decât cel înregistrat în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2008, când circa 100 de politicieni au donat aproape un milion şi jumătate de lei nejustificaţi.

Politicienii-donatori de bani nejustificaţi prin veniturile obţinute pot fi împărţiţi în trei categorii:

Cei care au donat la partide sume de bani mai mari decât veniturile realizate în anul 2009.
Cei care au donat toţi banii câştigaţi partidului şi care nu se ştie din ce bani au trăit/mâncat/plecat în concedii/plătit taxe şi impozite către stat timp de un an de zile.
Cei care au donat sume comparabile cu câştigurile din 2009, dar care pe lângă donaţiile făcute şi-au mai deschis conturi şi/sau şi-au cumpărat proprietăţi, astfel încât sumele adunate depăşesc veniturile oficial menţionate în declaraţiile de avere.

Documentarea acestui subiect a avut la bază un principiu simplu: au fost comparate sumele de bani donate partidelor politice pentru a susţine campania electorală din 2009, publicate în Monitorul Oficial, cu declaraţiile de avere aferente anului 2009 ale persoanelor cu funcţii publice.

Numărul celor care au cotizat în campaniile electorale sume mai mari decât veniturile declarate este posibil să fie mai mare. Asta pentru că demnitarii şi funcţionarii publici şi-au declarat veniturile din 2009 abia la finele anului 2010: legea de funcţionare a ANI a fost declarată neconstituţională în aprilie anul trecut, în urmă contestării ei la Curtea Constituţională de către avocata Alice Drăghici. Iar noua lege a fost adoptată abia în toamna lui 2010.

Mai menţionăm un lucru: finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale este un subiect de permanentă actualitate pentru oameii politici. Săptămâna trecută, chiar preşedintele Traian Băsescu, pentru a cărui campanie s-au donat sume nejustificate prin venituri, a propus ca finanţarea campaniilor electorale să se facă de la bugetul de stat în cazul candidaţilor pentru Parlament sau de la bugetele locale pentru candidaţii la alegerile din teritoriu. „Trebuie să avem forţă să întrerupem mita electorală şi să curăţăm alegerile, asumându‑ne standarde de cost pe fiecare candidat şi dându-i bani de la bugetul de stat sau de la cel local”, a explicat şeful statului.

Dacă această propunere se va materializa, situaţiile în care unii politicieni donează bani pe care nu îi justifică nu vor mai exista, însă costurile de campanie vor fi preluate automat de întreaga populaţie.

Partidul Democrat-Liberal – sumă nejustificată 218.629 lei

Cristian Poteraş – primarul Sectorului 6 Bucureşti:

Venituri în 2009 – 51.206 lei

Donaţie în 2009 – 200.000 lei

Diferenţa nejustificată – 148.794 lei

Unul dintre cei mai bogaţi politicieni PDL în trecut, Cristian Poteraş nu mai deţine mare lucru în acest moment. Acesta a divorţat de soţia sa în vara anului trecut, iar în presă s-a vehiculat că de fapt divorţul este unul de formă, menit a pune la adăpost averea primarului. Însă tot în presă s-a scris că cei doi soţi au convenit în urma partajului, realizat pe cale amiabilă, să împartă în mod egal averea dobândită. Totuşi, potrivit declaraţiei de avere, primarul Poteraş nu a deţinut în 2009 nicio firmă şi nu a avut niciun alt venit în afara salariului încasat de la Primărie, de 51.206 lei

Nicolae Ivăschescu – secretar de stat Ministerul Muncii:

Venituri în 2009 – 25.294 lei

Donaţie în 2009 – 25.000 lei

Nicolae Ivăchescu este secretar de stat cu Protecţia Socială în Ministerul Muncii. Averea sa este una care poate intra oricând în vizorul Fiscului având în vedere că deţine proprietăţi pe care, teoretic, cu greu ar putea fi justificate din veniturile declarate.

Cu un salariu lunar de numai 10.547 lei pe care îl încasează şi el şi soţia sa, şi cu o firmă (Real Leasing IFN SRL) care a înregistrat o pierdere în 2009 de 2,4 milioane de lei, de 547.000 lei în 2008, şi peste 300.000 lei în 2006, Ivăchescu deţine sute de metri sau chiar mii de metri pătraţi de teren intravilat la Cornu, Predeal, Corbeanca , dar şi o casă şi un teren în Voluntari.

Secretarul de stat a acordat două împrumuturi unor persoane fizice, de 380.000 de euro şi de 1,6 milioane de lei, dar are şi datorii către bănci sau persoane fizice de 798.000 de euro, din care 150.000 de euro împrumutaţi în 2009, dar şi 49.000 de lei. La toate aceste împrumuturi uriaşe, Ivăchescu ar trebui să plătească rate lunare de mii de euro, în condiţiile în care împreună cu soţia câştigă 2.107 lei lunar. În plus, secretarul de stat nu şi-a menţionat firma nici în declaraţia de avere, nici în cea de interese.

Silviu Văduva – consilier local Primăria Sector 6:

Venituri în 2009 – 37.305 lei

Donaţie în 2009 – 199.500 lei

Diferenţă nejustificată – 148.794 lei

Silviu Văduva a realizat venituri în 2009 de 37.305 lei din salariul încasat de la MMFCS, din îndemnizaţia de consilier local şi cea din Consiliul de Administraţie de la RADET. Deşi are venituri modeste, Văduva a acordat un împrumut de 400.000 de euro firmei sale, Urban Media Solutions SRL, firmă cu pierderi de circa un milion de lei în 2008 şi 2009, dar şi un împrumut de 1,25 milioane de euro unor „persoane fizice”. Cu modestele sale venituri, Văduva s-a angajat şi într-un credit bancar de 960.000 de euro pe care l-a luat în 2008 pentru numai trei ani, scadent în 2011, la care a avut de achitat rate de mii de euro lunar. Şi a găsit şi un miliard şi jumtate de lei vechi pentru partid.

Corneliu Olar – deputat PDL de Alba:

Venituri în 2009 – 57.062 lei

Donaţie în 2009 – 22.000 lei

Pare că veniturile sunt mai mari decât donaţia făcută la partid. Pare: pentru că în 2009, deputatul Constantin Olar a constituit un depozit bancar în valoare de 68.255 în condiţiile în care suma de bani rămasă după ce a făcut donaţia către partid este de 35.062 lei. Deputatul este acţionar la o firmă, Olarys SRL, care în 2009 a avut un profit de 5.700 lei, şi nu a declarat dividende încasate.

Eugen Gheorghe – consilier local Primăria Sector 6:

Venituri în 2009 – 57.227 lei

Donaţie în 2009 – 92.000 lei

Diferenţă nejustificată – 34.773 lei

Consilierul local Eugen Gheorghe a realizat veniturile din salariul său şi al soţiei, din îndemnizaţia de consilier local şi din dividendele încasate de la două firme pe care le deţine. A donat la partid mai mult decât a declarat că a putut să câştige.

Claudiu Maior – viceprimar Târgu Mureş:

Venituri în 2009 – 65.160 lei

Donaţie în 2009 – 62.700 lei

Claudiu Maior a donat partidului aproape toate veniturile sale din 2009. După ce şi-a făcut dartoria faţă de partid, viceprimarul a trebuit să strângă drastic cureaua, şi să se descurce cu doar 205 lei lunar.

Mihai Tarbă – consilier local Braşov:

Venituri în 2009 – 52.710 lei

Donaţie în 2009 – 30.000 lei

După donaţia făcută partidului, în conturile lui Mihai Tarbă au mai rămas 22.710 lei. Din acest mărunţiş, el a cumpărat în 2009 peste două hectare de teren în comuna Cristian din judeţul braşov şi 7,8 hectare de păşune în comuna Dragoslavele, judeţul Argeş. Şi Trabă are trei împrumuturi uriaşe făcute în ultimii ani, 2.160.000 de euro de la peroane fizice, bani luaţi în 2008 şi care au avut scandenţa în 2010 şi 2012, bani pe care trebuie să-i returneze din veniturile sale modeste.

Partidul Naţional Liberal

Anamaria Haus – consilier parlamentar:

Venituri în 2009 – 28.800 lei

Donaţie în 2009 – 100.000 lei

Diferenţă nejustificată – 71.200 lei

Anamaria Haus este conilier parlamentar la cabinetul deputatului Dan Motreanu, secretar general al PNL.

Aristotel Căncescu – preşedinte Consiliul Judeţean Braşov:

Venituri în 2009 – 88.777 lei

Donaţie în 2009 – 127.500 lei

Diferenţă nejustificată – 46.723 lei

Perceput ca o persoană bogată de presa locală şi centrală, Aristotel Căncescu este proprietarul unei firme, Canaris SRL, care a avut profituri modeste în ultimii ani doi ani, de 3.000 în 2009 şi 72.000 de lei în 2008. Totuşi, Căncescu deţine un depozit bancar de 4.300.000 de euro, care în 2008 era de numai 4.000.000 euro.

Nicoleta Cătălina Bozianu – viceprimar Ploieşti:

Venituri în 2009 – 29.965 lei

Donaţie în 2009 – 25.000 lei

Diferenţă – 4.965 lei, bani din care a fost nevoită să se descurce timp de un an (adică, cu aproximativ 450 de lei pe lună).

Partidul Social Democrat

Mihaela Anton – consilier municipal Bucureşti:

Venituri în 2009 – 21.200 lei

Donaţie în 2009 – 60.000 lei

Diferenţă nejustificată – 38.800 lei

Marius Oprescu – consilier judeţean Olt:

Venituri în 2009 – 37.654 lei

Donaţie în 2009 – 54.024 lei

Diferenţă nejustificată – 16.370 lei

Rodica Creiţa – şef Serviciu Financiar Autoritatea Naţională pentru Cetăţeni :

Venituri în 2009 – 60.668 lei

Donaţie în 2009 – 100.000 lei

Diferenţă nejustificată – 39.332 lei

Această situaţie este de competenţa a cel puţin trei instituţii: a Agenţiei Naţionale de Integritate, care poate să verifice legalitatea averilor donatorilor, a Parchetului General, care poate să verifice dacă în declaraţiile de avere s-a comis fals în declaraţii şi evaziune fiscală, şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), care are competenţe de verificare a veniturilor unei persoane fizice în cazurile suspecte de evaziune fiscală. De altfel, şeful ANAF a declarat recent că persoanele cu averi nejustificate vor fi controlate de Fisc, în această categorie putând fi verificaţi şi cei 13 politicieni-donatori.

Tun national de 44 milioane Euro

2010-12-20T21:27:00.000-08:00

Gratiela Iordache -fost secretar de stat in Ministerul Finantelor- trimisa in judecata intr-un dosar de evaziune fiscala de 44 milioane euro

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8143161-gratiela-iordache-fost-secretar-stat-ministerul-finantelor-trimisa-judecata.htm

Fostul secretar de stat in Ministerul Finantelor Publice, Gratiela Iordache, a fost trimisa in judecata luni pentru infractiunea de complicitate la evaziune fiscala, intr-un dosar legat de fosta Societate Nationala "Tutunul Romanesc", devenita SC Galaxy Tobacco SA, informeaza DNA.

In acelasi dosar au mai fost trimisi in judecata Livia Badescu, sef serviciu in cadrul Directiei de legislatie in domeniul accizelor din MFP, Vasile Duta, administrator si director general al SC Galaxy Tabacco SA, si Antonello Celestini, presedinte si actionar la aceeasi societate.

Din probatoriul administrat de procurori rezulta ca in perioada noiembrie 2007- aprilie 2009, S.C. GALAXY TOBACCO S.A. a emis si pus in executare doua contracte avand ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra cantitatilor de 231,7 tone si de 871,2 tone tutun brut catre firma italiana SC CTS SRL. Transferul a fost efectuat din depozite neautorizate ca antrepozit fiscal (Rm.Sarat, Bucuresti,Tg.Jiu s.a.), cu incalcarea dispozitiilor legale privind antrepozitul fiscal si fara a avea autorizatie de comercializare.

Emiterea si executarea celor doua contracte a avut ca scop ascunderea bunului si a sursei impozabile si taxabile si, pe cale de consecinta, neachitarea obligatiilor fiscale catre stat.

Pentru a se sustrage obligatiilor legale de achitare a accizelor si taxei pe valoarea adaugata pentru livrarile de tutun brut sau tutun partial prelucrat, inculpatii Duta Vasile si Celestini Antonello, reprezentanti ai firmei SC GALAXY TOBACCO SA au conceput, succesiv, un ansamblu de manopere frauduloase, menite a ascunde sursa taxabila reprezentata de livrarea a aproximativ 1.000 tone de tutun, in favoarea firmei italiene CTS SRL.

Intr-o prima faza, in cursul lunii martie 2008, SC GALAXY TOBACCO SA a efectuat o livrare de tutun brut in cantitate de 231,7 tone in favoarea firmei SC CTS SRL din Italia, livrarea facandu-se dintr-un depozit neautorizat ca antrepozit fiscal (Zimnicea), cu incalcarea dispozitiilor privind supravegherea fiscala. Prin urmare, statul roman nu a incasat acciza aferenta cantitatii de tutun brut livrat in Italia, prejudiciul provocat fiind de 8.240.878,8 lei, reprezentand acciza neincasata.

Intr-o a doua faza, in perioada noiembrie 2007 - aprilie 2009, SC GALAXY TOBACCO SA a transferat proprietatea a 871,2 tone tutun brut din depozite neautorizate ca antrepozit fiscal (Bucuresti, Rm.Sarat, Urziceni, Tg.Jiu) catre SC CTS SRL Italia, prin intocmirea unor acte juridice frauduloase si operatiuni fictive, scopul final fiind eludarea obligatiilor fiscale (achitarea TVA si a accizei aferente cantitatii de tutun) prin ascunderea sursei impozabile. Prin neplata obligatiilor fiscale a fost creat un prejudiciu de 177.932.898,49 lei.

In aceasta a doua situatie, producerea pagubei a fost inlesnita de activitatea inculpatelor Iordache Gratiela Denisa, in calitatea sa de secretar de stat in MFP, exercitand cumulativ si atributiile de director la Directia de legislatie in domeniul accizelor si Badescu Livia, in calitatea sa de sef serviciu "Directia de legislatie in domeniul accizelor din cadrul MFP. Acestea, cu intentie, au semnat o adresa de indrumare si asistenta de specialitate acordata autoritatilor fiscale, in speta catre Autoritatea Nationala a Vamilor (ANV) din cadrul ANAF, avand ca efect scutirea de la plata accizelor a transferului de proprietate a tutunului brut de la GALAXY TOBACCO SA la SC CTS SRL (prin calificarea ca civil a raportului comercial semnat intre cele doua societati). Adresa in cauza avea caracter obligatoriu, organele regionale ale ANV aplicand-o in sensul permiterii scoaterii din tara a celor 871,2 tone tutun fara plata accizei si a TVA.

Prin activitatea infractionala a fost creat un prejudiciu total bugetului de stat insumand 186.173.777,29 lei (aproximativ 44 milioane euro), rezultat din neachitarea obligatiilor fiscale aferente transferului celor aproximativ 1.000 tone de tutun.

Ministerul Finantelor Publice prin ANAF - Garda Financiara s-a constituit parte civila cu suma reprezentand prejudiciul total, respectiv TVA si accize neachitate.

Cum se fură o ţară. Trei metode sigure

2010-12-17T17:36:00.000-08:00

http://www.adevarul.ro/opinii_la_zi/Cum_se_fura_o_tara-_Trei_metode_sigure_0_391161232.html

În plină luptă pentru economisirea banului public administraţia găseşte resurse nebănuite pentru a-şi alimenta conturile.

1. Achiziţiile publice. O sursă inepuizabilă de bani. Statul n-are fonduri pentru pensii, pentru concediul de creştere a copilului, pentru alocaţii sociale, dar face toate eforturile pentru a cumpăra mobilier nou în administraţie, maşini pentru şefii plictisiţi de automobilele vechi, plasme pe pereţi, ca să vadă directorimea meciurile. Viceguvernatorul Băncii Naţionale, Florin Georgescu, spunea recent că datoria publică a crescut cu 9 miliarde de euro în ultimele 9 luni. Din aceşti bani, 2,5 miliarde de euro s-au cheltuit pe investiţii. Ceea ce nu ar fi rău. Dar ce fel de investiţii? Drumuri, autostrăzi, şcoli, sau BMW X5? Aici e marea problemă, cinismul devastator al unor indivizi care, dacă au pixul în mână, taie de la gura copiilor şi aruncă banii pe cheltuieli inutile şi imorale. Datoriile le vor plăti generaţiile viitoare, directorimea politică se scoate pe două planuri: îşi arată puterea şi îşi umflă buzunarele proprii şi pe cele ale clientelei aferente.

2. Licitaţiile. Cel mai frumos mecanism de jefuire a unei ţări. Tu, minister, lansezi o licitaţie pentru lucrări publice. La drumuri sau autostrăzi merge ca focul. Toată lumea e disperată după drumuri, dacă spui că începi ceva, nu vei primi decât aplauze. După care începe dansul. Câştigă licitaţia firma cu preţul cel mai mic. Atât de mic încât nu-şi acoperă nici costurile de deplasare de la sediu la locul în care s-a organizat licitaţia. Firmele care chiar ar fi putut construi cu adevărat sunt eliminate din start. Nu trebuie economisit banul cetăţeanului? După care firma ieftină măreşte preţul de trei-patru ori prin contracte adiţionale. Că s-a scumpit motorina, că a plouat în Sahara, că drumul are prea multe curbe. Statul reuşeşte să facă doar primele plăţi, prin care se epuizează bugetul întregii lucrări. Băieţii deştepţi se aleg cu miliarde pentru că au scurmat puţin pământul, iar cetăţenii continuă să aştepte cu drag autostrada. Factorul politic e şi el fericit. Pe de o parte, a încasat şpaga pentru atribuirea contractului printr-o licitaţie falsă, pe de altă parte, contractorul îi devine un client pe care se va putea baza la viitoarele campanii electorale. Toată lumea mulţumită.

3. Exproprierile. Statul, mânat de dorinţa de a oferi cetăţenilor infrastructură, decide să construiască pe nişte terenuri. De obicei terenurile respective nu au cine ştie ce valoare. Dar, apare un investitor care cumpără totul cu mult înainte să se afle că statul tocmai se gândea să facă o şosea pe acolo. Când vine exproprierea, statul cumpără pământul la preţuri exorbitante. De multe ori, proiectul şoselei se modifică în mod frecvent pentru ca drumul să treacă pe proprietăţile tuturor celor interesaţi. Într-un judeţ, s-a construit un pod la 50 de kilometri distanţă de orice drum, pe principiul că odată şi odată se va trage şi şoseaua până acolo, dacă tot există podul.

Trăiască lupta anticorupţie!

Au furat şi Corso-ul!

2010-07-22T13:29:00.000-07:00

eBihoreanul.ro > Bihoreanul tipărit > 22.07.2010, 09:05

aceeaşi suprafaţă să fie acoperită cu mai puţine dale...

CE-AU PROMIS ŞI CE-AU COMIS. Asumată cu surle şi trâmbiţe de fostul primar Petru Filip încă din perioada execuţiei lucrărilor, modernizarea principalei artere pietonale a Oradiei a avut ca rezultat un Corso de un mare kitsch şi cu tot mai multe găuri în pavaj. După ce că au fost alese pavele de proastă calitate, ele au şi fost tăiate în două felii, pentru ca aceeaşi suprafaţă să fie acoperită cu mai puţine dale...

"CUB" PARALELIPIPEDIC. După mai puţin de patru ani, pavajul străzii Republicii se desprinde încet dar sigur, bucată cu bucată (foto). Rezultat previzibil, după ce cuburile de granit cu laturi de 10 cm prevăzute în proiect au fost înlocuite din condei cu dale mai subţiri, paralelipipedice, de 10x10x5 cm. "Se întâmplă ca la plante: nu pot sta în subsol când au «rădăcini» prea scurte", descrie situaţia unul dintre inginerii de la firmele care au lucrat la modernizarea străzii

UNUL MINTE! Fostul director tehnic al Primăriei, Dumitru Fildan (foto dreapta) afirmă că schimbarea dimensiunii pietrei faţă de cea din proiect a fost decisă de fostul arhitect-şef al oraşului, Andrei Luncan (foto stânga). Odinioară mândru că el a hotărât cum să fie refăcut pietonalul, al doilea se dezice însă de orice responsabilitate. "Pe şantier am urmărit numai desenul, alinierea dalelor, nu grosimea lor. Asta nu era treaba mea", ripostează Luncan, cu siguranţa celui care ştie că actele le-au iscălit alţii

Întrebat recent de jurnalişti care e motivul pentru care cuburile de granit dispar necontenit din pavajul străzii Republicii, primarul Ilie Bolojan le-a dat un răspuns sarcastic: "Se fură pentru că, lucrarea fiind o operă de artă, turiştii vor să aibă o amintire. Dacă din peşteri se fură stalactite şi stalagmite, din Oradea se fură granitul din pavajul de pe Corso".

Dacă Bolojan a săgetat spre cele două firme care au executat lucrarea, Construcţii Bihor şi Trameco, a greşit. "Am vrut să facem o lucrare de referinţă, dar a ieşit un rahat. Nu din vina noastră, ci a Primăriei!", replică directorul general din acea vreme al Trameco, Călin Roman.

Plănuită cu ambiţia să transforme Corsoul într-o arteră pietonală "ca în Europa", lucrarea arată astăzi, la mai puţin de patru ani de la finalizarea ei, dezolant. Dalele importate tocmai din China "sar" ca peştele dintr-o baltă fără oxigen dintr-un motiv pe cât de suprinzător, pe atât de simplu: nu sunt cubice, aşa cum cerea proiectul, ci paralelipipedice. Nu au laturi de câte 10 centimetri, ci dimensiunea de 10x10x5 centimetri. Urmarea a fost că, în loc să se monteze o anume cantitate de piatră, s-a pus, în realitate, doar jumătate. Din cuburile tăiate în două s-a putut acoperi întreaga suprafaţă, nimeni nemaifiind atent că, în partea îngropată sub pământ, grosimea pietrei era la jumătate din cea proiectată. Şi, deci, că pietrele nici nu aveau cum să se ancoreze şi să rămână la locul lor...

Una-i proiectul...

În 2005, Consiliul Local Oradea aproba iniţiativa conducerii Primăriei de a moderniza strada Republicii pe partea pietonală, între Agenţia CFR şi Biroul de Evidenţa Populaţiei, în baza unui proiect elaborat de o firmă din Bucureşti, Consilier Construct.

Potrivit proiectului, tronsonul cuprins între străzile Iosif Vulcan şi Dunărea, lung de 700 de metri liniari şi întins pe o suprafaţă de 10.900 metri pătraţi, trebuia reabilitat "din dorinţa de a proteja centrul municipiului şi de a transforma această arteră într-o arteră pietonală cu o arhitectură de excepţie". Acelaşi document prevedea, la capitolul Structura Rutieră, aşternerea unor pavele pietonale de 10x10x10 centimetri, "cu cinci feţe fasonate în două nuanţe, gri deschis şi gri închis, pe un strat de nisip de 3-5 centimetri".

La vremea respectivă, mai ales după ce s-a aflat că fusese întocmit după un dubios "concurs de idei" câştigat tocmai de arhitectul-şef al oraşului, Andrei Luncan, proiectul a stârnit cele mai aprinse controverse. Ulterior, după punerea în operă, comentariile au fost categoric ostile. "Oricine are noţiuni elementare de estetică vede că mozaicul existent înainte era mai frumos. Materialul a fost prost ales, cu dale mărunte, inexpresive, iar linia de iluminat din pavaj merge câş. Oradea este urâţită pentru multă vreme de-acum încolo", spunea un arhitect, nemulţumit că aspectul unic al oraşului de odinioară era sluţit de cenuşiul pavajului.

... alta aplicarea

Dacă imediat după încheierea lucrărilor, aprecierile au fost de natură strict estetică, de doi ani - după ce tot mai multe dale s-au desprins ca din plastilină - se ridică numeroase semne de întrebare şi asupra calităţii acestora. BIHOREANUL a aflat, de la un funcţionar al Primăriei, că explicaţia slabei calităţi constă într-un artificiu la care a recurs fosta conducere a municipalităţii: "În loc să se monteze piatră cubică, s-a pus piatră de formă paralelipipedică. Nu de 10x10x10 centimetri, ci de 10x10x5. Cuburile de piatră importate din China au fost tăiate în două şi montate ca şi cum ar fi fost nişte plăci. Practic, cu 10 TIR-uri de piatră paralelipipedică s-au acoperit 10.900 de metri pătraţi, dar dacă ar fi fost cubică trebuiau 20 de TIR-uri de piatră”.

BIHOREANUL a verificat spusele funcţionarului şi, surpriză sau nu, ele s-au dovedit a fi reale. Şeful Serviciului Drumuri din cadrul Direcţiei Tehnice, Leontin Pătcaş (foto), s-a declarat chiar surprins de diferenţa faţă de proiectul iniţial. "Până acum eram convins că pietrele de pe Republicii trebuie să fie de 10x10x5. Nici n-am ştiut că iniţial trebuia să fie de 10x10x10", a spus inginerul. Care, cu documentaţia lucrării pe masă, n-a putut să găsească niciun act care să justifice schimbarea dimensiunilor, şi nici vreo explicaţie scrisă pentru această modificare. "Mă gândesc că s-a dorit doar să se facă economii...", a presupus Pătcaş.

Singura certitudine este că documentaţia de licitaţie pentru atribuirea lucrărilor de executare, ce avea să fie câştigată de firmele Trameco şi Construcţii Bihor, prevede, fără vreo justificare, dimensiunea paralelipipedică. Astfel, caietul de sarcini vorbeşte deja de pietre "înjumătăţite", arătând că "pentru reabilitarea structurii rutiere s-a propus următoarea tehnologie: realizarea unui strat de beton de ciment de 7 cm grosime, a unui strat de nisip de 3 cm şi aşternere pavele pietonale de granit de 5 cm grosime".

"Alegerea Primăriei"

Misterul este lămurit şi mai bine de inginerul Valer Mogoş, de la Trameco, firmă care a câştigat licitaţia de execuţie în asociere cu Construcţii Bihor. "Probabil că înainte de licitaţie Primăria a considerat că proiectul este prea costisitor şi că, fiind o arteră pietonală, o piatră mai subţire ar corespunde din punct de vedere tehnic. Nu constructorii sunt vinovaţi de schimbarea soluţiei cu piatră cubică, noi doar am respectat caietul de sarcini", spune Mogoş, adăugând că această alegere a mai antrenat încă o modificare a proiectului iniţial: "Noi le-am explicat celor de la Primărie că latura de 5 cm a pietrei este prea mică pentru a fi pusă pe nisip şi de aceea au schimbat şi patul de nisip cu o şapă semiuscată".

Inginerul afirmă că executanţii au avut nenumărate bătăi de cap din cauza proastei calităţi a pietrei. "Primăria ne-a cerut ca grosimea dalelor să fie de 4,5-5 cm, dar am primit o groază de pavele strâmbe, ciobite, fisurate şi cu dimensiuni, de exemplu, de 9x8x4,5 cm sau de 8,5x9x5 cm, adică neregulate. Pur şi simplu ne ţigăneam la recepţia pietrelor cu reprezentantul furnizorului", spune inginerul Mogoş, adăugând că, dat fiind refuzul Trameco de a primi marfă de proastă calitate, a şi intentat un proces firmei furnizoare.

Afacere dictată

Firmă pe care, culmea, a ales-o Primăria, şi nu executantul, deşi acesta ar fi fost liber să aleagă singur de unde să-şi cumpere materialele cu care lucra! Directorul Călin Roman (foto) a declarat BIHOREANULUI că, pur şi simplu, "Primăria ne-a spus şi de la ce firmă să cumpărăm piatra".

Şi nu doar că o spune, dar prezintă şi o comunicare semnată de directorul tehnic Dumitru Fildan şi de primarul Petru Filip, trimisă cu numărul 79.766 în data de 3 aprilie 2006 firmelor Trameco şi Construcţii Bihor: "Referitor la procedura de licitaţie publică deschisă organizată pentru execuţia lucrării «Reabilitare strada Republicii pietonal», vă facem cunoscut că oferta dvs. a fost adjudecată. În ce priveşte pavelele din granit, deoarece în propunerea prezentată aţi indicat doi furnizori, aveţi obligaţia de a vă aproviziona de la furnizorul care a prezentat cel mai mic preţ, respectiv SC CMC Cărbunari - Maramureş, oferta acestui furnizor constituindu-se anexă la contractul de execuţie ce urmează a fi încheiat".

Altfel spus, deşi preţul cu care urma să fie reabilitată strada Republicii era deja bătut în cuie (4.647.409,34 lei), Primăria - sub cuvânt că are grijă de preţul cel mai mic - a obligat câştigătorii licitaţiei să cumpere marfa de mai proastă calitate! Chit că, încă o dată, chiar dacă cele două firme ar fi cumpărat piatră de la celălalt furnizor, la un preţ mai mare şi - implicit la o calitate superioară - Primăria tot atât le plătea constructorilor!

Alba-neagra

Ba mai mult, recunoaşte Călin Roman, "înainte de licitaţie, CMC a făcut o ofertă Primăriei, iar noi practic am preluat-o". În aceste condiţii, aparenta grijă a Primăriei pentru preţul cel mai mic pare să fi fost mai degrabă alta: cea de asigurare a desfacerii pentru marfa oferită de CMC Cărbunari-Maramureş, patronată de un afacerist influent, Victor Florean. Iar motivaţia înregii tărăşenii se poate doar presupune, căci nicio altă explicaţie logică nu există: anume că pietrele "înjumătăţite", valorând peste 400.000 de euro, au fost cumpărate la preţ de pietre întregi, rămânând deci bani de împărţit din profitul dublat.

Ca să afle legăturile din Primărie cu furnizorul de piatră, BIHOREANUL a încercat să descopere persoana care a avut ideea schimbării caracteristicilor acesteia faţă de proiectul iniţial. Primul interpelat a fost directorul tehnic de atunci al municipalităţii, Dumitru Fildan, cel care a şi semnat actele, alături de fostul primar. "Schimbarea dimensiunii pietrei a hotărât-o domnul arhitect-şef Andrei Luncan", a declarat Fildan, fără să dea însă şi alte amănunte, sub motiv că nu ştie şi nu-şi aminteşte.

Abordat, la rându-i, fostul arhitect-şef a respins însă orice amestec. "Decizia nu putea să-mi aparţină mie. Eu nu puteam lua nicio altă decizie în baza sarcinilor de serviciu pe care le aveam, şi singura mea implicare în proiect a fost că eu am câştigat concursul de idei pe baza căruia s-a făcut lucrarea. E problema domnului Fildan dacă spune altceva. Eu, ca arhitect-şef, nu am avut puterea nici să aleg materialele, nici să le schimb, şi nici în caietul de sarcini nu am avut vreo atribuţie", a declarat Luncan. Întrebat dacă, totuşi, în desele sale descinderi pe şantier a remarcat sau nu "înjumătăţirea" grosimii dalelor de granit, a insistat: "Nu acesta era ţelul deplasărilor mele pe şantier. Acolo am urmărit numai desenul, alinierea dalelor, nu grosimea lor. Asta nu era treaba mea", a încheiat fostul arhitect-şef, liniştit că semnătura sa nu apare pe niciun document care să-l incrimineze.

Primăria e de vină

Luncan susţine că nu doar grosimea insuficientă a dalelor este cauza care determină desfacerea lor, ci o responsabilitate are pentru acest lucru şi actuala conducere a Primăriei, vinovată că nu alocă în continuare bani pentru a întreţine lucrarea care acum nici patru ani a înghiţit aproape 2 milioane de euro. "Dacă ar fi cineva care să interzică circulaţia maşinilor de mare tonaj ce aprovizionează magazinele de pe Republicii şi care să facă lucrări de întreţinere a pavajului, n-ar mai fi probleme", a spus Luncan, ironic.

Destul de multă ironie pentru un fost arhitect-şef într-o primărie care a comandat un proiect pentru a-l schimba, şi nu în bine, şi care se poate lăuda cu o "operă" de artă care a cedat încă dinainte de a-i expira garanţia de numai doi ani! Cedare care continuă şi acum, obligând cele două firme executante să peticească porţiunile "cariate" de pavele cu acelaşi material rămas de la încheierea lucrării, până ce, într-o bună zi, îl va isprăvi şi va trebui cumpărat altul. Adică alţi bani, altă distracţie...

CONCURS PENTRU ŞEFUL
Organizator câştigător

Fostul arhitect-şef Andrei Luncan a reuşit în 2005 să participe cam de unul singur şi apoi să şi câştige "concursul naţional de idei" pentru reabilitarea străzii Republicii. Deşi, după cum îi arată chiar denumirea, competiţia trebuia să mobilizeze cât mai mulţi specialişti din întreaga ţară, ea a fost slab promovată, cu un caiet de sarcini incomplet şi superficial, fiind dotată cu un premiu satisfăcător pentru Luncan, dar prea mic ca să atragă concurenţi. Concursul a fost anunţat doar printr-o conferinţă de presă a Primăriei şi pe site-ul arhitectului-şef, astfel că doar zece persoane au cumpărat caietul de sarcini, dintre care unul singur din afara judeţului.

Proiecte au depus, însă, doar tandemul Andrei Luncan-Raluca Covăcescu (foto), care la acea dată era adjuncta lui Luncan, şi o altă subalternă de-a lor, Szabo Anemarie. "Arhitecţii sunt preocupaţi de soarta oraşelor doar dacă le revine un câştig pecuniar. Dacă nu, îşi văd de afacerile lor", explica Luncan. Interesul scăzut era justificat altfel de către arhitecţii orădeni. "Nu era lipsă de interes, dar nu s-a pornit cu şanse egale", spunea arhitectul Daniel Tivadar, în timp ce un altul, Cristian Puşcaş, reclama că documentaţia oferită de Primărie era incompletă: "Dosarul nu cuprindea planurile faţadelor clădirilor. În lipsa lor, cum puteam şti, de pildă, unde să plasez corpurile de iluminat? Sigur, cei din Primărie aveau acces la informaţii, dar în aceste condiţii cum să fi concurat cu ei?".

În final, premiul I, de 3.000 de euro, nu a fost acordat, iar Luncan-Covăcescu au fost declaraţi câştigători de pe locul II, primind 2.000 de euro, în timp ce Szabo s-a mulţumit cu locul al III-lea şi un premiu de 1.000 de euro. Luncan se lăuda că a muncit la proiect "după orele de program" şi că, în consecinţă, şi-a meritat premiul. Chit că putea face proiectul chiar în baza sarcinilor de serviciu, fără a mai aştepta altă recompensă în afara salariului de arhitect-şef.

"BĂIAT DEŞTEPT"
Milionar din piatră seacă

Firma de la care Construcţii Bihor şi Trameco au fost obligate de fosta conducere a Primăriei să cumpere dalele de granit pentru pavarea străzii Republicii, CMC SRL Cărbunari Maramureş, şi-a câştigat notorietatea la nivel naţional în 2007, când a livrat companiei spaniole Sedesa piatra cubică necesară celui mai grandios proiect de restaurare derulat în ultimii 20 de ani în România, având ca scop reabilitarea centrului istoric al Capitalei.

Asta nu înseamnă, însă, că reputaţia CMC este nepătată. Anul trecut, a fost dată în judecată de Mitropolia Moldovei şi de societatea Construcţii Unu, angajată să ridice la Iaşi o nouă Catedrală mitropolitană. Motivul? Firma din Maramureş a promis pentru această construcţie marmură şi a încasat un preţ corespunzător, dar a livrat un fel de gresie care are doar aspect de marmură, fără a avea şi calităţile acesteia. "La ceva timp după ce am montat-o, o parte din produs a început să se degradeze", reclama directorul firmei ieşene, Marian Alexandru. Din expertiza efectuată ulterior a reieşit că, de fapt, CMC i-a furnizat calcar sedimentar. "La noi în firmă intră şi materiale denumite generic marmură, adică au denumirea comercială de marmură, dar sunt calcare sedimentare", se apăra patronul CMC, Victor Florean (foto).

Contactat şi de BIHOREANUL, care l-a întrebat cine i-a comandat să taie în două dalele cubice aduse din China înainte de a le livra la Oradea, Florean a răspuns că se află într-un turneu de afaceri într-o ţară arabă, după care - spunând că pierde semnalul telefonic - a închis discuţia, înainte de a oferi orice lămurire. Ulterior, nu a mai răspuns la telefon deloc.

Adrian Criş

Hidroelectrica Oradea: Jaf la stat!

2010-07-07T23:55:00.000-07:00

Sursa: eBihoreanul.ro > Bihoreanul tipărit > 08.07.2010, 08:11

Contracte pe bani mulţi, dirijate politic, şi o schemă de personal supradimensionată prin angajarea de rubedenii sau colegi de partid, "legiferată" chiar prin contractul colectiv de muncă.

FURNICUŢĂ HĂRNICUŢĂ. Cu venituri anuale de peste 150.000 de lei, managerul Hidroelectrica Oradea, Mihai Groza (foto), se bucură de o criză fără griji, iar pe lângă el prosperă şi firmele pe care le-a abonat la contractele de achiziţii şi servicii pe criterii de partid

EU SUNT MIC, NU ŞTIU NIMIC. Proptit "strategic" la cârma unei companii la fel de "strategice", managerul Hidrocentrale Oradea, Mihai Groza (foto), se dovedeşte soldatul disciplinat aflat la comanda şefilor săi. Nu discută despre salariile, primele şi contractele pe care le-a încheiat cu firmele de casă. Pentru "disciplina" sa, în luna mai conducerea centrală l-a recompensat cu o primă de 80.000 de lei!

La Hidroelectrica, una din cele mai profitabile companii de stat, totul este posibil. Chiar şi majorarea salariilor şi acordarea de prime nesimţite pentru şefi, în plină criză, sub pretextul "depăşirilor de plan".

O demonstrează situaţia de la filiala orădeană a companiei. Sub şefia fostului viceprimar Mihai Groza, sucursala desprinsă la sfârşitul anului 2008 din subordinea celei de la Cluj aproape şi-a triplat numărul de salariaţi. Dar nu pentru că ar fi avut mai mult de lucru. Majoritatea nou-veniţilor sunt funcţionari care trag mâţa de coadă prin sediu, iar printre ei se află şi fiica managerului, angajată pe post de inspector de mediu...

Raiul băieţilor deştepţi

Hidroelectrica este unul din jucătorii cei mai importanţi de pe piaţa energiei deoarece compania controlată în proporţie de 80% de stat produce cea mai ieftină electricitate şi asigură o treime din consumul intern. De aici şi interesele mari ce roiesc în jurul ei, de la contractele de achiziţii şi până la cele de livrare a energiei electrice. Firmele cumpără energia ieftin, prin contracte încheiate pe termen lung, pentru a o revinde apoi la un preţ mai mare, adesea tocmai unor firme de stat. Totul se face "legal", desigur, iar afacerile sunt controlate strict de la Bucureşti, sucursalele neavând personalitate juridică.

De altfel, managerii din teritoriu sunt numiţi - cum altfel? - pe criterii politice, pentru a putea servi interesele partidului-stat. Hidrocentrale Oradea, de pildă, sucursala desprinsă de cea din Cluj în octombrie 2008, este păstorită de fostul viceprimar PDL al Oradiei, Mihai Groza. Ales consilier municipal pe listele PNŢ în 2000, Groza a trecut în 2003 la PD, iar un an mai târziu a devenit viceprimar, pentru ca în 2008 să candideze pentru fotoliul de primar, pierzând însă lamentabil în faţa lui Ilie Bolojan.

Bani pentru prieteni

După numirea la conducerea Hidrocentrale Oradea, Groza a îndeplinit cu succes "sarcinile de partid". BIHOREANUL a descoperit, de pildă, că paza celor 20 de puncte de lucru se face de către Grup Est Security, controlată de baronul PDL din Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, zis şi "Pinalti", cunoscut pentru afacerile suspecte derulate şi cu energie. De asemenea, amenajările interioare s-au făcut de firma Zalder, patronată de Andrei Zalder, apropiat al aliaţilor din UDMR. Şi cum Hidroelectrica avea nevoie şi de plante ornamentale în birouri, "pentru ambianţă", sucursala Oradea le-a achiziţionat de la Dacardi, firmă administrată de Mihai Banea, cea căreia, în timpul campaniei electorale din 2008, administraţia locală PDL i-a oferit amenajări peisagistice la preţuri umflate de 10 ori.

Criză de... angajaţi

Curiozităţile de la Hidrocentrale Oradea nu se opresc aici. La nici un an de la numirea în funcţie, Groza a reuşit să tripleze numărul de salariaţi, de la 100 la 288, dintre care 88 sunt lipiţi de fotoliile din sediul sucursalei şi conduşi, pe lângă managerul general, de încă trei directori: unul tehnic, unul economic şi unul de dezvoltare. Angajările s-au făcut covârşitor pe pile, relaţii de partid, de afaceri şi de rudenie.

Dându-se pe sine exemplu, Mihai Groza şi-a angajat şi fiica, pe Simona Groza, ca inspector de mediu. Legal, cum altfel, căci în Hidroelectrica cumetria este "legiferată" prin însuşi contractul colectiv de muncă. "În cazul în care pentru ocuparea unui loc de muncă vor fi mai mulţi candidaţi cu rezultate sensibil egale, la concurs se va ţine cont de următoarea ordine de preferinţă: candidaţii sunt membrii familiilor salariaţilor Hidroelectrica (soţ, soţie, copii)", scrie negru pe alb în document. Ce înseamnă rezultatele "sensibil egale", nu se mai specifică şi nici nu vrea să explice nimeni, căci toţi îşi dau seama că actul este ilegal.

Interzis la declaraţii

La fel, nimeni nu vrea să lămurească minunea primelor acordate recent celor patru manageri, cu Groza în frunte, valoarea acestora, potrivit unor surse din interior, cifrându-se între 40.000 şi 80.000 de lei pentru fiecare barosan. Aceste bonusuri sunt prevăzute în bugetul societăţii sub formă de contracte de mandat, care chipurile premiază performanţa, şi sunt adăugate salariului propriu-zis, plafonat de ochii lumii la nivelul unui secretar de stat, de 4.800 de lei. Pe lângă asta, managerii mai beneficiază şi de anumite sporuri prevăzute în contractul colectiv de muncă, veniturile lunare depăşind, cu mult, 10.000 de lei.

Abordat de BIHOREANUL pentru a lămuri aspectele legate de contractele dubioase, schema umflată de personal, salariile şi primele nesimţite de care beneficiază în condiţii de criză, Mihai Groza a refuzat orice discuţie, pretextând o prevedere a contractului de management care îi interzice orice declaraţie publică.

Informaţii pe alese

Nici purtătorul de cuvânt al Hidroelectrica nu a fost mai "transparent", în ciuda faptului că, fiind vorba de o companie controlată de stat, asemenea informaţii ar trebui să fie publice pe site-ul companiei. Site care, însă, e nefuncţional de mai bine de o jumătate de an! Chit că în februarie Hidroelectrica a plătit 250.000 lei pentru mentenanţa şi dezvoltarea site-ului propriu şi a unei reţele intranet.

Vizibil deranjat de solicitarea BIHOREANULUI de a prezenta contractele de investiţii, achiziţii şi servicii, numărul de salariaţi şi fondul de salarii pentru anul în curs ale Hidrocentrale Oradea, Tudor Artenie, fost jurnalist, a amânat timp de două săptămâni răspunsul, iar în final s-a limitat să le înşire pe cele fără miză politică şi câteva din achiziţiile mărunte, evitând orice referire la contractele încheiate cu firmele de partid ori la angajările făcute, despre care a declarat, sec, că sunt "pe lege".

"Hidroelectrica este una din societăţile comerciale care evoluează într-un mediu concurenţial, iar devoalarea tuturor aspectelor comerciale ale funcţionării companiei trebuie analizată cu atenţie, iar unele nu pot fi făcute publice", se arată în răspunsul companiei. Altfel spus, afacerile de partid dăunează grav sănătăţii. Dar dormiţi liniştiţi, partidul lucrează pentru dumneavoastră!

AVERI ASCUNSE
Declaraţii la secret

Declaraţiile de avere şi interese pe 2009 ale celor patru directori aflaţi la conducerea sucursalei Hidrocentrale Oradea, făcute publice de oficialii Hidroelectrica abia la solicitarea BIHOREANULUI, nu din oficiu, este dovada salariilor nesimţite din companiile de stat.

Dacă directoarea economică Iuliana Vesa şi managerul general Mihai Groza nu au avut prea multe de declarat, fiind proaspăt numiţi în funcţii, directorul de dezvoltare Teodor Zah şi cel tehnic Florian Popa, şefi cu state mai vechi, se pot lăuda cu averi consistente. Zah a încasat venituri de 115.000 lei pe 2008 (deci peste 9.500 lei lunar), are proprietăţi de peste 600.000 de lei şi economii în bănci de peste 80.000 lei.

Directorul tehnic Popa a încasat în 2008 venituri de 134.000 lei ca director (aproximativ 11.000 lei lunar), are economii bancare de aproximativ 70.000 lei şi proprietăţi de peste 350.000 lei. Care au fost veniturile pe 2009 nu se ştie, fiindcă nici unul nu a catadicsit să le comunice.

Jaf din banii publici la dosarele asistaţilor social şi ale persoanelor cu handicap

2010-07-07T23:53:00.000-07:00

Sursa: eBihoreanul.ro > Bihor > 05.07.2010, 15:05

"ITM Bihor a demarat un control în privinţa aplicării Legii 416/2001, privind venitul minim garantat, în comunele Săcădat, Ţeţchea, Aştileu, Lugaşu de Jos, Auşeu, Bunteşti, Lunca şi Lazuri de Beiuş. Dintr-un număr total de 530 dosare verificate, au fost propuse pentru suspendare plăţile în cazul a 333 dosare, adică în 63% din total", a spus prefectul Gavrilă Ghilea într-o conferinţă de presă desfăşurată luni.

Ghilea a arătat că, în unele comune, toate persoanele care beneficiau de venitul minim garantat au fost suspendate de la plată, deoarece toate dosarele au fost găsite cu nereguli. "Recordul îl deţin comunele Lugaşu de Jos, cu 174 dosare propuse pentru suspendare din tot atâtea controlate, dar şi Săcădat, cu 89 dosare propuse pentru suspendare din 89 verificate, şi Auşeu, cu 63 din 63", a mai spus prefectul.

De asemenea, Ghilea a arătat că inspectorii ITM Bihor au verificat, în alte comune, şi încadrarea în gradele de handicap şi acordarea certificatelor aferente, "primele rezultate fiind alarmante". Astfel, dintr-un total de 905 dosare verificate până în prezent, ITM a propus spre reevaluare un număr de 573, adică 63% din totalul dosarelor controlate. "Comunele în care au fost înregistrate procentele cele mai ridicate în cazul dosarelor propuse spre reevaluare sunt Vârciorog şi Pietroasa, cu 84%, Cărpinet cu 82%, Sălacea cu 76%, Brusturi cu 67% şi Ceica cu 58%", a exemplificat prefectul.

Gavrilă Ghilea a declarat că în prezent are loc şi o acţiune de verificare a modului de acordare a pensiilor de invaliditate şi de boală, acţiune încă neîncheiată, pentru care nu poate furniza informaţii.

"Mă abţin să fac comentarii suplimentare privind aceste aspecte şi aştept finalizarea controalelor ordonate. Nu pot să nu remarc, totuşi, conturarea unui adevărat jaf al banilor publici", a conchis prefectul. El a precizat doar că, "în cazul în care se vor consemna aspecte nelegale, situaţiile constatate vor fi semnalate organelor în drept", precum şi faptul că asemenea acţiuni de control vor avea loc "în absolut toate localităţile judeţului Bihor".

Escrocheria Librarul

2010-05-10T13:21:00.000-07:00

Sursa: http://informatiadevest.ro/

Un acţionar minoritar al S.C. Librarul SA Oradea prezintă, cu lux de amănunte, „escrocheria imobiliară” prin care societatea amintită a ajuns în pragul falimentului. În perioada 2004-2005, acţionarul majoritar Master SA, a vândut 19 spaţii comerciale ale societăţii cu suma totală de 433.581 euro, mult sub valoarea reală a acestora... Concret, respectivele spaţii, multe dintre ele situate central, au fost evaluate, în principal pentru garantarea ulterioară a unor credite bancare, la peste 2 milioane de euro!

Preambul
„Mă numesc Bardaş Dumitru, domiciliat în Oradea, str. Gavril Mizicescu nr. 14, sunt acţionar la S.C. Librarul SA Oradea şi doresc să vă prezint o nouă „escrocherie imobiliară” (dupa cea petrecută la S.C. Mercur SA Oradea, care a dus la falimentarea respectivei societăţi comerciale, deşi deţinea peste 100 de spaţii comerciale centrale şi ultracentrale, fapt pentru care d-nii procurori şi d-nii judecători nu au găsit pe nimeni vinovat!) care a adus S.C. Librarul SA în pragul falimentului.
La Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. Master SA Oradea (care devenise noul acţionar majoritar al S.C. Librarul SA Oradea) din 25.08.2004 s-a hotărât vânzarea tuturor celor 19 spaţii comerciale ale S.C. Librarul SA către S.C. Master SA. La aceeaşi A.G.A., s-a hotărât garantarea cu o parte a spaţiilor comerciale ale S.C. Librarul SA a unor credite bancare de 1,5 milioane de euro în favoarea S.C. Master SA...
Deci, conducerea Master SA cunoştea la acea dată (majoritatea contractelor de credit au fost încheiate înainte de 25.08.2004) că o parte a spaţiilor comerciale ale Librarul SA valorează cel puţin 1,5 milioane de euro (în cazul în care creditele bancare nu sunt înapoiate, băncile creditoare, prin vânzarea spaţiilor comerciale trebuie să recupereze, pe lângă valoarea creditului, şi taxele, comisioanele şi dobânzile aferente).
Cu toate acestea, cele 19 spaţii comerciale au fost vândute în perioada 2004-2005 (8 către S.C. Master SA, iar celelalte 11 către alţi cumpărători) cu preţuri mult mai mici decât valorile de piaţă, suma totală obţinută de S.C. Librarul SA în urma tranzacţiilor fiind mai mică de 0,5 milioane de euro. Doresc să mai menţionez faptul că, în perioada 2000-2005, când a deţinut spaţii comerciale, S.C. Librarul SA a obţinut profit an de an, iar după vânzarea acestora, în perioada 2006-2009, a ajuns în pierdere”, ne-a scris la redacţie domnul Dumitru Bardaş. Publicăm, în continuare, datele deţinute de dânsul. În forma în care ni le-a pus la dispoziţie.

1 Decembrie, Transilvaniei, Magheru
1) La data de 31.05.2005, administratorul unic al S.C. Librarul SA Oradea, Mudura Floarea (care era şi administratorul unic şi acţionarul majoritar al S.C. Master SA - acţionarul majoritar al S.C. Librarul SA, deci putea lua singură orice decizie la nivelul S.C. Librarul SA), a vândut (prin împuternicitul Mudura Gheorghe, care era şi director general la S.C. Master SA) spaţiul comercial de pe str. 1 Decembrie nr. 2 cu preţul de 21.000 de euro (respectiv 92 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu respectivul spaţiu comercial se garantase, conform Contractului de Garanţie Imobiliară (C.G.I.) nr. 2060 din 30.07.2004, autentificat de B.N.P. Matei Monica Mihaela, un credit bancar în valoare de 92.263 de euro (respectiv 405 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 30.07.2004 că acest spaţiu comercial valorează cel puţin 92.263 de euro)!
Doresc să subliniez faptul că, dacă creditul bancar s-ar fi garantat în favoarea S.C. Librarul SA iar aceasta nu l-ar fi înapoiat, S.C. Librarul SA ar fi pierdut spaţiul comercial dar s-ar fi ales cu 92.263 de euro, o sumă de 4,4 ori mai mare decât cea de 21.000 de euro obţinută prin vânzarea lui! Că preţul de vânzare a spaţiului comercial a fost mult inferior valorii lui de piaţă (care, la rândul ei, este mai mare decât valoarea acceptată de bancă ca şi garanţie) este demonstrat de faptul că în aceeaşi zi de 31.05.2005, în care l-a cumpărat de la S.C. Librarul SA cu 21.000 de euro (respectiv 92 euro/mp), noul proprietar l-a revândut cu suma de 120.000 de euro (respectiv 526 euro/mp)!
2) La data de 31.08.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe str. Transilvaniei nr. 6 cu preţul de 22.857 de euro (respectiv 89 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu acest spaţiu comercial s-a garantat, conform C.G.I. nr. 2310 din 20.08.2004, autentificat de B.N.P. Matei Monica Mihaela, un credit bancar în valoare de 178.004 euro (respectiv 697 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 20.08.2004 că acest spaţiu comercial valorează cel puţin 178.004 euro)! Mai mult, spaţiul a fost evaluat, conform C.G.I. nr. 1451 din 16.08.2005, la 235.000 de euro, potrivit Raportului de evaluare din 09.08.2005, întocmit de evaluator Pereş Adriana, membru ANEVAR.
Doresc să subliniez faptul că, dacă creditul bancar s-ar fi garantat în favoarea S.C. Librarul SA iar aceasta nu l-ar fi înapoiat, S.C. Librarul SA ar fi pierdut spaţiul comercial dar s-ar fi ales cu 174.004 euro, o suma de 7,78 ori mai mare decât cea de 22.857 euro obţinută prin vânzarea lui!
3) La data de 25.03.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe B-dul Gen. Magheru nr. 44 cu preţul de 26.527 euro (respectiv 103 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu acest spaţiu comercial s-a garantat, conform C.G.I. nr. 2070 din 30.07.2004, autentificat de B.N.P. Matei Monica Mihaela, un credit bancar în valoare de 171.589 euro (respectiv 667 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 30.07.2004 că acest spaţiu comercial valorează cel puţin 171.589 euro)!
Doresc să subliniez faptul că, dacă creditul bancar s-ar fi garantat în favoarea S.C. Librarul SA iar aceasta nu l-ar fi înapoiat, S.C. Librarul SA ar fi pierdut spaţiul comercial dar s-ar fi ales cu 171.589 euro, o sumă de 6,47 ori mai mare decât cea de 26.527 euro obţinută prin vânzarea lui!

Republicii
4) La data de 15.11.2004, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe str. Republicii nr. 27 cu preţul de 37.500 de euro (respectiv 218 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu acest spaţiu comercial s-a garantat, conform C.G.I. nr 2063 din 30.07.2004, autentificat de B.N.P. Matei Monica Mihaela, un credit bancar în valoare de 140.347euro (respectiv 816 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci se ştia încă din 30.07.2004 că acest spaţiu comercial valorează cel puţin 140.347 euro! Mai mult, conform Contractului de închiriere nr. 44 din 10.11.2004 (deci înainte de a-l cumpăra) prin închirierea parţială (135 mp din cei 172 mp) S.C. Master SA urma să primească o chirie anuală de 40.500 de euro, mai mare decât suma de 37.500 de euro, platită de S.C. Master SA (şi încasată de S.C. Librarul SA) pentru acest spaţiu comercial.
Doresc să subliniez faptul că, dacă creditul bancar s-ar fi garantat în favoarea S.C. Librarul SA iar aceasta nu l-ar fi înapoiat, S.C. Librarul SA ar fi pierdut spaţiul comercial dar s-ar fi ales cu 140.347 euro, o sumă de 3,74 ori mai mare decât cea de 37.500 de euro obţinută prin vânzarea lui!
5) La data de 15.11.2004, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe str. Republicii nr. 5 cu preţul de 87.500 de euro (respectiv 120 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu acest spaţiu comercial s-a garantat, conform C.G.I. nr. 1450 din 30.07.2004, autentificat de B.N.P. Baciu Nicoleta Livia, un credit bancar în valoare de 200.000 de euro (respectiv 274 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 30.07.2004 că acest spaţiu comercial valorează cel puţin 200.000 de euro! Mai mult, potrivit C.G.I. nr. 1450 din 30.07.2004, spaţiul a fost evaluat la 528.456 euro (respectiv 724 euro/mp), conform Raportului de evaluare din 15.09.2003 întocmit de evaluatorii Vizi Ladislau si Buzlea Aron, membri ANEVAR. De asemenea, conform Contractului de închiriere nr. 44 bis din 10.11.2004 (deci înainte de a-l cumpăra), prin închirierea parţială (280 mp din cei 540 mp) S.C. Master SA urma să primească o chirie anuală de 94.080 de euro, mai mare decât suma de 87.500 de euro, plătita de S.C. Master SA (şi încasată de S.C. Librarul SA) pentru acest spaţiu comercial.

Decebal, Antonescu Bărnuţiu
6,7) La datele de 27 şi 28.06.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe B-dul Decebal bl. C86/A parter (de fapt, acest spaţiu comercial a fost împărţit în două, o parte având C.F. 82975, iar cealaltă, C.F. 82970, vândute către doi cumpărători diferiţi) cu preţul de 21.000 (11.000+10.000) de euro (respectiv 103 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu acest spaţiu comercial s-a garantat, conform C.G.I. nr. 2059 din 30.07.2004, autentificat de B.N.P. Matei Monica Mihaela, un credit bancar în valoare de 147.425 de euro (respectiv 727 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 30.07.2004 că acest spaţiu comercial valorează cel puţin 147.425 de euro!
Doresc să subliniez faptul că, dacă creditul bancar s-ar fi garantat în favoarea S.C. Librarul SA iar aceasta nu l-ar fi înapoiat, S.C. Librarul SA ar fi pierdut spaţiul comercial dar s-ar fi ales cu 147.425 de euro, o suma de 7,02 ori mai mare decât cea de 21.000 (11.000+10.000) de euro, obţinuta prin vânzarea lui!
8) La data de 21.02.2005, Mudura Floarea a vândut, prin împuternicitul Mudura Gheorghe, spaţiul comercial de pe str. M.I. Antonescu nr. 105/B, bl A2, parter, cu preţul de 9.715 euro (respectiv 81 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui piaţă. Concret, cu acest spaţiu comercial s-a garantat, conform C.G.I. nr. 2064 din 30.07.2004, autentificat de B.N.P. Matei Monica Mihaela, un credit bancar în valoare de 39.297 euro (respectiv 330 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 30.07.2004 că acest spaţiu comercial valorează cel puţin 39.297 euro! Mai mult, conform Contractului de ipotecă nr. 504 din 24.08.2004, spaţiul a fost evaluat la 60.177 euro, potrivit Raportului de evaluare din 17.05.2004 întocmit de evaluator Pereş Adriana Monica, membru ANEVAR.
Doresc să subliniez faptul că, dacă creditul bancar s-ar fi garantat în favoarea S.C. Librarul SA iar aceasta nu l-ar fi înapoiat, S.C. Librarul SA ar fi pierdut spaţiul comercial dar s-ar fi ales cu 39.297 euro, o suma de 4,04 ori mai mare decât cea de 9.715 euro obţinută prin vânzarea lui!
9) La data de 18.08.2005, administratorul S.C. Librarul SA Oradea Merca Simion Beniamin a vândut (cu acordul acţionarului majoritar S.C. Master SA) spaţiul comercial de pe str. S. Bărnuţiu nr. 22 cu preţul de 11.246 euro (respectiv 98 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu acest spaţiu comercial s-a garantat, conform C.G.I. nr. 2072 din 30.07.2004, autentificat de B.N.P. Matei Monica Mihaela, un credit bancar în valoare de 56.383 euro (respectiv 493 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 30.07.2004 că acest spaţiu comercial valorează cel puţin 56.383 euro!
Doresc să subliniez faptul că, dacă creditul bancar s-ar fi garantat în favoarea S.C. Librarul SA iar aceasta nu l-ar fi înapoiat, S.C. Librarul SA ar fi pierdut spaţiul comercial dar s-ar fi ales cu 56.383 euro, o suma de 5,01 ori mai mare decât cea de 11.246 euro obţinută prin vânzarea lui!

10) La data de 22.02.2005, Mudura Floarea a vândut, prin împuternicitul Mudura Gheorghe, spaţiul comercial de pe B-dul Dacia nr. 56 cu preţul de 10.848 euro (respectiv 58 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu acest spaţiu comercial s-a garantat, conform C.G.I. nr. 2069 din 30.07.2004, autentificat de B.N.P. Matei Monica Mihaela, un credit bancar în valoare de 135.953 euro (respectiv 723 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 30.07.2004 că acest spaţiu comercial valorează cel puţin 135.953euro!
Doresc să subliniez faptul că, dacă creditul bancar s-ar fi garantat în favoarea S.C. Librarul SA iar aceasta nu l-ar fi înapoiat, S.C. Librarul SA ar fi pierdut spaţiul comercial dar s-ar fi ales cu 135.953 euro, o sumă de 12,53 ori mai mare decât cea de 10.848 euro obţinută prin vânzarea lui!

Piaţa Unirii, Dacia, Seleuşului
11) La data de 23.03.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial din Piaţa Unirii nr. 2-4 cu preţul de 44.673 euro (respectiv 215 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu un spaţiu comercial cu o poziţie asemănătoare, situat în Piaţa 1 Decembrie nr. 2, s-a garantat, conform C.G.I. nr. 2060 din 30.07.2004, autentificat de B.N.P. Matei Monica Mihaela, un credit bancar în valoare de 92.263 euro (respectiv 405euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 30.07.2004 că un spaţiu comercial situat într-o astfel de zonă valorează cel puţin 405 euro/mp! Mai mult, conform C.G.I. nr. 3073 din 10.11.2005, autentificat de B.N.P. Herbay Raluca, spaţiul comercial din Piaţa Unirii nr. 2-4 a fost evaluat la 400.000 de euro (respectiv 1923 euro/mp), de către expertul Pereş Adriana Monica, membră ANEVAR, iar Banca Italo-Romena, sucursala Bucureşti, a acceptat acest spaţiu comercial pentru garantarea unui credit bancar de 164.125 euro (respectiv 789 euro/mp) şi a dobânzilor, comisioanelor şi spezelor aferente, în favoarea S.C. Master SA.
12) La data de 17.06.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe B-dul Dacia nr. 106 cu preţul de 30.471 euro (respectiv 265 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu un spaţiu comercial asemănător, situat pe B-dul Dacia nr. 56, , s-a garantat, la data de 30.07.2004, un credit bancar în valoare de 135.953 euro (respectiv 723 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 30.07.2004 că un spaţiu comercial aflat în această zonă valorează cel puţin 723 euro/mp! Mai mult, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1776 din 31.08.2004, autentificat de B.N.P. Baciu NL, S.C. Librarul SA a vândut un spaţiu comercial pe acelaşi bulevard, la nr. 91, cu 609 euro/mp (acesta fiind, de altfel, singurul spaţiu comercial pe care S.C. Librarul SA l-a vândut la un preţ apropiat de preţul de piaţă.
13) La data de 31.08.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe str. Seleuşului nr. 1 cu preţul de 13.800 de euro (respectiv 100 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, conform C.G.I. nr. 1451 din 16.08.2005, autentificat de B.N.P. Baciu NL, spaţiul a fost evaluat la 67.000 de euro (respectiv 488 euro/mp), potrivit Raportului de evaluare întocmit la 09.08.2005 de evaluator Pereş Adriana, membru ANEVAR (deci, spaţiul a fost vândut la un preţ de 4,88 ori mai mic decât valoarea la care a fost evaluat!

Nufărului, Erofte Grigore
14) La data de 31.08.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe str. Nufărului nr. 54 cu preţul de 22.857 euro (respectiv 107 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu acest spaţiu comercial s-a garantat, conform C.G.I. nr. 2068 din 30.07.2004, autentificat de B.N.P. Matei Monica Mihaela, un credit bancar în valoare de 112.521 euro (respectiv 528 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 30.07.2004 că acest spaţiu comercial valorează cel puţin 112.521euro! mai mult, conform C.G.I. nr. 1591 din 02.09.2005, spaţiul a fost evaluat la 298.200 de euro, potrivit Raportului de evaluare întocmit la data de 15.04.2005 (dată la care administrator unic al S.C. Librarul SA era Mudura Floarea!) de către evaluator Pereş Adriana, membru ANEVAR.
Doresc să subliniez faptul că, dacă creditul bancar s-ar fi garantat în favoarea S.C. Librarul SA iar aceasta nu l-ar fi înapoiat, S.C. Librarul SA ar fi pierdut spaţiul comercial dar s-ar fi ales cu 112.521 euro, o sumă de aproximativ 5 ori mai mare decât cea de 22.857 euro obţinută prin vânzarea lui!
Că preţul de vânzare a spaţiului comercial a fost mult inferior valorii lui de piaţă (care, la rândul ei, este mai mare decât valoarea acceptată de bancă ca şi garanţie) este demonstrat de faptul că, peste 2 zile, la 02.09.2005, aceeaşi Mudura Floarea, de data aceasta în calitate de administrator unic al S.C. Master SA, a revândut spaţiul cu suma de 230.000 de euro!
15) La data de 02.02.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe str. Erofte Grigore bl. Q96 parter cu preţul de 10.102 euro (respectiv 85 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, cu acest spaţiu comercial s-a garantat, conform C.G.I. nr. 2071 din 30.07.2004, autentificat de B.N.P. Matei Monica Mihaela, un credit bancar în valoare de 33.439 euro (respectiv 282 euro/mp) în favoarea S.C. Master SA (deci, se ştia încă din 30.07.2004 că acest spaţiu comercial valorează cel puţin 33.439 euro! Mai mult, conform Contractului de ipotecă nr. 504 din 24.08.2004, spaţiul a fost evaluat la 39.965 euro (respectiv 338euro/mp), potrivit Raportului de evaluare întocmit la data de 17.05.2004 de către evaluator Pereş Adriana, membru ANEVAR.
Doresc să subliniez faptul că, dacă creditul bancar s-ar fi garantat în favoarea S.C. Librarul SA iar aceasta nu l-ar fi înapoiat, S.C. Librarul SA ar fi pierdut spaţiul comercial dar s-ar fi ales cu 33.439 euro, o sumă de aproximativ de 3,31 ori mai mare decât cea de 10.102 euro obţinută prin vânzarea lui!

Meşteşugarilor
16) La data de 31.08.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe str. Meşteşugarilor nr. 73 bl. AN122 cu preţul de 21.429 euro (respectiv 63 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, conform C.G.I. nr. 1451 din 16.08.2005, autentificat de B.N.P. Baciu NL, spaţiul a fost evaluat la 128.000 de euro (respectiv 376 euro/mp) conform Raportului de evaluare din 09.08.2005 (deci cu 22 de zile înainte de a fi vândut) întocmit de evaluator Pereş Adriana, membră ANEVAR (deci, se ştia încă din 09.08.2005 că acest spaţiu comercial valorează aproximativ 376 euro/mp!
17) La data de 31.08.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe str. Meşteşugarilor nr. 73 bl. AN124 cu preţul de 20.514 euro (respectiv 62 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, conform C.G.I. nr. 1451 din 16.08.2005, autentificat de B.N.P. Baciu NL, un spaţiu asemănător, situat în blocul vecin, a fost evaluat la 128.000 de euro (respectiv 376 euro/mp) conform Raportului de evaluare din 09.08.2005 întocmit de evaluator Pereş Adriana, membră ANEVAR (deci, se ştia încă din 09.08.2005 că un spaţiu comercial situat într-o astfel de zonă valorează aproximativ 376 euro/mp!
18) La data de 31.08.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe str. Meşteşugarilor nr. 73 bl. AN123, C.F. 11574 cu preţul de 12.971 euro (respectiv 50 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, conform C.G.I. nr. 1451 din 16.08.2005, autentificat de B.N.P. Baciu NL, un spaţiu asemănător, situat în blocul vecin, a fost evaluat la 128.000 de euro (respectiv 376 euro/mp) conform Raportului de evaluare din 09.08.2005 întocmit de evaluator Pereş Adriana, membră ANEVAR (deci, se ştia încă din 09.08.2005 că un spaţiu comercial situat într-o astfel de zonă valorează aproximativ 376 euro/mp!
19) La data de 31.08.2005, Mudura Floarea a vândut spaţiul comercial de pe str. Meşteşugarilor nr.73 bl. AN123, C.F. 11575 cu preţul de 8.571 euro (respectiv 84 euro/mp), preţ despre care avea cunoştinţă că este mult inferior valorii lui de piaţă. Concret, conform C.G.I. nr. 1451 din 16.08.2005, autentificat de B.N.P. Baciu NL, un spaţiu asemănător, situat în blocul vecin, a fost evaluat la 128.000 de euro (respectiv 376 euro/mp) conform Raportului de evaluare din 09.08.2005 întocmit de evaluator Pereş Adriana, membră ANEVAR (deci, se ştia încă din 09.08.2005 că un spaţiu comercial situat într-o astfel de zonă valorează aproximativ 376 euro/mp!

Top 5 tepe si fraude de miliarde in Romania!

2010-04-12T14:46:00.000-07:00

Sursa: http://www.incont.ro/bani/top-5-tepe-si-fraude-de-miliarde-in-romania.html,

12 Aprilie 2010 autor: Mihaela Martin

Romania, tara gaurilor uriase: nu doar in sosele, ci si in buzunare. Zbuciumatii ani de dupa Revolutie au adus, pe langa libertatea mult visata, si gustul amar al unor fraude de proportii. Cu iluzia unor castiguri facile, milioane de oameni si-au vazut economiile ducandu-se pe apa Sambetei. Nici bugetul statului nu a fost ferit de libertatea suplimentara pe care si-au luat-o unii in cheltuirea nesabuita a banului public.

1. Piramida Caritas

Poate cele mai dureroase experiente din anii '90 au fost jocurile de tip piramidal. Caritas, Gerald, Mondoprosper, Delphin, SAFI, FNI, iata numai cateva nume carora le-au cazut victime milioane de romani. In 1991, in Romania a aparut schema Caritas, promovata de o companie din Cluj, detinuta de Ioan Stoica. A avut lipici la romani ca mierea si nici nu e de mirare: Caritas le promitea investitorilor ca vor primi si de opt ori suma depusa, in doar jumatate de an. Nu mai putin de 400.000 de oameni si-au depus acolo banii, unii dintre ei chiar economiile de-o viata. In total, Caritas a atras 1 miliard de dolari. Compania a intrat in faliment in 1994, avand datorii de aproape o jumatate de miliard de dolari. Ioan Stoica a fost condamnat la un an si jumatate dupa gratii.

2. Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri

Profitand de lipsa reglementarilor de pe piata fondurilor mutuale de investitii, Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri, administrat de SAFI, a luat nastere in 1993 si a atras nu mai putin de 220.000 de investitori. In momentul colapsului, peste 70 de milioane de dolari au disparut ca si cum n-ar fi existat vreodata, dupa ce a fost interzisa introducerea randamentelor viitoare pentru investitii curente, ceea ce crestea valoarea unitatii de fond. Cine a fost perspicace si si-a retras banii inainte ca SAFI sa devina istorie a primit bineinteles acest pret umflat. Restul investitorilor au putut, o vreme, sa-si recupereze lunar cate 5% din investitie sau si-au putut achizitiona mobila de acesti bani. In 1998, FMOA a devenit fond inchis de investitii cu capital de risc si s-a transformat in Fondul Oamenilor de Afaceri. Din 1998 titlurile de participare s-au transformat in actiuni cu valoare nominala, care din 2000 sunt tranzactionate pe piata Rasdaq.

3. "Dormi linistit, FNI lucreaza pentru tine!"

Fondul National de Investitii a luat nastere in 1995, fiind administrat de SOV Invest. Ca sa va faceti o idee, in 1997, randamentele FNI erau de peste 200%, in timp ce inflatia era de 150%, iar dobanzile bancare treceau putin peste 50%. Asadar, dobanzile practicate de FNI la depozite erau de patru ori mai mari decat cele ale bancilor. Cu toate acestea, contractul de garantare a investitiilor, semnat cu CEC, a "adormit" ratiunea celor care si-au depus banii la FNI, desi in presa apareau semne de intrebare daca nu cumva schimbarea regulilor pe piata investitiilor nu va avea acelasi rezultat ca in cazul FMOA. Sub sloganul "Dormi linistit, FNI lucreaza pentru tine", mai mult de 300.000 de romani au investit timp de 5 ani in fond, o treime dintre ei depunand banii in ultimul an, chiar inainte de colaps. Desi instanta le-a dat castig de cauza pagubitilor, acestia nu si-au recuperat banii nici pana in ziua de azi. Presedinta FNI, Ioana Maria Vlas, a fost condamnata in 2009 la 10 ani de inchisoare. In acelasi an, directorul FNI, Nicolae Popa, a primit 15 ani de inchisoare, fiind arestat de Interpol la Jakarta. Sorin Ovidiu Vantu, cel care a infiintat SOV Invest, a ramas curat.

4. Tunul de la CFR

Adevarate tunuri au avut loc si la bugetul statului. Cel mai cunoscut, poate, cazul Mihai Necolaiciuc, care in perioada 2000-2003, in calitate de director general al Companiei Nationale a Cailor Ferate Romane (CNCFR), a facut ilegal cheltuieli cu titlu de investitii fara a avea aprobarea Adunarii Generale a Actionarilor. Necolaiciuc a cumparat produse la preturi supraevaluate, prejudiciul fiind estimat la peste 1.700 de miliarde de lei vechi. El a fost retinut anul trecut de FBI in Statele Unite, pentru sedere ilegala, procurorii anticoruptie avand nu mai putin de 25 de dosare in care este vizat Necolaiciuc.

5. Terenurile discordiei, din Baneasa

In sfarsit, sefii institutelor de cercetare agricola de la Popesti Leordeni si de la Baneasa acuza autoritatile ca incurajeaza mafia imobiliara. Agentia Domeniilor Statului a cedat pamanturi valoroase, pe care se afla acum livezi, unor proprietari care nici macar nu aveau acte pe ele, desi autoritatile ar fi putut sa le dea actiuni la Fondul Proprietatea. Cea mai dorita statiune de cercetare, cea din Baneasa, a pierdut astfel jumatate din terenul pe care l-a detinut.
Statiunea pomicola de la Baneasa a ramas in total fara 34 din cele 61 de hectare de livada. Pamantul se afla chiar la iesirea din Capitala, langa DN1. Sindicalistii de la Academia de Stiinte Agricole spun ca din 2002 incoace cele 66 statiuni de cercetare ale Romaniei au acum mai putin de jumatate din pamanturi. Pe scurt, au 34.000 de hectare din 59.000.

De terenurile din Baneasa se leaga si numele altor miliardari romani: Puiu Popoviciu si Gigi Becali. In cazul Popoviciu este vorba despre 224 de hectare in zona Baneasa: un loc in care investitorii au simtit ca se pot face bani multi. Terenul apartine Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara, dar a fost concesionat, in 2001, societatii Baneasa Investement. Procurorii spun ca terenul a fost evaluat la valoarea de 1 dolar/mp, in timp ce valoarea de piata de la acea data era de aproximativ 150 euro/mp. Cel care ar fi castigat din aceasta afacere este Puiu Popoviciu. Procurorii precizeaza ca omul de afaceri controla Baneasa Investement, insa la actionariat apar mai multe firme, niciuna pe numele lui.

Si Gigi Becali a fost luat la intrebari de autoritati pentru un schimb de terenuri facut in 1999 cu Armata. Atunci el a dat cateva hectare in Stefanestii de Jos pentru altele in Baneasa - Pipera. Acuzatiile procurorilor se bazeaza pe un raport al Ministerului Apararii. In acesta se afirma ca, in timp ce in Baneasa metrul patrat de pamant se vindea cu 20-25 de dolari, la Stefanesti pretul era de 6-7 dolari. Diferenta de pret ar fi fost de aproximativ 3,3 milioane de dolari in favoarea lui Becali.

Afacerile familiilor comuniste in Romania capitalista de dupa revolutie

2010-04-11T13:55:00.000-07:00

Sa vada onor cititorimea cine o duce mai bine in capitalismul actual.

Fostii nomenclaturisti sau urmasii lor au strans averi profitand de ceea ce interziceau pe vremuri: afacerile.

Condamnat ca "regim ilegal" de Comisia "Tismaneanu", comunismul a consacrat egalitatea in saracie, insa nu si pentru nomenclaturisti. Din cenusa regimului s-au regrupat cateva mari familii comuniste pentru care prabusirea PCR a devenit o oportunitate de a face avere.
Alti cativa fosti demnitari sau portavoci ale regimului o duc, dupa cum o marturisesc chiar ei, mai bine decat inainte de 1989. Ei au profitat tocmai de ceea ce interziceau pe vremuri: initiativa privata. Puterea lor a constat, ca si inainte, in relatii si in informatii. Unii si-au sporit influenta prin asocieri de afaceri cu oameni ai momentului, politicieni sau ministri. O poveste fara sfarsit.

Dinca. Imperiul ginerilor
Raposatul Ion Dinca, fosta mana de fier a regimului Ceausescu, a lucrat, in ultima parte a vietii, la o firma de IT. Era "consilier", iar compania facea parte din imperiul de afaceri creat de ginerii lui, Nicolae Badea si Gabriel Popoviciu. La inceputul anilor ‘90, in timp ce Dinca facea puscarie, fiind condamnat in lotul CPEX, ginerii lui puneau bazele lantului lor de companii care va ajunge sa valoreze sute de milioane de dolari.
Potrivit unor apropiati, Popoviciu de-abia scapase de colegii lui de la service-ul auto unde lucra. In valtoarea Revolutiei, ei il cautau pentru a-l pedepsi pentru pacatele socrului. Pana a ajunge la service, Popoviciu, un personaj misterios, lucrase la un "shop" pe litoral, impreuna cu un anume Radu Dimofte. Pe la mijlocul anilor ‘80, Dimofte a fugit in Statele Unite, unde a lucrat ca portar de hotel, apoi sef de tura. S-a intors in tara dupa Revolutie.
Tandemul de la "shop" a intrat apoi impreuna in afaceri si, intamplator sau nu, au adus in Romania branduri "imperialiste" precum Pizza Hut sau KFC. Astazi, ei doi, impreuna cu Nicolae Badea, controleaza investitii majore in imobiliare, IT si comert alimentar, multe dintre ele inregistrate pe firme off-shore din Cipru sau din Insulele Virgine, parte a unui intreg paienjenis.
In multe cazuri, titularii afacerilor, asa cum apar la Registrul Comertului, sunt parintii lor: Zerlin Dimofte, care are 82 de ani, si Ligia Popoviciu, in varsta de 77 de ani.. Imperiul ginerilor lui Dinca s-a remarcat si prin diverse afaceri profitabile cu statul, iar cei doi sunt actionari in Clubul Vinului, alaturi de nume sonore, precum Calin Popescu-Tariceanu.

Postelnicu. Nepotul "de aur", asociatul lui Videanu
Tiberiu Bica Postelnicu are o avere de aproximativ 50 de milioane de dolari si este asociat in nu mai putin de 35 de companii din Romania . E nepotul ultimului ministru de interne, fost sef al Securitatii, Tudor Postelnicu. Detine opt la suta din Romanian International Bank, controlata de familia Roberts, proprietarul Merchant Bank of California .
A fost asociat si cu magnatul Ioan Niculae, la Asirom, dar si-a vandut cota de zece la suta. Prieten cu Niculae, Postelnicu a detinut, prin Total Distribution Group SRL, activitatea de distributie a tigarilor produse de Societatea Nationala a Tutunului Romanesc. Mai e si distribuitor de bauturi alcoolice si, de asemenea, actionar in IATSA, firma desprinsa din Dacia Pitesti.
Nepotul "de aur" este si partener al primarului Capitalei, Adriean Videanu. Cei doi au cate un sfert din Equity Invest SA, care se ocupa de intermedieri financiare. In schema mai apare si multimilionarul Raul Doicescu (24 la suta), a carui firma, Bog’art, dezvolta controversatul proiect " Cathedral Plaza ".
IN VICTORIEI. Tudor Postelnicu traieste departe de ochii lumii. Devenit celebru prin propria sa sentinta - "Am fost un dobitoc"- rostita cand era judecat in lotul CPEX, Postelnicu locuieste intr-un apartament din "buricul targului", intr-un bloc din Piata Victoriei, unde se gasesc foarte multe sedii de firma, iar o locuinta se vinde cu peste 100.000 de euro.

Mizil. Mondenii postcomunisti
"Comunistul national" Paul Niculescu-Mizil, asa cum ii placea sa i se spuna, a fost si el inchis dupa Revolutie. Isi incepuse ascensiunea in anii ‘50, cand era seful Sectiei de Propaganda si Agitatie. A fost apoi ministru, vicepremier, membru CPEx. Anul in care el a iesit din inchisoare, 1992, coincide cu cel in care familia lui s-a lansat in afaceri, infiintand grupul Getteco, apoi alte companii. O parte din ele s-au desfiintat ulterior.
Mondenii Oana Niculescu-Mizil (nepoata) si Serghei Mizil (fiul) detin o parte din ele, in domenii diferite, de la restaurante la prelucrarea lemnului. In firme apare si sotul Oanei Mizil, libanezul Tohme Jamil. Cei doi au fost cununati de un membru al puternicei familii libaneze Hariri.

Burtica. De la Propaganda la multinational
Cornel Burtica, fostul nomenclaturist marginalizat de Ceausescu in 1982, face parte dintre cei care au dezvoltat afaceri de succes. Dupa cum a relatat EVZ, Burtica s-a asociat cu companii din Italia, carora le-a intermediat vanzarile. Fostul ministru al comertului exterior este cel care a iluminat zona Piata Unirii din Capitala, dar si metroul bucurestean.
Cu o cifra de afaceri care se apropie de milionul de euro pe an, Burtica a recunoscut ca traieste mai bine in capitalism. El vinde acum grupuri electrogene produse in Italia. E un critic constant al fostilor ofiteri de securitate care fac afaceri pe picior mare.

CONSTANTIN BOSTINA
Secretarul lui Ceausescu, sef la Bursa
Constantin Bostina este presedintele Consiliului de Administratie de la Bursa Romana de Marfuri. S-a convertit in om de afaceri dupa ce-si trecuse in palmares functii precum cea de secretar personal al lui Nicolae Ceausescu sau adjunct la Ministerul Economiei si la Ministerul Industriei Usoare.
La jumatatea anilor ‘90, afacerile lui Bostina, doctor in stiinte economice, au fost scurtcircuitate de o ancheta privind cazul de contrabanda cu combustibili "Jimbolia", cand a recunoscut ca firma sa, Sibco, a transportat produse petroliere in Iugoslavia in timpul embargoului. A colaborat cu anchetatorii, carora le-a povestit cum a decurs operatiunea.
Firma lui, in care mai era asociat si fostul ofiter de Securitate Ilie Stanciu, primise un credit de sapte milioane de dolari de la Bancorex. Stanciu a si fost in arest preventiv. Bostina are o avere de peste 30 de milioane de dolari, facuta din industrie si consultanta.

CAROL DINA
Din CC la banii Sidex
Fost prim-secretar al PCR Galati, fost membru al CC al PCR, fost membru supleant al CPEx. Aceasta este biografia scurta de dinainte de 1989 a lui Carol Dina. Au urmat cateva luni de arest la Galati dupa Revolutie, dupa care... afaceri si politica. El este senator al PRM din 2000.
De profesie ajustor mecanic, Dina are 80 la suta din firma Grup DIC din Galati , la care mai sunt asociati membri ai familiei sale. Compania a fost implicata, potrivit unui raport al Coalitiei pentru un Parlament Curat, in tranzactii paguboase pentru stat la Sidex, inainte de privatizarea combinatului.

ION PATAN
Fostul sef al lui Stolojan, pensionar asociat in firme
Inainte de 1989, Ion Patan a fost vicepremier, ministru al comertului intern, ministru al comertului exterior, ministrul industriei usoare. In aprilie 1989 era numit ministru al finantelor. "Nu mai era membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, ceea ce probabil l-a salvat de la puscarie", spune un fost apropiat al sau.
Consilierul lui Patan se numea Theodor Stolojan. "Dupa Revolutie l-am facut prim-adjunct al meu", spune Patan, care fusese pastrat in functie.. In sase luni, Stolojan devenea ministru plin. "Sunt pensionar si nu ma mai ocup de afaceri", spune Patan. Cu toate acestea, la varsta de 80 de ani, el apare ca asociat in mai multe companii, potrivit datelor de la Registrul Comertului.
Are aproape doi la suta din Romimob SRL, o firma de constructii controlata de Romanoexport si de Petru Crisan, fost ministru al comertului dupa 1989. In zorii capitalismului romanesc, Crisan a fost studiu de caz pentru conflictul de interese: era asociat si administrator in cateva zeci de firme, dar, in acelasi timp, si ministru in guvernul Vacaroiu, acordand licente de import si export pe domeniile in care functionau inclusiv companiile lui.
Patan a fost si administrator al firmei de asigurari Metropol, care a dat faliment. In structura companiei se intalnea un investitor din Camerun, Noupadja Joseph (cu peste 51 la suta), dar si Automobil Club Roman si Gelsorul lui Sorin Ovidiu Vintu, cu procente reduse. Patan mai e administrator si la Petking, o firma thailandeza care fabrica in Romania granule materiale plastice.

STEFAN ANDREI
Consilierul lui Sorin Ovidiu Vintu
Stefan Andrei a fost ministru de externe si ministru al comertului exterior in ultimii ani ai regimului Ceausescu. Andrei nu a aparut in nicio firma in 1989, dar a fost, in schimb, consilierul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vintu. Se intampla la sfarsitul anilor ‘90, cand Vintu a ochit diverse oportunitati in Balcani..
Ca atare, l-a angajat pe Andrei pentru a-i prezenta analize de geopolitica si de economie. Stefan Andrei nu a recunoscut ca ar fi avut vreo relatie de afaceri. In schimb, nepotul sau, Andrei Dan, a administrat Trawe, o firma a intreprinderii de comert exterior Terra, infiintata in Elvetia. Acum, Dan e implicat cu participatii sau ca administrator in mai multe firme de publicitate.
Nepotul fostului ministru are si 1 la suta din Agentia de publicitate "Anunt de la A la Z", firma in care trustul britanic Daily Mail detine jumatate din participatii, prin divizia sa din Ungaria, Lapcom.
STUDIU DE CAZ. Cum se intalnesc in afaceri ginerii lui Dinca, un apropiat al ginerelui lui Ion Ceausescu si omul lui Ion Tiriac. Sediu social: fosta casa a lui Pacepa, spionul fugit in SUA.
Urmasii nomenclaturii au pus ban pe ban in cel mai mare secret. Ei au dezvoltat parteneriate de afaceri intre ei, dar si cu personaje mai mult sau mai putin cunoscute. Legaturile fine s-au cimentat in spatele usilor inchise, iar ceea ce i-a unit nu a mai fost victoria socialismului, ci profitul, scopul final in viziunea capitalista.
BUCURESTI , FOSTA CASA A LUI PACEPA. Intr-un cartier rezidential de top, vizavi de Ministerul de Externe, s-au pus bazele unei firme care se vrea de viitor. Mai multi tineri manageri se asociaza intr-o companie de consultanta, al carui nume nu face decat sa dea un indiciu subtil asupra localizarii: Corner AA 28 SRL, infiintata in 2003.
Putini stiu ca in vila alba cu un etaj de pe colt e locul unde, la apartamentul numarul 1, a locuit cel mai celebru spion al Estului: Ion Mihai Pacepa. Astazi, casa fostului adjunct al Securitatii serveste drept sediu social pentru o companie in care se intalnesc, ca asociati, un partener de afaceri al supravietuitorilor clanului Ceausescu, un fost om de incredere al lui Ion Tiriac si o firma off-shore din Cipru asociata cu imperiul de afaceri al ginerilor lui Ion Dinca. Aceasta se numeste Tresela Investments Ltd., din Nicosia .
In alta firma, casuta postala din Insula Afroditei se intersecteaza cu una din Caraibe (Insulele Turks si Caicos), International Business &Trading Corporation (IBTC), formand firma de imobiliare International Business Trading SRL, intr-un "paradis" de pe soseaua Kiseleff.. Asociatii Tresela sunt firme din imperiul ginerilor.
Asa cum se stie, IBTC apare in mai toate companiile detinute de ginerii lui Dinca: de la "boom"-ul Baneasa Investments, un proiect de 1 miliard de euro (constructii in nordul Capitalei), pana la electronicele de la "Alltrom", o mai veche firma din reteaua Badea-Dinca.
Mai mult, Tresela, off-shore-ul din casa lui Pacepa, are un procent la Grand Plaza, detinatorul Hotelului Howard Johnson, cunoscut drept afacerea ginerilor lui Dinca. Zilele trecute, lantul de casute postale si-a adaugat in salba de pro-prietati Hotelul Neptun de pe Litoral. Au fost singurii ofertanti la licitatia facuta de stat. Pe langa evitarea taxelor de pe Dambovita, off-shore-urile mai au un avantaj: pot ascunde identitatea proprietarilor.
Asociati cu fostul CEO al romanului din "Forbes"
Corner AA 28 SRL mai dezvaluie un personaj. Valentin Radu, 34 de ani, e administratorul unic al firmei, si asociat (cu 6 la suta). El este, insa, mult mai cunoscut in lumea businessului drept director al grupului de firme Tiriac, postura pe care a ocupat-o, venind de la multinationala Roland Berger, timp de doi ani si jumatate.
Potrivit unor surse din companie, Valentin Radu nu mai ocupa postul de CEO al Tiriac Holdings, insa, conform documentelor registrului comertului, el apare in continuare ca administrator al Tiriac Leasing si Autorom - firma controlata, de anul trecut, de Daimler-Chrysler.
Fostul lui sef, Ion Tiriac, primul miliardar roman intrat in topul "Forbes" in urma cu numai doua zile, nu a ascuns niciodata ca a fost protejatul fostului demnitar comunist Ion-Gheorghe Maurer, un personaj care l-a initiat in tainele vanatorii pe fostul tenismen. Ulterior, Tiriac, impreuna cu Adrian Nastase, va duce acest sport sangeros pe prima pagina a ziarelor romanesti.

Tiriac, Badea si afacerea EADS
Tiriac reprezenta Daimler-Chrysler in Romania in momentul in care se perfecta afacerea "Frontiera". Concernul avea 37 la suta din EADS, care vana marele contract pentru securizarea granitelor. O componenta din programul IT (de cateva zeci de milioane de euro) ii revenea "ginerelui" Nicolae Badea, prin Computerland.
Tiriac a fost acuzat de publicatia franceza "Le Point" ca a luat un comision de 20 de milioane de euro, dar a castigat procesul. El a sustinut ca nu a fost implicat in afacerea EADS. Astazi, fostul consilier de IT din Ministerul de Interne (institutie care a impartit banii publici in afacerea "Frontiera"), Petru Branzas, e asociatul off-shore-ului Uphall Trading (care apare, ca paravan, in afacerile lui Tiriac) in Editura Sincron din Cluj-Napoca ..
Dupa anul 2000, paza frontierelor devenise o conditie importanta pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Atunci au inceput sa curga banii din contracte publice, chiar si inainte de afacerea EADS.
In anul 2003, intr-o polemica cu Mugur Ciuvica de la Actiunea Populara, Ministerul de Interne condus de Ioan Rus, apropiatul lui Tiriac, a admis ca furnizorul autospecialelor de supraveghere a granitelor (Volkswagen Transporter) a fost firma britanica BAE Systems, care nu era producator al vehiculelor, ci doar instalase echipamentele.
"FREGATELE"
Asociatul ginerelui lui Ion Ceausescu, contracte cu Armata
Intre timp, BAE a facut progrese in afacerile de pe Dambovita, castigand o afacere mult mai mare: livrarea a doua fregate vechi Marinei romane, la un pret astronomic. Tranzactia face obiectul investigatiilor in Marea Britanie si Romania , oficialii romani fiind suspectati de luare de mita.
Marele tun a fost insotit de un contract de "offset" (compensare). Dupa cum a dezvaluit recent Jurnalul National, BAE a adus in Romania contracte de fabricare a unei "pilule" pentru marirea performantelor motoarelor si reducerea consumului de combustibil. Offsetul inseamna ca vanzatorul de arme se obliga sa aduca in tara care cumpara arme comenzi pentru diverse produse. Pilula e fabricata de australienii de la Firepower.
Reprezentantul in Romania al Firepower se numea George Lucian Teleman.Teleman e asociat in Euro Trading 2000 cu sotia lui Marius Eduard-Tarlea - fostul ginere al lui Ion Ceausescu (fratele dictatorului) si partener de afaceri al ex-directorului SRI, Virgil Magureanu.
Eurotrading 2000 e parte a unei suveici implicate in Eurocolumna si in rafinaria Petrolsub de la Suplacu de Barcau - unde a detinut actiuni si actualul ministru al internelor, Vasile Blaga. GeorgeTeleman e asociat, in Corner AA28, cu off-shore-ul din imperiul Dinca si cu omul de incredere al lui Ion Tiriac.
SEF LA MApN
Omul cu fregatele, administrator la firmele din grupul Popoviciu-Dimofte
Contractul de compensare aferent afacerii BAE Systems, in care Teleman, asociatul off-shore-urilor din grupul "Dinca", a avut rolul sau, a fost girat, din partea autoritatilor romane, de mai multi oficiali. Intre ei, Gheorghe Matache, fost sef al Departamentului pentru Armamente din MapN. El a semnat mai multe documente legate de programul de achizitie a fregatelor.
Matache a parasit ministerul in anul 2005, iar acum detine functia de administrator al firmei de imobiliare Metav SA, unde a lucrat si inainte de a fi numit secretar de stat. Compania este controlata, in acest moment, de Meteor SA, care detine majoritatea actiunilor..
Prin doua off-shore-uri cipriote, Wellkept Properties Ltd si Weybridge Holdings Ltd, compania e legata tot de grupul ginerilor lui Dinca. Cele doua firme se regasesc in alte companii ale "imperiului", iar unul dintre actionari in Meteor e Zerlin Dimofte, tatal lui Radu Dimofte-partenerul de nedespartit al lui Popoviciu.
GEORGE TELEMAN
"N-am legaturi cu aceste grupuri"
Intr-un mail adresat EVZ, George Teleman declara ca nu are niciun fel de legatura de afaceri cu Nicolae Badea si cu Gabriel Popoviciu, si nici cu grupul de afaceri al lui Ion Tiriac si ca firma e formata din tineri manageri de succes care dezvolta un proiect imobiliar. In cazul BAE Systems, el a spus ca nu mai are relatii de afaceri cu Firepower din decembrie 2004, desi apare ca asociat la Registrul Comertului.
Valentin Radu nu a putut fi contactat.
CONEXIUNI
Partenerul cumnatului lui Geoana
George Teleman (foto facsimil), fost atasat comercial al Romaniei la Singapore, e partener al fondului de investitii Equest Partners Ltd, specializat pe investitii imobiliare in Europa de Est. In aceeasi afacere il intalnim pe Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana, presedintele Bancii Raiffeisen pentru Locuinte si fost adjunct la Ministerul Finantelor.
Costea ocupa pozitia de director non-executiv in boardul Equest Balkan Partners. Aripa bulgara e reprezentata de fostul ministru de externe Solomon Passy si de magnatul Georgi Krumov. La vecinii din sud, compania si-a facut si firma de armament, Strategic Defence Systems.
In Romania, fondul reprezentat de Teleman a cumparat sediul Delegatiei Comisiei Europene (iar UE plateste acum chirie), de la consortiul israelian Avivim-Gonen, controlat din umbra de fostul guvernator militar al Cisiordaniei, Shlomo Elia.
Generalul israelian era unul dintre sefii romanului arestat anul trecut pentru spionaj in Nigeria , iar inainte, lucrase pentru partenerii urmaritului international Shimon Naor - suspectati de trafic cu arme in Africa . Teleman a mai lucrat si pentru controversatul Frank Timis, cel implicat in proiectul "Rosia Montana ".

Radu Bodea, procurorul cu casă, maşină şi ceafa groasă este absolvent al Şcolii de Securitate de la Bran

2010-04-07T23:05:00.000-07:00

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/cnsas-cere-lista-absolventilor-scolii-de-la-bran-119903.html

Consiliul National al studierii Arhivelor Securitatii (CNSAS) s-a autosesizat in urma dezvalurilor publicate de "Romania libera" in articolul "Magistratii-securisti, scoliti la Bran".

Presedintele Ladislau Csendes ne-a anuntat ca CNSAS a cerut ieri de la Serviciul Roman de Informatii si de la Ministerul Internelor si Reformei Administrative numele procurorilor si judecatorilor care au fost perfectionati la scolile Securitatii. Consiliul Superior al Magistraturii insa nu a reactionat atat de prompt. Lidia Barbulescu, presedintele CSM, ne-a declarat ca se va analiza intr-o viitoare sedinta a plenului consiliului "oportunitatea" de a se solicita aceste nume de la SRI.

"Romania libera" continua publicarea interviului realizat cu ex-procurorul Alexandru Pantea, instruit la scoala de Bran sa fabrice probe, sa santajeze, sa aresteze, sa admita tortura si exterminarea la ordinele Securitatii si ale PCR. In episodul de astazi, Alexandru Pantea da nume de fosti colegi absolventi ai scoli de la Bran, dintre care unii au fost promovati si dupa 1989. De asemenea, Pantea relateaza despre camera de iradiere, unde erau "tratati" oponentii regimului comunist; da nume de ofiteri de Securitate, precum si un nume de arestat politic torturat, adus la ancheta cu un ochi zdrobit.
In prezent, la scoala de la Bran sunt pregatiti doar ofiterii SRI, sustine purtatorul de cuvant al acestei institutii, Marius Bercaru. Dupa terminarea cursurilor scolii de la Bran, magistratii depuneau juramantul pentru pastrarea secretului "profesional" si intrau in sistemul ofiterilor acoperiti ai Securitatii. Apoi, erau imprastiati in diferite colturi ale tarii, fiind de obicei numiti sefi de procuratura locala sau de tribunal. Li se repartizau ofiteri de legatura de la Comandamentul Securitatii Statului, prin care primeau ordine si prin care transmiteau informatii ce ajungeau inclusiv la Nicolae Ceausescu. Oficial, nu s-a recunoscut imprastierea acestor magistrati in sistemul justitiei. Dupa 1989, ei au ramas in sistem, sustine avocatul Pantea, multi dintre ei fiind avansati.
In primul episod, publicat ieri, ex-procurorul Pantea a relatat despre modul in care a ajuns la scoala de la Bran, despre profesorii pe care i-a avut si metodele de anchetare predate acolo. Am primit de la cititorii nostri numele unora dintre procurorii si ofiterii de Securitate care apar in fotografia publicata de "Romania libera", precum si informatii despre alti procurori care au urmat scoala de la Bran.
In episodul de astazi, Pantea da nume de fosti colegi absolventi ai cursurilor de la Bran si nominalizeaza procuraturile unde au fost promovati unii dintre acestia chiar si dupa 1989. De asemenea, Pantea relateaza despre camera de iradiere, unde erau inchisi cei ce protestau impotriva regimului; da un exemplu de arestat politic torturat, precum si nume de ofiteri de Securitate de la care a primit ordine.
Nu am reusit sa luam legatura cu cei nominalizati de Alexandru Pantea, dar ii invitam sa-si prezinte propriile puncte de vedere, pentru a fi publicate.

» Ce colegi procurori au facut aceasta scoala de pregatire de la Bran?
Eu stiu cativa procurori care au facut pregatirea speciala de la Bran pentru ca eram seful grupei mele, iar cu unii am fost coleg de facultate. Dar, imediat ce am ajuns la Bran, am fost instruiti sa nu ne spunem unul altuia numele si am depus juramant sa pastram secretul pregatirii noastre. Pot sa va spun ca toti absolventii de la Bran au obtinut posturi de sefi, ca asta era rostul pregatirii. Eu am fost numit sef la Urmarirea Penala de la Procuratura din Alexandria, fostul meu coleg de facultate Emil Costea a fost numit si el sef de procuratura militara, iar in decembrie 1989 a fugit din tara. Dintre cei pe care eu ii stiu au mai facut scoala de la Bran procurorul Hristache Popovici, numit sef la Braila, Crietu, numit sef la Pitesti, si Mircea Breban, numit sef la Procuratura Salaj. Dupa 1989, au ajuns sefi importanti in Procuratura cei mai obedienti procurori ai Securitatii si ai PCR.

» Ca de exemplu?
La Teleorman a ajuns procuror-sef Tironeac, fost activist PCR cu sarcini pe justitie. Daca nu executai ordinele Securitatii, primul care te lua la rost era activistul PCR pe Justitie, cum era acest Tironeac. Un alt procuror securist, Radu Bodea, a fost promovat sef dupa 1989 la Oradea. Acest Bodea era fratele ofiterului de contrainformatii militare de la Cluj, suspectat ca a tras in demonstranti in decembrie 1989. Cel mai mare, dintre cei pe care ii stiam eu, a ajuns Mihai Branda, ofiterul meu de legatura, de la care eu primeam ordinele Securitatii. Branda a fost numit seful Corpului de control al serviciului secret al Ministerului de Interne. Dupa decembrie 1989, Branda mi-a spus sa stau linistit ca tot noi suntem la conducerea tarii. Toti procurorii scoliti de Securitate primeam cate un ofiter de legatura prin care ni se transmiteau ordinele Securitatii. Eu i-am avut ca ofiteri de legatura pe Chetea si pe Branda, cum v-am spus.

» Ce misiuni ati primit ca procuror scolit la Bran?
Am fost, intr-o prima faza, folosit si pentru cazuri mai complexe la Constanta, unde, vara, arestam si 100 de persoane pe zi. Furturi, contrabanda, detinere de valuta, relatii cu straini, violuri, crime, astea erau. Eu nu am avut probleme pana in 1975, cand am primit ordin de la procurorul-sef al judetului Teleorman, Toma Radu, sa musamalizez un dosar in care era implicata o ruda a unui activist PCR. Eu am refuzat, el mi-a luat dosarul si mi-a inlocuit probele cu falsuri. Eu l-am reclamat la Procuratura Generala. Cazul meu a fost judecat in "Sfatul Tarii", care era organul suprem al Justitiei, cum este acum CSM-ul, si am castigat, dar mi s-a sugerat sa-mi cer transferul pentru a evita razbunarea PCR-ului local. Asa am ajuns sef la Urmariri Penale in judetul Salaj, unde am avut, de asemenea, cazuri complexe.

» Dati-ne un exemplu de arestat politic.
Am avut un astfel de caz la simleul Silvaniei, il chema Horvat, ca pe unul dintre profesorii mei de la Bran. A fost adus la ancheta cu un ochi scos prin tortura de capitanul de Militie Stanca, tatal actualului sef al PD Salaj, care, in paranteza fie spus, a fost, la randu-i, si el maior de Securitate si apoi la SRI. Dupa 1989, a fost dat afara pentru ca refuzat sa depuna noul juramant pe noua Constitutie a Romaniei pe motiv ca el a depus juramantul in fata comandantului suprem Nicolae Ceausescu. Revenind, am primit ordin de la Securitate, prin capitanul Chetea, celalalt ofiter al meu de legatura, sa nu ma sesizez ca acel detinut politic a fost torturat si nu m-am sesizat. La Revolutie, acest Chetea era ofiter al Statului Major al Contrainformatiilor Militare, care era in cadrul MApN, dar erau de fapt ofiterii Securitatii. si a ramas in functii si dupa 1989.

»Ati primit ordin sa acoperiti exterminarea unor disidenti?
Eu personal nu am fost implicat in asa ceva. stiu ca Securitatea avea o unitate speciala, unitatea "K", care se ocupa de exterminari. Parola pentru camera de radiatii era "Radu". Ordinele de iradiere le dadeau ofiterii de Securitate ca Branda si mai stiu si de colonelul de Securitate Poiana, tatal procurorului Poiana, care dadea si el astfel de avize. Camera aia a fost vazuta si de fostul meu coleg de la Bran, Emil Costea, fost procuror militar, care apare in fotografia grupului nostru. In unele cazuri, maiorul de Securitate Branda Mihai imi spunea razand ca "lasa-l pe ala, ca il trimitem la «Radu»", adica la camera cu radiatii. Branda avea si numele conspirativ "Barbu", cu care apare si in documentele pe care le are CNSAS. Ar trebui identificat si intrebat acest Branda, ca el stia sigur de exterminari. Branda a colaborat direct cu colonelul Ilie Merce, care a fost si pe la PRM si care inainte de 1989 s-a ocupat si de exterminarea disidentilor din strainatate in programul Securitatii "Mielita".
»Unde era camera "Radu"?
Vizavi de sediul Securitatii Municipiului Bucuresti, in blocul lipit de cladire din care face parte si Hotelul Bulevard. Era o camera speciala, izolata cu pereti de plumb.

» Ne puteti da un nume de detinut iradiat?
Eu personal nu am participat la asemenea anchete, dar trebuie intrebat acest Branda, alias Barbu, care se ocupa de executarea unor astfel de misiuni. Din ce stiu eu, ordine de iradiere au dat acest Branda si colo 0nelul de Securitate Poiana, cum v-am mai spus.

» Cu ce alti ofiteri de Securitate ati mai colaborat?
La Oradea, am fost in colaborare cu colonelul Biris, seful contrainformatiilor pe zonele Bihor-Baia Mare-Satu Mare. Sarcina mea era informativa. Eu ii urmaream pe procurorii militari, majoritatea betivi notorii, si supravegheam coruptia din randurile activistilor PCR, dar si cine il critica pe Nicolae Ceausescu si cine divulga secrete militare. In zona erau depozite militare secrete de stat.

» Ne dati un exemplu de scurgeri de informatii descoperite de dumneavoastra?
De exemplu, procurorul-sef militar Balica era betiv si a dat informatii despre depozitul de munitie de la Stana de Vale si dintr-o alta locatie, care si acum e secreta. Informatiile mele, prin ofiterul de legatura Mihai Branda, au ajuns si la Ceausescu.

» Procurorul militar Balica a fost arestat? Nu, a fost doar mustrat. Avea pile.

» Camera "Radu"
Reporterii "Romaniei libere" au identificat imobilul in care, potrivit dezvaluirilor lui Pantea, se afla camera de iradiat "Radu". Pana in 1989, partea de imobil unde se presupune ca exista acea camera apartinea Cooperativei "Fotograful". In afara de studioul foto de la vedere, mai existau un gang si o camera, care pe atunci figura in administrarea Hotelului Bulevard, desi cladirile erau separate (de un zid). Dupa decembrie 1989, gangul a fost zidit de catre cei care administrau Hotelul Bulevard, iar camera a fost daramata si apoi s-a construit o alta camera in care acum se afla amplasate contoarele de gaze ale aceluiasi Hotel Bulevard, sustine administratorul imobilului, Maria savloschi.

» CSM: "Vom analiza… oportunitatea"
Consiliul Superior al Magistraturii, singura institutie care ii promoveaza pe magistrati in functii de conducere, inca nu este hotarat sa ceara de la SRI numele procurorilor si judecatorilor care au fost instruiti la scolile Securitatii si care sunt si acum in posturile-cheie ale justitiei. Doamna Lidia Barbulescu, presedintele CSM, ne-a declarat: "Vom analiza in plenul CSM oportunitatea de a solicita de la SRI numele tuturor procurorilor si judecatorilor care au fost perfectionati la scolile Securitatii."
Legea 303 din 2004 privind statutul magistratile interzice judecatorilor si procurorilor sa fie "lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor secrete", dar nu exista nici o interdictie expresa pentru fostii procurori si judecatori instruiti de Securitate.
In schimb, Consiliul National al Studierii Arhivelor Securitatii (CNSAS) s-a autosesizat imediat. Ladislau Csendes, presedintele CNSAS, ne-a anuntat ca, "in urma dezvaluirilor din «Romania libera», plenul Consiliului National al Studierii Arhivelor Securitatii a hotarat sa ceara de la SRI si de la MIRA (Ministerul de Internelor si Reformei Administrative – n.red.) toate documentele referitoare la procurorii si judecatorii care au urmat scolile de perfectionare ale Securitatii."

» Astazi, la Bran sunt instruiti doar ofiteri SRI
scoala de la Bran a ramas in zestrea Serviciului Roman de Informatii si a continuat sa pregateasca ofiteri acoperiti. Potrivit purtatorului de cuvant al SRI, Marius Bercaru, "in prezent, la scoala de la Bran sunt perfectionati doar ofiterii SRI".
scoala nu poate fi fotografiata deoarece are regim de unitate militara. Poate fi vazuta insa de oricine viziteaza Branul. Sediul este chiar pe strada principala, situat la iesirea din Bran, pe partea stanga a drumului national inspre Brasov. Arata ca un liceu (fara poarta, gen cazemata), care are in aceeasi curte mai multe cladiri: imobilul in care se tin cursuri, un internat, o cantina, o sala de sport si un poligon.
Pana in 1989, Departamentul Securitatii Statului avea trei scoli importante pentru pregatirea ofiterilor acoperiti. La Bran (judetul Brasov) si la Ganeasa (judetul Ilfov) erau pregatiti ofiterii acoperiti pentru Securitatea interna, iar la Branesti (judetul Ilfov), pentru Securitatea externa. La Branesti au fost antrenati, intre altii, si teroristii de pe filiera Yasser Arafat (OEP) si Carlos sacalul, sustine Pantea. scoala de la Branesti a ramas la SIE (Serviciul de Informatii Externe).

Cum să faci carieră vînzînd o carieră

2010-04-06T22:36:00.000-07:00

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 07 Apr 2010 | Alexandru Cristorian

E bine să încurajăm investitorii străini, zicea mai deunăzi ministrul Videanu, cînd vorbea despre canadienii de la Roşia Montană. Pesemne ministrul se referea doar la investitorii străini agreaţi, şi chiar asumaţi, de actuala guvernare. Pentru că, în alte cazuri, chiar în sectorul minier, investitorii străini sînt luaţi de fraieri, după ce sînt ţepuiţi de bani.

Spre exemplu, în judeţul Bihor, la Băiţa, există o mină, veche de pe vremea lui Ceaşcă. După ’90, fosta mină de uraniu a fost împărţită în două, jumătatea cu uraniu a trecut la Compania Naţională de Uraniu, iar cealaltă jumătate (carierele de calcar şi dolomit) a fost, la rîndul ei, transformată în două societăţi comerciale: Băiţa SA, aflată în patrimoniul AVAS, şi Băiţa Bihor SA, aflată în posesia foştilor angajaţi şi administrată de Nicolae Blaga, rubedenia ministrului de Interne Vasile Blaga.

În mod normal, firma aflată în portofoliul AVAS nu a fost privatizată niciodată, că doar cei vreo cinci angajaţi rămaşi acolo, în posturile de directori ai societăţii, trebuie să mănîncă şi gura lor de undeva. De fapt, societatea nu a fost închisă niciodată din cauza mai înainte menţionată, că de privatizat s-a vîndut o parte din companie unor suedezi naivi. În urmă cu ceva mai bine de un an, la Băiţa au ajuns nişte suedezi, reprezentanţi ai Dacian Mining AB, care au înfiinţat o firmă, Mineral Mining, şi au pus-o de-un contract cu statul român. Adică cu Băiţa SA, de la care au cumpărat carierele de calcar. Numai că, surpriză, băieţii au plătit, dar n-au primit şi ce au plătit.

Mai întîi vindem, apoi grevăm şi-apoi închidem

Dată fiind istoria minei şi faptul că o parte a ajuns la Compania Naţională de Uraniu, în momentul vînzării carierelor către suedezii de la Mineral Mining, a fost invocat motivul unor „secrete de stat“, atunci cînd străinezii au întrebat de lipsa unor documente. Secretul, pe care suedezii aveau să îl afle ulterior, a constat în faptul că, atunci cînd au cumpărat carierele, n-au cumpărat şi clădirea în care stă personalul administrativ – pentru care acum trebuie să plătească chirie către Băiţa SA – şi, mai important, nu au cumpărat conductele şi celulele de flotare, fără de care nu-şi pot desfăşura activitatea. Şi pentru care, la fel, trebuie să plătească chirie. Lucru cu care proprietarul s-a conformat o vreme, numai că, după ce a tot plătit şi i-au tot fost băgate beţe în roate, a cam început să scîrţîie pe partea financiară, iar angajaţii mineri au pus-o de-o grevă chiar înainte de Paşti. Pentru că nu şi-au primit banii. Pentru că suedezul nu mai are, că i-a dat pe chirii şi alte cele, deşi nu aşa-i fusese înţelegerea. Iar în spatele întregii şmenării stau nişte băieţi de la firma Băiţa Bihor, condusă de domnul Blaga. Care băieţi abia aşteaptă ca societatea suedezilor să dea chix, pentru ca mai apoi destinul carierei să ajungă la final. Pentru că, normal, dacă suedezii dau chix, mina se va închide, iar de închiderea ei se va ocupa o companie. Care companie, aţi ghicit, se va numi Băiţa Bihor SA.

Filip şi Maghiar în mafia terenurilor

2010-03-04T11:24:00.000-08:00

Articol publicat in Bihoreanul,din 01.03.2010

Săptămâna trecută, BIHOREANUL a prezentat o primă parte din povestea celui mai mare tun imobiliar dat vreodată în Oradea.

Derulat între anii 1992-2001, el a constat în furtul a 30 de hectare de teren din Dealul Viilor şi din marginea şoselei de centură, şi s-a soldat cu un prejudiciu stabilit de procurori în 2003 la 96 miliarde (actualizat acum la 200 miliarde) de lei vechi. Plus un dosar penal cu un singur vinovat, aflat în judecată la Tribunalul Bihor din 2005, anul când îşi încheia rechizitoriul procurorul Nicolae Bonchiş de la DIICOT. Autorul "fizic" al jafului a fost topograful Marin Sterian, transferat în 1992 de la unitatea de grăniceri la Comisia funciară din cadrul Primăriei, însă coautori şi autori morali au fost atât ceilalţi membri ai Comisiei, care l-au ajutat, cât şi şefii din Primărie, Universitate şi din Justiţie care, prin operaţiuni succesive de vânzare-cumpărare menite să facă pierdută urma terenurilor, au ajuns proprietari pe ele.

Dacă în prima parte a descrierii acestui furt BIHOREANUL v-a dezvăluit cum au fost împroprietărite personaje ca Viorel Micula (proprietar al grupului Transilvania), Ovidiu Tăutu, Emil Chirilă, Lucia Iacob şi Lucia Roiti (angajaţi la Primăria Oradea) ori Maria Leuca (soţia prorectorului Teodor Leuca), povestea continuă cu o nouă galerie de VIP-uri: Ioan Codău (fost primar PD al comunei Oşorhei), Florian Urs (fost viceprimar de Oşorhei), Dumitru Marc, Aurel Giurcă şi Andrei Luncan (Primăria Oradea), Călin Hirţe (fiul fostului şef al RAPAS, Ioan Hirţe), Ioan Ciursaş (fostul director general al Apaterm), Constantin Tomulescu şi Rodica Ungur (foşti adjuncţi la aceeaşi regie), Doru şi Carmen Maghiar (fiul şi nora fostului rector Teodor Maghiar) şi, în fine, Marioara Maghiar (soţia fostului rector) şi Valeria Filip (soţia fostului primar al Oradiei, Petru Filip).

Percheziţie cu surprize

Dosarul în care Marin Sterian (foto) e judecat la Tribunalul Bihor pentru fals şi înşelăciune a fost finalizat în 2005 de procurorul Nicolae Bonchiş de la DIICOT, dar a pornit în 1999 de la un proces declanşat de Marcel Tarţa (pe atunci consilier local UFD, acum consilier judeţean PDL) împotriva Primăriei Oradea, primarului Mihai Sturza şi a necunoscutei Maria Dascăl.

Tarţa acuza că topograful Sterian a falsificat la indicaţia fostului primar un titlu de proprietate prin care Dascăl primea un hectar pe Dealul Viilor (în zona străzilor Bartok Bela-Colinelor). Terenul fusese al statului încă din perioada interbelică şi, deci, nefiind naţionalizat de comunişti, nu putea face obiectul legii de reconstituire a dreptului la proprietate. Scopul real al operaţiunii, mai spunea Tarţa, a fost ca, prin vânzări succesive şi simulate cu ajutorul unor interpuşi ce jucau rolul de falşi cumpărători şi apoi de falşi re-vânzători, terenul să ajungă la omul de afaceri Viorel Micula. Care, de altfel, şi-a şi construit pe el o vilă.

În urma anchetei declanşate, în 2003 a fost condamnat la 2 ani şi jumătate de închisoare, de către Judecătoria Suceava, doar topograful Primăriei, Marin Sterian, cunoscut sub numele "Colonelul". Cum, însă, procurorii au dispus o percheziţie domiciliară, în apartamentul topografului au fost găsite peste 30 de titluri de proprietate pe diverse nume, toate falsificate. Cercetându-le, au început să facă legătura între Sterian şi beneficiarii falsurilor aflaţi în funcţii de decizie în instituţii importante, de la Primărie şi Universitate până la Cadastru şi Justiţie.

Legături periculoase

Studierea actelor a permis procurorilor să desluşească şi modul în care opera Sterian. Topograful găsea sau îi erau găsite persoane, de obicei în vârstă şi domiciliate în Oşorhei, în numele cărora depunea la Comisia funciară Oradea cereri pentru terenuri. Apoi, membrele Comisiei (Minodora Pădurean, Viorica Bar şi Eliza Totorean) avizau documentaţiile pentru eliberarea titlurilor de proprietate fără măcar să ceară solicitanţilor minima declaraţie din care să rezulte că aceştia erau îndreptăţiţi să revendice pământ. Ulterior, cu împuterniciri reale sau falsificate ca din partea titularilor sau a moştenitorilor (care adesea erau complici), Sterian ori moştenitorii înşişi vindeau terenurile unor şefi din Primărie, cadre universitare, avocaţi, procurori şi, mai rar, oameni de afaceri.

Între titlurile de proprietate din locuinţa lui Sterian procurorii au găsit încă unul pe numele aceleiaşi Maria Dascăl de la care izbucnise scandalul Tarţa-Micula. Este vorba de TP 2.680 emis în aprilie 1996 pentru 1,17 hectare vândute de Sterian avocaţilor Ilie Morar şi Ioan Bozga, precum şi lui Gheorghe Raţiu (inginer-şef la Orser, angajat la Facultatea de Mediu, cunoscut ca om de casă al fostului rector Teodor Maghiar). Acesta a vândut apoi o parte din teren primarului de Oşorhei, Ioan Codău (foto).

Ulterior, procurorii au descoperit că o operaţiune similară a avut loc în beneficiul aceluiaşi primar pe baza unui alt titlu de proprietate, falsificat de data asta pe numele Abrudan Ioan pentru 5.800 mp în cartierul Podgoria. Cu o împuternicire, Sterian a vândut terenul aceluiaşi Raţiu, care l-a revândut apoi, pe parcele, lui Sterian însuşi, inginerului Ovidiu Tăutu (Primăria Oradea) şi primarului de Oşorhei.

Proprietar fără voie

În 2001, Ioan Codău s-a apărat în faţa procurorilor cu o poveste ca pentru tâmpiţi. "Nu eu am cumpărat terenul şi nici nu ştiu cine a avut interesul să cumpere pe numele meu acest teren", declara primarul la Parchetul Oradea. Altfel spus, cineva, nu se ştie cine (e drept că nici procurorul n-a insistat să afle) i-ar fi cumpărat teren şi l-ar fi trecut pe numele lui fără să fi fost pus de nimeni şi fără vreo răsplată.

Patru ani mai târziu, în 2005, Sterian declara însă, în faţa unui procuror de la Parchetul Curţii de Apel, că a modificat titlurile de proprietate chiar la cererea membrilor Comisiei funciare şi că a vândut terenul lui Raţiu "care la rândul lui a vândut persoanelor la care practic terenul trebuia să ajungă". Deci, Codău fusese un destinatar prestabilit. Varianta lui Sterian era întărită şi de Tăutu, care recunoştea că i-a vândut pământul lui Raţiu, iar acesta i l-a revândut lui Codău. Degeaba, însă, fiindcă primarul avea să scape cu incredibila sa poveste de adormit procurorii.

Viceprimar proprietar

De o învârteală similară a beneficiat şi Florian Urs, viceprimarul comunei Oşorhei. Tot în aprilie 1994, Sterian a falsificat TP 2.684 pe numele Toderici Nicolae, pentru 1,23 hectare de teren intravilan din strada Făcliei.

Procurorii au reţinut că topograful şi-a făcut procură în numele lui Toderici şi apoi a vândut 8.000 mp lui Raţiu Gheorghe, Angelei Negruţ, lui Emil Chirilă, Ionel Iacob şi Luciei Iacob (ultimii din Primăria Oradea) cu câte 3 milioane de lei. Dar magistraţii au ignorat declaraţia lui Sterian, conform căreia a falsificat acest titlu de proprietate chiar în înţelegere cu Urs, care era rudă cu titularul. "Acest Toderici era socrul lui Urs Florian, fostul viceprimar al comunei Oşorhei", explica Sterian, dezvăluind astfel că nu degeaba a comis falsul, ci cu scopul de a-l ajuta, astfel, pe ginerele-viceprimar să pună mâna pe teren în Oradea.

Cadouri la Apaterm şi Primărie

Procurorii care l-au anchetat pe Sterian au stabilit că în 1996 acesta a falsificat şi TP 2.682, emis pe numele Ghirdan Victor, Baciu Floarea şi Peţan Irina, pentru 1,3 hectare, teren pe care, deşi în titlu apărea în extravilan, l-a "mutat" în intravilanul oraşului. "Deşi falsul era vizibil, notarul Bodea Floare (n.r. - soţia procurorului Radu Bodea) l-a legalizat", arată procurorul DIICOT Nicolae Bonchiş în rechizitoriu. Ulterior, cu o procură de la moştenitorii celor trei titulari decedaţi între timp, Sterian a vândut cinci parcele avocaţilor Ilie Morar şi Ioan Bozga, iar moştenitorii au vândut alte două parcele către Dumitru Marc, jurist la Primărie, şi Ioan Ciursaş (foto), directorul general al Apaterm.

La anchetă, moştenitorii au declarat că fuseseră duşi la notar de către Sterian şi că au semnat actele fără a le citi, însă topograful a arătat că aceştia nu erau uşi de biserică. "Titlul a fost modificat de mine la ordinul Comisiei, pentru că nepoata lui Ghirdan lucra la Primărie. Nici nu am primit bani de la cumpărătorii cărora în numele titularilor le-am vândut terenurile", explica Sterian procurorilor, arătând astfel că Marc şi Ciursaş n-au plătit pământurile primite.

Texte cu "chiaburi"

Procurorii au aflat că o altă modalitate prin care Sterian inventa proprietari era emiterea de titluri pentru persoane care n-au avut terenuri, dar despre care martori inventaţi susţineau la Comisia funciară că în anii 1950-1960 ar fi cumpărat hectare întregi în Oradea. Adică după colectivizare, când o aşa faptă era de neconceput! Declaraţiile au fost totuşi acceptate la dosarele de "reîmproprietărire" de către membrele Comisiei funciare ca şi cum acestea n-ar fi ştiut niciodată că în comunism nu existau moşieri.

Un exemplu în acest sens este TP 2.918 emis în aprilie 1997 pentru 1,36 hectare pe numele Boroş Dumitru, domiciliat în Oşorhei. Sterian a obţinut titlul depunând la Primăria Oradea o declaraţie dată de un anume Baki Francisc, cum că în 1961 Boroş cumpărase de la tatăl său 1,7 hectare în Oradea.

La anchetă, Baki s-a "scos" spunând că habar n-avea despre respectiva declaraţie. Totuşi, nici el nu era atât de inocent pe cum se pretindea, întrucât singur a recunoscut că îl contactase pe Sterian ca să-i "procure" un teren, iar în această situaţie preţul cerut de topograf a fost, probabil, tocmai participarea lui la fals prin mărturia mincinoasă. Cert e că membrele Comisiei au avizat documentaţia, iar după emiterea titlului de proprietate ginerele lui Boroş, Paşca Pavel, a vândut o parte din teren inginerului Ovidiu Tăutu de la Primăria Oradea şi lui Călin Hirţe, fiul şefului RAPAS, Ioan Hirţe.

Tot pe baza unei declaraţii mincinoase a fost emis în martie 1996 şi TP 2.689, pe numele Paşca Pavel. De astă dată, declaraţia mincinoasă fusese dată de fiul acestuia, care pretindea că în 1955 tatăl său cumpărase 4,4 hectare în Oradea. Ulterior, Paşca junior a susţinut în faţa procurorilor că nu el a depus declaraţia şi că nu ştia nici măcar că tatăl său fusese împroprietărit. "Nu ştiu cum Paşca poate să mintă în halul acesta", comenta însă Sterian, revoltat că totul era aruncat asupra lui.

Tomulescu, lângă Maghiar

În 1997, Sterian a mai falsificat un titlu de proprietate, pe numele Negrău Pavel, pentru 3,2 hectare, tot pe baza unei declaraţii false cum că titularul ar fi cumpărat pământ sub comunişti. Declaraţia fusese dată de o anume Codău Iuliana din Oşorhei, care susţinea că în 1960 Negrău ar fi cumpărat de la bunicul ei 4 hectare în Oradea. Negrău a murit înaintea eliberării titlului, iar fiul său a declarat procurorilor că a ridicat actul de la Primăria Oradea, dar I l-a înapoiat lui Sterian.

Cert e că, în numele lui Negrău, Sterian a vândut mai multe terenuri din Podgoria şi de pe şoseaua de centură Rodicăi Ungur şi lui Constantin Tomulescu, ambii directori adjuncţi la Apaterm, dar şi către Maghiar Teodor Traian, fiul fostului rector Teodor Maghiar, şi soţia sa, Maghiar Carmen, aceştia doi "cumpărând" fiecare câte o parcelă de 2.500 mp. Culmea e că în 2003, la iniţiativa Primăriei conduse atunci de Petru Filip, care motiva că familia Maghiar era păgubită întrucât pe terenurile ei se construise centura, cele două parcele de câte 2.500 mp au fost schimbate cu două parcele de câte 5.000 mp, date tot pe marginea şoselei. Aşa că Maghiarii au ieşit câştigaţi de două ori din unul şi acelaşi fals!

Ulterior, Sterian a declarat procurorilor că Negrău junior era parte în afacere, şi nu un nevinovat. "Documentaţia a fost trimisă (n.r. - la Primăria Oradea) de la Primăria Oşorhei, ştie Negrău (om de casă) pentru cine", scria Sterian, sugerând astfel că terenurile fuseseră dinainte pregătite pentru cei la care au şi ajuns.

Maghiar, lângă Filip

Una dintre cele mai clar frauduloase tranzacţii a fost făcută tot în beneficiul clanului Maghiar, dar de astă dată şi al fostului primar Petru Filip. Trânteala a început în 1994, când Sterian a falsificat TP 124, pentru 1,27 hectare din cartierul Podgoria, pe numele lui Stroe Aurel, un ofiţer cu care topograful fusese coleg la grăniceri.

"Acest titlu a fost eliberat în fals, pe baza unor documente false prezentate de titular Comisiei funciare, întrucât terenurile nu i se cuveneau", a reţinut procurorul DIICOT Nicolae Bonchiş în rechizitoriu. Ulterior, în 1997, Stroe a "vândut" cea mai mare parte a terenului Valeriei Filip (8.074 mp) şi Marioarei Maghiar (2.476 mp), fiecare plătind aceeaşi sumă: câte 1 milion de lei. Asta în ciuda diferenţei dintre cele două suprafeţe, ceea ce arată că preţul n-a contat, fiind fixat "din burtă". Preţul real, au stabilit mai târziu procurorii, era atunci de 700 milioane de lei, deci de 350 de ori mai mare!

De asemenea, din ancheta procurorilor rezultă că în 1996 Stroe vânduse o altă parte a terenului către Aurel Giurcă, fost director tehnic al Primăriei - 1.200 metri pătraţi, şi Andrei Luncan (foto), fostul arhitect şef - 1.400 mp, de unde se poate lesne trage concluzia că toţi capii importanţi ai Primăriei s-au înfruptat din terenurile oraşului.

Poveşti de adormit procurori

Audiat în 2001 de procurorul Octavian Crişan de la Parchetul Curţii de Apel, Stroe declara că nu ştia nimic despre acest titlu de proprietate, iar magistratul s-a grăbit să-l "creadă". Peste 4 ani, însă, acelaşi Stroe inventa în faţa altui procuror, Saşa Cercel, o poveste absolut incredibilă despre cum a ajuns proprietar.

"Înainte de revoluţie am primit de la cineva 10 ari în Fughiu. Nu ştiu de la cine, deoarece l-am primit prin altcineva. Dar întrucât acest teren a fost revendicat, persoana care mi l-a rezolvat mi-a propus să primesc alt teren în compensaţie, chiar dacă pe primul nu l-am primit cu acte. Inculpatul Sterian Marin mi-a spus că o să rezolve la Primărie, dar nu mi-a spus că se va emite un titlu de proprietate pe numele meu", îşi susţinea Stroe ficţiunea.

Procuroarea a reţinut totuşi că Sterian l-a asigurat pe Stroe "că se va ocupa de problemă, că va emite un titlu în care vor fi prinse şi parcelele vecinilor, dar că el (n.r. - adică Stroe) va trebui să le revândă formal acestora. În acest context, Stroe declară că a semnat contractele de vânzare către aşa-zişii vecini", a consemnat procuroarea, fără a menţiona că "aşa-zişii vecini" erau, de fapt, Maghiar şi Filip.

Pus iniţial sub învinuire pentru complicitate la infracţiunile de fals şi înşelăciune săvârşite de Sterian, Stroe a scăpat totuşi nepedepsit. "Având în vedere că la data respectivă pedeapsa pentru înşelăciune era de 3 ani, în cauză s-a scurs termenul de prescripţie specială, astfel încât se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de numitul Stroe Aurel", scria procurorul Nicolae Bonchiş în rechizitoriul din 2005.

Fără fereală

Anchetatorul constata că în acest caz siguranţa celor implicaţi a fost atât de mare încât nici măcar nu s-au mai folosit împuterniciri din partea titularului terenului, ci s-a trecut la vânzarea directă a pământurilor către Maghiar şi Filip, fără ca ele să fi fost filtrate printr-o altă persoană "spălătoare de terenuri". "Învinuitul Sterian nu şi-a mai procurat nicio procură, ci a trecut la vânzarea terenurilor, evident cu acordul lui Stroe", consemna procurorul, arătând astfel, indirect, că totul era premeditat şi gândit din Primărie, iar oameni ca Stroe nu erau decât intermediari de faţadă.

La 17 martie 2005 procurorul DIICOT le-a luat declaraţii de făptuitoare Valeriei Filip şi Marioarei Maghiar, amândouă înşirând aceeaşi poveste. "Ca urmare a unor discuţii prieteneşti cu familia Maghiar, ne-am hotărât să achiziţionăm un teren pe care să ne amenajăm împreună o casă de vacanţă", arăta Filip, copiată ad-literam de Maghiar. Valeria Filip mai spunea că, fiind prietenă cu notarul Drăgoiu şi "ştiind că acesta se ocupă cu terenuri, i-am cerut să ne anunţe dacă află de terenuri în Podgoria la un preţ convenabil".

Soţia fostului primar susţinea că s-a dus la notar "cu doamna Maghiar" şi că "ne-a convenit suprafaţa şi preţul, şi amândouă ne-am dat acordul să cumpărăm ce ni s-a oferit". Filip mai arăta că şi-a lăsat buletinul la Drăgoiu, urmând "să ne prezentăm pentru a semna actele" ulterior, deoarece "sunt medic şi am o muncă foarte solicitantă". "Ne-am prezentat într-o zi amândouă la biroul notarului Drăgoiu, acesta spunând că proprietarul terenului nu a mai avut timp să ne aştepte, dar că toate actele sunt în regulă, rămânând să le semnăm doar noi. Întrucât nu am apucat să mă văd cu vânzătorul, l-am rugat pe notar, din prietenie, să-i predea el banii. De altfel, eram grăbită, având un caz special la serviciu", susţinea Valeria Filip.

La dosar nu există nicio interpretare a acestor fapte, deşi ele erau clar ilegalităţi, întrucât legea interzice explicit semnarea unor contracte în absenţa părţilor.

Hoţ neprins, negustor cinstit

Opinia publică ar fi interesată să afle ce spun în prezent beneficiarii falsurilor lui Sterian, dar un demers în acest sens ar fi inutil. Pe de o parte pentru că, în cursul anchetelor, toţi profitorii s-au declarat "cumpărători de bună-credinţă", chit că pe pământurile primite direct de la Sterian sau prin intermediul lui au plătit mereu preţuri fictive, fără nicio legătură cu realitatea. Pe de altă parte, dovada cea mai clară că ştabii din Primărie (Filip, Giurcă, Luncan etc.) şi din Universitate (Maghiar, Leuca etc.) sunt în continuare stăpâni pe terenurile furate se află chiar în declaraţiile lor de avere, în care îşi asumă aceste proprietăţi.

De asemenea, era improbabil ca întrebările să fi primit răspunsuri noi sau diferite de cele date oricum în dorul lelii procurorilor, după ce unii dintre beneficiari, precum chiar Marioara Maghiar şi Valeria Filip, au refuzat să apară chiar şi în faţa instanţei care îl judecă pe Sterian. Avocatul topografului, Marius Popoviciu, a insistat ca cele două să depună o mărturie în faţa judecătoarei, motivând că la data tranzacţiei Stroe era nu doar coleg cu Sterian, dar şi student la Universitate. Astfel, avocatul sugera că vânzarea putea fi o "şpagă" către soţia rectorului, la fel cum putea fi o răsplată a lui Sterian, ca angajat al Primăriei, pentru soţia primarului.

Vreme îndelungată, însă, cele două doamne au refuzat să compară în faţa instanţei, astfel încât judecătoarea a emis pe numele lor un mandat de aducere cu Poliţia. Abia aşa Filip şi Maghiar au depus mărturie la Tribunal, pe 16 iunie 2009. Dar, asistate de avocatul Mihai Carp, amândouă au repetat povestea spusă procurorilor cu câţiva ani înainte, menită să le arate cumpărătoare de bună-credinţă, cinstite.

Înnebunit de doctori

Dosarul aflat la Tribunal este plin de documente medicale ce relevă încercarea ca fostul topograf să fie declarat suferind psihic şi, deci, ca procesul să fie oprit. Şi în această privinţă sunt de remarcat câteva bizarerii. Astfel, în 2004, un raport de expertiză întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bihor concluziona că inculpatul "prezintă o tulburare depresiv-anxioasă, toxicofilie etanolică" (n.r. - alcoolism), dar că "această suferinţă nu-i afectează capacităţile psihice", deoarece "a avut discernământ" la comiterea faptelor, iar "boala nu îl împiedică să ia parte la procesul penal".

Un an mai târziu, însă, urmărirea penală împotriva lui Sterian era suspendată pe motiv că acesta se afla sub tratament pentru "episod depresiv sever" (altfel spus, pentru că era deprimat). Iar după încă un an, la 1 februarie 2006, acelaşi Serviciu de Medicină Legală descoperea că "numitul suferă de afecţiuni psihice şi organice (facies trist, tristeţe accentuată, apatie, insomnii rebele, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, arteriopatie, depresie persistentă) care îl împiedică în prezent să participe la judecată".

Timp de trei ani, Sterian s-a blindat cu zeci de adeverinţe medicale şi la un moment dat a cerut chiar oprirea procesului, depunând la instanţă un act potrivit căruia "prezintă risc suicidar crescut". Judecătoarea a refuzat totuşi blocarea cazului, hotărând ca procesul să continue fără prezenţa lui Sterian, prin audierea celorlalte personaje implicate.

AMR 5 ani

Pedeapsa maximă pe care o riscă Marin Sterian pentru falsuri şi înşelăciune este de 10 ani de închisoare. Pentru că deja procesul a început, a intervenit termenul de prescripţie specială, echivalent cu această pedeapsă plus jumătate, adică 15 ani, socotiţi din momentul producerii faptelor de fals, uz de fals şi înşelăciune pentru care fostul topograf e judecat. Ca urmare, dosarul poate fi soluţionat până în anul 2016.

Dacă Sterian va fi condamnat, automat instanţa va trebui să dispună şi anularea tuturor titlurilor de proprietate falsificate, precum şi a contractelor de vânzare-cumpărare măsluite de Sterian şi de colaboratorii săi, inclusiv notarii Igna şi Drăgoiu, care au legalizat titlurile şi au autentificat actele fără să pretindă ca la încheierea lor să fie prezenţi atât vânzătorii, cât şi cumpărătorii. Aşadar, în acest caz, VIP-urilor din Primărie, Universitate şi Justiţie fie li se vor confisca terenurile de sub vile, fie vor trebui să achite contravaloarea lor reală.

Există deopotrivă şi posibilitatea ca Sterian să nu fie condamnat ori, pur şi simplu (având în vedere că acum are 62 de ani), să nu supravieţuiască procesului. Chiar şi aşa, însă, Primăria Oradea ar putea recupera prejudiciul calculat de procurori la 96 de miliarde de lei (la valoarea din 2003), deoarece legea permite, inclusiv după decesul inculpatului, ca procesul să poată continua pe partea civilă.

Până atunci, însă, rămâne de văzut dacă magistratul care judecă dosarul va merge până în pânzele albe ori îl va "dezumfla" încet-încet, aşa cum au făcut, înaintea sa, unii dintre procurorii care s-au ocupat de el. Şi care l-au inculpat doar pe cel care făcea falsurile semnând actele, nu şi pe cei care i-au pus pixul în mână pentru a le comite.

CAMARADERIE ÎN HOŢIE
Pământ cu epoleţi

Aşa cum procura terenuri pentru mai-marii din instituţiile civile, "Colonelul" Marin Sterian a ştiut să facă rost de pământ şi pentru foşti colegi ofiţeri.

În aprilie 1996, topograful a falsificat un titlu de proprietate aferent unei suprafeţe de 1,49 hectare, emis pe numele Luncan Iosif în baza mărturiilor aberante ale unor anume Miko Iosif şi Varga Ştefan, cum că în 1956 - deci în plin comunism - Luncan cumpărase 3,5 hectare în Oradea. După nici două luni, în iunie, cu o procură ca de la titular, Sterian a vândut terenul pe parcele, cu câte 3 milioane, către 12 ofiţeri. Între ei, şi colonelul doctor Decebal Colceru, care avea să-i elibereze lui Sterian adeverinţe de boală potrivit cărora nu putea suporta urmărirea penală şi judecata. "Toţi aceştia (n.r. - ofiţerii) sunt colegi cu învinuitul Sterian Marin, de unde se poate trage concluzia premeditării faptei", sublinia procurorul Nicolae Bonchiş în rechizitoriu.

Aparent, titularul Luncan Iosif (81 ani), nu avea niciun amestec în afacere, dar numai pentru cine ignora amănuntul că fiul său, Liviu, era el însuşi ofiţer la grăniceri şi a "cumpărat" teren de la tatăl său prin Sterian. Din "vânzarea" acestor terenuri topograful a încasat, scriptic, 36 milioane lei, în timp ce valoarea lor reală era de 1,04 miliarde!

PE LINIE MOARTĂ
Complice, dar nevinovate

La anchetarea "Colonelului", subcomisarul de Poliţie Luminiţa Stamate constata în 2003 că Marin Sterian nu putea falsifica titlurile de proprietate fără complicitatea funcţionarelor din Comisia funciară a Primăriei Oradea. Totuşi, Minodora Pădurean, Viorica Bar şi Eliza Totorean au scăpat de trimiterea în judecată deoarece procurorii parcă nici n-au vrut să afle de ce nu şi-au îndeplinit obligaţia de a verifica actele în baza cărora avizau emiterea titlurilor de proprietate. Declaraţiile date de cele trei funcţionare la Parchetul local şi la Parchetul Curţii relevă că audierea lor s-a făcut de ochii lumii. De pildă, întrebată de ce nu a verificat documentaţia înaintea aprobării emiterii titlurilor de proprietate, Pădurean a răspuns, pur şi simplu, că "nu am verificat actele", iar procurorii s-au mulţumit cu acest răspuns ce relua chiar întrebarea. La fel, chestionată de ce nu a luat declaraţii pe proprie răspundere persoanelor care au cerut ilegal terenuri, Bar a răspuns cu aceeaşi degajare: "Această declaraţie nu există în dosar şi nu ştiu să i se fi luat titularului o asemenea declaraţie".

Ca urmare, în 2005, când a întocmit rechizitoriul, procurorul Nicolae Bonchiş nu avea altceva de făcut decât să constate că, "fără să fie stabilită vinovăţia lor, asupra membrilor Comisiei de aplicare a legii 18/1991 urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale, întrucât pentru faptele lor a intervenit prescripţia". Singura consecinţă suportată de cele trei funcţionare a fost că, în perioada următoare, au trebuit să-şi ceară pensionarea sau transferul de la Primărie.

Nu numai faţă de membrele Comisiei funciare au manifestat procurorii îngăduinţă, ci şi faţă de juristul Traian Bogdan (foto). Deşi era obligat să supravegheze legalitatea activităţii Comisiei, acesta a declarat, senin, că "n-am pretins membrilor Comisiei să respecte dispoziţiile legale care se referă la declaraţiile pe proprie răspundere din partea solicitanţilor de terenuri". Şi el a scăpat prin transfer, la Prefectura Bihor.

REPLICI
Cu numele curate

În primul episod al "Jafului secolului", BIHOREANUL relata că, intrat în posesia unui teren de peste 8.300 mp aferent unui titlu de proprietate falsificat de Marin Sterian, inginerul Ovidiu Tăutu a vândut o parte din el unui pensionar, Constantin Selegean, care a declarat că semnarea contractului s-a făcut în biroul senatorului PNŢCD Nistor Bădiceanu. Ulterior, însă, "cumpărătorul" Selegean a fost pus de acelaşi Tăutu să doneze pământul Mănăstirii Ursulinelor, ceea ce, după cum au remarcat şi procurorii, nu avea nicio logică, bănuiala fiind că terenul putea ajunge la familia ori apropiaţii senatorului ţărănist. Familia acestuia precizează, însă, că fostul senator n-a avut nicio implicare în tranzacţie, dar şi că - dată fiind totuşi semnarea contractului în cabinetul acestuia - profitorul putea fi o altă persoană din anturajul politicianului. "Din păcate am aflat ulterior că unii au abuzat de numele lui rezolvându-şi anumite beneficii, inclusiv terenuri (unul chiar a avut tupeul să ni-l ofere să-l cumpărăm), ulterior ajungând să-l ponegrească pentru a-şi acoperi ei mârlăniile", afirmă Ioana Bădiceanu, fiica fostului senator.

Pe de altă parte, fostul primar Mihai Sturza, despre care Traian Bogdan a declarat procurorilor că la indicaţia lui s-ar fi făcut falsul prin care Viorel Micula a devenit proprietar pe străzile Bartok Bela-Colinelor, a declarat BIHOREANULUI că "la Parchet am fost confruntat, în 2001 sau 2002, când nu mai eram primar, atât cu topograful Marin Sterian, cât şi cu juristul Traian Bogdan. Sterian a declarat că eu nu i-am cerut să facă niciun fals, ci Bogdan, iar acesta a recunoscut că eu i-am cerut doar urgentarea activităţii Comisiei funciare, fără să-i cer soluţii favorabile cuiva sau altcuiva". Straniu e că, deşi fostul primar a dat şi el o declaraţie în faţa procurorilor, ea a dispărut din dosar. "Poate fiindcă s-a dorit protejarea lui Bogdan, care activa pe aceeaşi funcţie, de şef al Serviciului Juridic, la Prefectură", presupune Sturza.

În fine, şi soţia fostului viceprimar Kapy Ştefan a ţinut să dezmintă declaraţia lui Sterian dată în faţa procurorilor, potrivit căreia, la îndemnul udemeristului, topograful ar fi făcut un fals pentru ca terenul aferent dispensarului medical de pe bulevardul Ştefan cel Mare să ajungă în posesia familiei Kapy.

Adrian Criş

Constructorul Sălard a câştigat licitaţia pentru Cetate

2010-02-17T08:54:00.000-08:00

Bihor

eBihoreanul.ro > Bihor > 16.02.2010

Primăria orădeană a adjudecat licitaţia pentru reabilitarea primelor opt corpuri de clădire din incinta Cetăţii. Firma Constructorul Sălard în asociere cu Korintosz KFT şi Lodzsa KFT a câştigat licitaţia, pentru 21,3 milioane lei fără TVA.

Conform regulamentului de organizare a licitaţiei, lucrările au fost atribuite firmei care a oferit cel mai mic preţ. Ceilalţi trei contracandidaţi au cerut pentru lucrări sume sensibil mai mari. Astfel, Euras SRL a făcut o ofertă de 22,9 milioane lei, Selina a propus 23,1 milioane lei, iar Castrum-Tim a cerut pentru lucrări 24,4 milioane lei. Sumele sunt fără TVA.

Contractul de execuţie a lucrărilor urmează să fie semnat pe 26 februarie. "Să sperăm că nu vor fi contestaţii, pentru că mi se pare o licitaţie fără semne de întrebare. În caz contrar s-ar putea să nu ne încadrăm în termenul limită şi va trebui să facem un act adiţional la contractul de finanţare, fapt care este permis doar o dată în patru ani", a declarat viceprimarul Rozalia Biro, marţi în cadrul unei conferinţe de presă.

Lucrările de reabilitare a primelor opt corpuri de clădire din incinta Cetăţii Oradea au fost estimate iniţial la 8 milioane de euro, vor dura cinci ani şi sunt finanţate din fonduri europene pe baza unui proiect privind reintroducerea în circuitul turistic a celui mai important monument istoric din Oradea.

Cetatea Oradea este un monument de valoare naţională excepţională, de clasa A, se întinde pe 16 hectare şi numără în total 12 corpuri de clădire. La finalul lucrărilor, pentru a atrage turiştii, Cetatea va oferi vizitatorilor Muzeul Cetăţii, un Lapidarium, Muzeul Pâinii, o bibliotecă, spaţii expoziţionale, centre de degustare a produselor tradiţionale, o galerie de vinuri şi o stradă a breslelor cu ateliere specifice de olărit, tâmplărie, lăcătuşerie şi sticlărie. În incinta monumentului istoric va mai funcţiona un centru european de educaţie permanentă, spaţii de conferinţe, centre de voluntari şi magazine de antichităţi.

Presa germana: Judecatorii din Romania se considera "zei autarhici"

2009-12-04T21:50:00.000-08:00

Multi judecatori din Romania interpreteaza independenta drept autarhie, ceea ce exclude orice responsabilitate pentru propria activitate si duce la distrugerea echilibrului generat de divizarea puterilor in stat, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung intr-un articol critic la adresa justitiei romane.

Intr-un articol despre "coruptia din Justitia Romaniei si efectele ei", intitulat "Judecatorii, precum zeii", Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie pe larg despre aceasta problema presanta a Romaniei, relateaza NewsIn.

"Chiar daca acum se vorbeste in mod deschis despre coruptie, presiunea exercitata de magistrati asupra tarii si a contribuabililor ramane in continuare o realitate. Multi judecatori din Romania considera ca independenta lor este o autarhie, care nu numai ca exclude orice fel de responsabilitate sociala pentru activitatea lor, dar care trece de limitele divizarii puterilor in stat prin care se stabilesc competentele sistemului de Justitie", comenteaza FAZ.

Tema magistratilor din Romania a fost considerata prea mult timp tabu: cel care se atingea de ea risca sa fie supus unei sanctiuni disciplinare, asa cum a patit si judecatorul Cristi Danilet. El le-a vorbit jurnalistilor, acum doi ani, despre 'coruptia din sistemul de justitie', care a fost si tema disertatiei sale la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj.

In consecinta, potrivit publicatiei, judecatorul a fost denuntat de colegi la Consiliul Superior al Magistraturii, care, in Romania, "este investit cu o putere aproape nemarginita", se arata in articol. Judecatorii s-au plans la CSM ca le-ar fi fost ranita demnitatea, intrucat profesia lor a fost pusa in legatura cu coruptia.

Danilet si-a dezvoltat disertatia de atunci sub forma unei carti care poarta titlul "Coruptia si anticoruptia in Justitie", ce a aparut in limba romana in cadrul seriei "Statul de drept in Europa de sud-est" a Fundatiei Konrad Adenauer. Ziarul german scrie ca ar urma sa apara si o versiune in limba engleza, iar cu ocazia lansarii acestei carti mai multi judecatori si avocati s-ar fi exprimat public pe tema coruptiei pentru prima oara.

Vicepresedintele CSM, Bogdan Licu, a declarat cu ocazia lansarii ca sistemul s-a facut in trecut vinovat de anumite "greseli". "Atii au fost mult mai directi, ca de exemplu Elena Cherciu, care a lucrat timp de sase ani la DNA. Ea a schitat un sistem in care judecatorii devin la un joc de poker incredibil de bogati sau ai caror nou-nascuti primesc cu ocazia botezului plicuri groase de bani", continua articolul.

"Ea a mai relatat si despre programul computerizat destinat atribuirii aleatorii a cazurilor catre judecatori si care poate fi foarte usor manipulat. Sau despre cum unele dosare 'dispar' efectiv din tribunale. De asemenea, judecata este de multe ori atat de mult amanata incat expira toate termenele, iar cazul se rezolva de la sine", noteaza FAZ.

In plus, Danilet a mai vorbit si despre "o coruptie larg raspandita in randul practicantilor, care mituiesc, de exemplu, colaboratorii de la medicina legala, insarcinati sa masoare alcoolemia din sange dupa accidente rutiere, dar care reusesc sa schimbe procentajele retroactiv, astfel incat sa nu mai poata fi aplicate pedepse prea dure".

"Judecatorii romani se credeau adevarati zei", spune Laura Stefan de la Societatea Academica Romana, sustinand ca, dupa caderea regimului comunist, sistemul nu a fost niciodata complet curatat, iar fosta nomenclatura ar detine in continuare pozitii-cheie in inaltele curti, la Curtea Constitutionala sau in comisiile juridice din Parlament.

"Pana acum sase ani, judecatorii se aflau in subordinea Ministerului Justitiei si astfel erau expusi influentei politice. Apoi, la presiunea Comisiei Europene, a existat o reforma, care se pare ca a fost bine intentionata, dar care a avut efecte catastrofale, intrucat a consolidat 'un sistem putrezit'. CSM, care a fost creat pentru protejarea independentei Justitiei, s-a dovedit a fi cel mai mare impediment al schimbarii acestei stari de fapt", scrie FAZ.

"Cand fostul ministru al justitiei Monica Macovei a indraznit sa faca, inainte de intrarea in UE, o reala reforma a sistemului, preluand lupta impotriva coruptiei, aproape ca nu a mai avut parghii prin intermediul carora sa poata cuprinde in acest pachet de reforma si judecatorii", observa publicatia germana.

Ziarul mai atrage atentia ca si Catalin Predoiu s-a confruntat cu aceleasi probleme, cand judecatorii au intrat intr-o greva ilegala in aceasta toamna pentru a protesta fata de subfinantarea sistemului judiciar.

"Protestul a fost cauzat de legea salarizarii unice in sistemul bugetar. Ani de-a randul judecatorii au stabilit singuri ce bonusuri isi acorda si ce mariri de salariu vor aplica, recunoscandu-le apoi reciproc prin decizii judecatoresti. In acest sistem absurd si cunoscut numai in Romania, judecatorii au reusit sa obtina in justitie preluarea de catre stat a unor cheltuieli pentru operatii estetice, asigurari auto si de casa sau plata gradinitelor, uneori chiar si pentru judecatori fara copii", subliniaza publicatia.

FAZ mai aminteste de o decizie din martie anul trecut prin care Inalta Curte ar fi permis tuturor judecatorilor si procurorilor o marire de salariu de 50%, motivand-o prin stresul si riscul la care se expun magistratii. Chiar daca Curtea Constitutionala a decis ca Inalta Curte nu are competente pentru o astfel de decizie, aceasta nu si-a pierdut efectele juridice.

Ţepe cu maşini

2009-10-16T13:56:00.000-07:00

Ia banii şi fugi!
16 octombrie 2009
http://www.bihoreanul.ro/bihor/ia-banii-si-fugi-4996971

A ieşit pe uşă spunând că merge până la bancă, după care nu l-a mai văzut nimeni mai bine de două luni. Vasile Budura, patronul firmei Auto Discovery, dealer autorizat al Mitsubishi Motors în Bihor, s-a făcut nevăzut la începutul lunii iulie, lăsând în urmă datorii de sute de mii de lei către parteneri, furnizori şi bănci.

BIHOREANUL a descoperit că afaceristul a înşelat zeci de persoane de la care a încasat ratele de leasing pe maşini, fără să mai vireze mai departe banii către bănci, dar şi oameni care i-au plătit integral autoturismele şi cărora afaceristul le-a livrat maşini închiriate. Acum, când povestea a ajuns şi la urechile poliţiştilor, Budura a ieşit din ascunzătoare ca să se declare... nevinovat!

Banii jos, actele mai târziu

Gheorghe Dobra şi-a cumpărat maşina în februarie. A plătit pentru ea peste 100.000 de lei, suma fiind virată integral în contul societăţii Auto Discovery. "Am contract de vânzare-cumpărare, factură, tot. Maşina, însă, mi-a dat-o cu numere roşii, fără carte de identitate şi cu o singură cheie, nu cu două, aşa cum se face în mod normal în cazul în care contravaloarea autoturismului s-a achitat integral. Mi-a spus că cea de a doua cheie şi cartea de identitate a autoturismului le voi primi mai târziu, în maxim două săptămâni, că trebuie să vină de la Bucureşti", spune Dobra.

Timpul a trecut, însă documentele nu au venit. "În luna mai am venit la firmă, iar Budura mi-a explicat că a fost o încurcătură la Bucureşti şi să nu mă îngrijorez, că totul se va rezolva. Apoi a dispărut".

Problema, spune omul, este că numerele provizorii i-au expirat iar altele noi nu a mai primit, motiv pentru care maşina pentru care a plătit o căruţă de bani stă parcată în curte. "M-am interesat printre angajaţii lui Budura şi am aflat că mai sunt trei persoane care au cumpărat autoturisme cu banii jos iar acum sunt în aceeaşi situaţie ca mine. Adică am plătit cu toţii integral maşinile, iar el, în loc să le comande de la furnizor, ne-a închiriat autoturismele firmei sale, pentru care plătea rate. De aceea nu avea cărţi de identitate şi chei. L-am sunat să văd ce explicaţii are, dar şi-a închis telefonul. M-am dus acasă la el, am vorbit cu soţia lui. Mi-a spus că nu ştie unde e şi nici când vine. Şi să nu o mai deranjez"...

Credite din partea casei

Situaţia este gravă şi în cazul clienţilor care şi-au achiziţionat maşini în sistem leasing, achitând ratele direct la Auto Discovery. Ca să sporească numărul clienţilor, Budura pusese pe picioare un sistem prin care achiziţiona în numele firmei sale autoturisme pentru clienţii care nu reuşeau să obţină finanţare direct de la societăţile de leasing, substituindu-se practic finanţatorului.

Ratele erau achitate de oameni în contul Auto Discovery, iar mai apoi, de aici, urmau să fie virate către societăţile de leasing. În acest fel, Budura, câştiga de două ori: atât comisionul de dealer, cât şi un mic procent pe care îl adăuga la rata lunară a clientului.

Sistemul s-a dovedit un succes. Anul trecut, de pildă, Auto Discovery a vândut peste 100 de maşini Mitsubishi, iar în acest an aproximativ 20, din care în procent de 70% în sistem de leasing. Şi poate că vânzările ar fi continuat dacă, de la un moment dat, patronul nu ar fi deturnat ratele clienţilor şi, ca urmare, finanţatorii n-ar fi dispus confiscarea maşinilor.

Înainte de declanşarea procedurii, pentru a evita furia celor peste 30 de clienţi care urmau să rămână fără maşini, printre care şi câteva persoane publice, Budura s-a făcut nevăzut. Unde a plecat, nu se ştie. Unii spuneau că în Austria, alţii că la ţară. Sunt, însă, şi persoane care susţin că afaceristul nu a părăsit nicio clipă Oradea.

Ţeapă şi la angajaţi

"A ieşit din firmă într-o vineri, ca să meargă până la bancă, după care şi-a închis toate telefoanele şi nu s-a mai întors", povesteşte Mircea Olteanu, directorul de vânzări al Auto Discovery. Nervoşi au rămas nu doar clienţii şi societăţile de leasing, ci şi furnizorii de piese de schimb care alimentau service-ul firmei.

După plecarea lui Budura, din cei 15 angajaţi doar câţiva au mai rămas să ţină piept oamenilor înşelaţi. "Eu am rămas să răspund la telefoane. Cu sutele primesc, şi încerc să-i liniştesc pe oameni. E normal să fie furioşi. Ei au plătit, însă firma n-a plătit mai departe", spune Olteanu, care adaugă că nu ştia nimic despre modul în care Budura a gestionat banii firmei. "Banii pe care îi încasam îi depuneam la casierie. Ce se întâmpla mai departe, nu ştiu. Singurul care ştia era el", explică directorul, care afirmă că Budura l-a înşelat chiar şi pe el. "Am convenit să îmi ia o maşină, să-mi reţină ratele din salariu şi să le vireze la firma de leasing. Acum m-au anunţat că urmează să-mi ridice şi mie maşina, că nu s-a plătit rata de câteva luni".

Directorul şi-ar da demisia, dar nu are cine să i-o semneze. "Ca să-mi ridic de la ITM cartea de muncă, am nevoie de documente de lichidare de la firmă. Numai că nu are cine să le completeze", explică Olteanu.

A apărut la Poliţie

Deşi, potrivit unor surse ale BIHOREANULUI, numărul victimelor lui Budura este de ordinul zecilor, la insistenţele angajaţilor Auto Discovery aceştia au acceptat să amâne denunţarea afaceristului. Până în prezent, la Serviciul de Investigare a Fraudelor din Poliţie au fost depuse trei plângeri, toate pentru înşelăciune. Două din partea unor clienţi şi una din partea societăţii de leasing BT Transilvania Leasing Cluj. Ofiţerii au şi început cercetările, solicitând Finanţelor Publice să verifice contabilitatea firmei.

Speriat că i se vor pune cătuşele, în urmă cu două săptămâni, odată cu prima citaţie de la Poliţie primită în cutia poştală, Budura şi-a făcut apariţia. Însoţit de avocat, s-a prezentat în faţa poliţiştilor antifraudă, însă nu ca să explice unde sunt banii oamenilor pe care i-a înşelat, ci ca să se declare nevinovat. Întrebat unde a dispărut atâta amar de vreme, afaceristul pretinde că nu a fost nicio clipă plecat. "M-am ascuns doar, pentru că am fost ameninţat", a spus Budura, refuzând să dea mai multe detalii. Evident, nu pentru că n-ar şti, ci pentru că s-ar băga singur la apă...

ALTĂ FIRMĂ, ACEEAŞI REŢETĂ
Ţepe şi la Autoforte?

Cazul afaceristului Vasile Budura nu este singular în Oradea. Zilele trecute, doi orădeni au reclamat la Poliţie faptul că au achiziţionat câte un autoturism de la societatea Autoforte SRL şi, cu toate că le-au achitat integral, reprezentanţii firmei refuză să le predea cartea de identitate şi cea de a doua cheie.

Cazul se află tot în atenţia poliţiştilor de la Serviciul de Investigare a Fraudelor, ofiţerii solicitând deja lămuriri de la reprezentanţii firmei. "Cercetările sunt în fază incipientă", spune şeful SIF, comisarul şef Ioan Brîndaş.
Cuvinte Cheie: auto discovery, dealer, auto, maşini, leasing, vasile budura, mitsubishi motors, datorii, furnizori, gheorghe dobra, leasing, comision, serviciul de investigare a fraudelor, sif, mircea olteanu, rate, confiscare, autoforte, ioan brândaş

Cum s-a tunat patrimoniul fostului UTC

2009-05-16T13:17:00.000-07:00

Sursa: Bihoreanul.ro
Pui de comunişti, capitalişti
de Adrian Criş | 11 mai 2009

Ce afacere poate fi mai bună decât aceea pe care o faci pe banii altuia? Niciuna, fireşte. Din acest punct de vedere, câţiva orădeni descurcăreţi s-au învârtit de minune, gestionând patrimoniul fostei Uniuni a Tineretului Comunist în folos personal, fără a investi niciun leu din propriile buzunare.

IMOBILIARE ONG. Preşedintele Fundaţiei Române pentru Tineret Bihor, Lorincz Ildiko (foto), afirmă că, departe de a fi o afacere, administrarea Casei de Cultură a Tineretului (foto) abia aduce banii necesari întreţinerii clădirii. Chit că mai tot imobilul este închiriat unor firme care îşi au sediile aici...

La două decenii de la căderea comunismului, Casa de Cultură a Tineretului şi Hotelul Tineretului, construite înainte de 1989 pe banii celor care au cotizat la fosta UTC, produc exclusiv în profitul puţinilor membri ai unui ONG fantomă: Fundaţia Română pentru Tineret.

Afacerea, care pare să nu deranjeze nicio instituţie a statului, întoarce pe dos vechiul imn al UTC - “Uteciştii de azi, comuniştii de mâine” - şi demonstrează încă o dată că foştii comunişti sunt cât se poate de capitalişti.

Intenţii bune

Dacă ar fi supuşi unui chestionar, foarte puţini orădeni ar putea răspunde la o întrebare simplă: ale cui sunt Casa de Cultură a Tineretului şi Hotelul Tineretului? Iar asta în ciuda faptului că ambele clădiri din cartierul Ioşia Nord, aflate la doi paşi de Sala Sporturilor, sunt cât se poate de vizibile şi de frecventate. Chiar şi pentru oficialităţi, chestiunea a devenit de actualitate abia în toamna anului trecut, când studenţii orădeni au clamat pe un ton tot mai ridicat nevoia de a avea o Casă de Cultură a lor, aşa cum au colegii din centrele universitare care se respectă.

Pentru a le satisface revendicarea, conducerea Primăriei Oradea a început să caute soluţii, iar una dintre alternativele propuse de primarul Ilie Bolojan a fost amenajarea în acest scop a edificiului din Ioşia. Numai că, tot căutând prin acte, juriştii municipalităţii au descoperit că atât Casa de Cultură cât şi Hotelul Tineretului erau ”vânate” şi de Consiliul Judeţean, în baza unei legi din anul 2002.

Scurt istoric

Ambele obiective, denumite înainte de 1989 Casa Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret, respectiv Hotelul BTT (Biroul de Turism pentru Tineret), au fost construite la finele anilor 70, Comitetul Judeţean al UTC cheltuind în acest scop 1,3 milioane de lei din cotizaţiile colectate de la toţi bihorenii între 14 şi 35 de ani înregimentaţi, că voiau, că nu voiau, în organizaţia tinerilor comunişti.

După revoluţie, în loc să treacă asemenea obiective din toată ţara în patrimoniul public şi sub controlul noilor instituţii ale statului, autorităţile au găsit, ca de obicei în acea vreme, o soluţie ”originală”. Astfel, în 1990, fostul preşedinte Ion Iliescu a emis un Decret-Lege, netrecut niciodată prin aprobarea Parlamentului, prin care a încredinţat patrimoniul fostei UTC unor organizaţii create peste noapte: Fundaţiile Române pentru Tineret (FRT), înfiinţate la nivelul fiecărui judeţ.

În Bihor, acest aşa-zis ONG avea să fie încropit de şefii altor trei organizaţii neguvernamentale, care şi-au dat seama de potenţialul afacerii: Asociaţia Tineretului Liber-Democrat, Uniunea Democratică a Tinerilor Maghiari şi Organizaţia Agora. Iar apoi, reuniţi în FRT Bihor, s-au pus pe gestionat, utilizând Casa de Cultură a Tineretului şi Hotelul Tineretului în folosul propriu. Fără a fi controlaţi vreodată în legătură cu profiturile din închirierea clădirilor, fie cu ora, pentru desfăşurarea unor evenimente, fie cu anii, pentru sedii de firme.

Încercare ratată
Abia în anul 2002 a apărut o lege prin care statul a încercat să recupereze dreptul de a administra prin propriile instituţii averea fostei UTC. Conform Legii 146, cu privire la regimul juridic al fundaţiilor române pentru tineret, Casele de Cultură şi Hotelurile Tineretului urmau să fie conduse de un Consiliu de Administraţie alcătuit, la nivelul fiecărui judeţ, din cinci persoane: trei numiţi de Consiliile Judeţene, iar doi aleşi dintre membrii FRT. Legea prevedea clar că, în cazul când acest lucru nu se va întâmpla, Consiliul Judeţean ”va prelua patrimoniul fostei UTC din judeţul respectiv, care va trece în domeniul public al judeţului şi în administarea CJ”.

În Bihor, la şase ani după apariţia legii, acest lucru însă nu s-a întâmplat, iar funcţionarii Consiliului nici măcar nu-şi mai amintesc de ce. Cornelia Ardelean (foto), de la Serviciul Patrimoniu al CJ, afirmă că ”la un moment dat, conducerea instituţiei a pus problema, dar nu ştim de ce demersurile au fost abandonate”. Singura persoană care a putut da lămuriri asupra motivului este, acum, doar consilierul Szabo Odon. ”N-am mai putut face nimic concret fiindcă, deşi legea era clară, n-au mai apărut normele de aplicare a ei”, spune Szabo.

Încasez, deci exist!

Actuala conducere a FRT Bihor afirmă că are putere deplină asupra patrimoniului fostei UTC pentru că, între timp, a apărut o altă lege care îi permite acest lucru: Legea 35/2006, pompos intitulată ”Legea tinerilor”, care reglementează ”cadrul juridic necesar asigurării de condiţii adecvate integrării socio-profesionale a tinerilor, conform necesităţilor şi aspiraţiilor acestora”.

Invocând această lege, preşedintele FRT Bihor, Lorincz Ildiko, afirmă că legea din 2002 a fost abrogată, astfel că averea fostei UTC rămâne în custodia Fundaţiei. Chit că, între timp, una din cele trei ONG-uri care alcătuiau iniţial FRT Bihor, şi anume Agora, a dispărut cu totul, iar Fundaţia e formată doar din fantomatica Asociaţie a Tineretului Liber-Democrat, despre care nimeni nu ştie nimic, şi din Uniunea Democratică a Tinerilor Maghiari. Ceea ce nu mai spune Lorincz e că, în realitate, FRT este controlată de mai puţin de zece persoane, care se aleg periodic în fruntea Fundaţiei, cu unicul scop al păstrării celor două obiective ”ale tineretului”.

Miza afacerii este simplă: la Casa de Cultură a Tineretului se desfăşoară spectacole pentru care administratorul, adică FRT, nici măcar nu trebuie să plătească impozite, căci este scutită prin lege. Plus că o parte din spaţiile aflate la parterul clădirii, la fel ca întregul Hotel al Tineretului, sunt date în chirie la firme private, iar încasările, de asemenea, sunt şi ele neimpozabile, profitul fiind împărţit între puţinii membri ai Fundaţiei, angajaţi la FRT cu carte de muncă, şi care îşi stabilesc, tot singuri, salariile.

Tot politicienii…

Deşi BIHOREANUL a solicitat informaţii cu privire la aceste sume, Lorincz a afirmat că datele nu au relevanţă publică, deoarece organizaţia, chiar dacă este de interes public, are caracter privat, ca orice ONG. Ba, dimpotrivă, a susţinut că veniturile realizate de FRT abia ajung pentru administrarea Casei de Cultură a Tineretului, astfel că nici vorbă să fie o ”afacere”. Cel puţin nu de când ocupă ea funcţia de preşedinte.

”Cu şase ani în urmă, am preluat aceste obiective în ruină. În hol ploua, pereţii erau murdari, iar instalaţiile sanitare total degradate”, spune Lorincz, adăugând că actuala conducere a făcut mari eforturi pentru renovarea Casei lăsate în paragină de fosta conducere. Adică de fostul preşedinte Sorin Trancă şi fostul director Iulius Delorean (foto).

Dacă primul, Trancă, este un anonim care, la fel cum a venit, aşa a şi dispărut din spaţiul public pentru a intra în alt fel de afaceri, în schimb Delorean, ajuns la vârful FRT prin intermediul Uniunii Democratice a Tinerilor Maghiari şi al UDMR, nu este chiar fitecine, ci fost consilier local şi fost candidat din partea Uniunii la Senatul României.

Averea, înapoi!

Pentru că nu este decât un ziar, iar jurnaliştii nu sunt nici poliţişti, nici procurori, BIHOREANUL nu are pârghiile necesare pentru a afla cine şi cât a profitat în ultimii 20 de ani de patrimoniul fostei UTC, stors de venituri şi lăsat să se degradeze. Numai că instituţiile statului o pot face, dacă vor. Şi, cu toate că este limpede că istoria nu mai poate fi dată înapoi, iar prejudiciul creat în ultimii 20 de ani ar fi greu de recuperat, un lucru tot se mai poate face: retrocedarea patrimoniului fostei UTC către stat. Acelaşi stat care, înainte de 1989, era controlat de partidul unic iar după 1990 a ajuns sub controlul urmaşilor şi puilor de comunişti.

Convertiţi la capitalism, adăpostiţi în fundaţii-fantomă, care există doar pe hârtie, şi - în plus - demult trecuţi de vârsta tinerilor pe care pretind că-i reprezintă, acestora le poate fi luată ”jucăria” printr-o simplă lege. Numai să aibă timp şi chef parlamentarii să-şi facă datoria…

CONT EVAPORAT

Unde-i cash-ul?

Aspect mai puţin ştiut, averea fostei Uniuni a Tineretului Comunist a inclus în Bihor nu doar cele două clădiri din cartierul Ioşia Nord, ci şi o imensă sumă de bani.

În decembrie 1989, în conturile Comitetului Judeţean UTC se aflau 15 milioane de lei, adică echivalentul a peste 800.000 de dolari, bani care, în baza Decretului-Lege 150 din 1990, au intrat tot în administrarea Fundaţiei Române pentru Tineret Bihor.

Asemenea veniturilor realizate din închirierea Casei de Cultură a Tineretului şi a Hotelului Tineretului, şi destinaţia celor 800.000 de dolari a rămas la fel de necunoscută, iar urma lor ar putea fi găsită doar investigând firmele pe care le deţin în prezent cei care s-au perindat la conducerea FRT.
adrian.cris@bihoreanul.ro

Cuvinte Cheie: uniunea tineretului comunist, utc, fundaţia română pentru tineret, primăria oradea, consiliul judeţean, casa de cultură a tineretului, hotelul tineretului, ioşia, casă de cultură a studenţilor, lorincz ildiko, ong, comunişti, capitalişti, cornelia ardelean, szabo odon, sorin trancă, iulius delorean

Angajaţii Hotelului Ceres din 1 Mai protestează împotriva directoarei „teroriste” care zice că nu-i lasă să fure

2009-03-23T10:26:00.000-07:00

Adrian Cris, Bihoreanul, 22 martie 2009
Două treimi din personalul Hotelului Ceres, aflat în proprietatea Societăţii Comerciale de Tratament şi Recuperare Balneară a Capacităţii de Muncă, din subordinea Casei Naţionale de Pensii, s-au adunat luni dimineaţă în holul hotelului, refuzând să mai lucreze şi protestând împotriva managerului Carmen Jurcan.

În frunte cu barmaniţa Delia Beleneşi, care este liderul unuia din cele două sindicate ale angajaţilor, oamenii s-au plâns presei că directoarea îi jigneşte şi îi terorizează. „Ne terorizează, a pus camere de supraveghere video în hotel, în curte, la recepţie şi în magazii, ne face „ţărani împuţiţi şi nespălaţi” şi toată ziua e cu ochii pe noi”, a declarat Delia Beleneşi, explicând motivul răzmeriţei.

Un alt răzvrătit, ospătarul Teodor Ciorba, repetă aceleaşi acuze. „Nu ne putem înţelege nicicum cu directoarea. Parcă-i buricul pământului…”, a spus el, adăugând că în timp ce pe ei îi verifică la sânge directoarea a angajat firma uneia dintre surorile ei pentru a face lucrări de reabilitare a hotelului.

Managerul acuzat a chemat la Hotel reprezentanţii Poliţiei din Sânmartin, deoarece angajaţii începuseră să dea semne de violenţă, ce-i drept verbală, încercând însă şi să pătrundă cu forţa în biroul directoarei.

Directoarea afirmă că nu a făcut decât să încerce disciplinarea angajaţilor. „Oamenii sunt nemulţumiţi, dar nu e vina mea. Eu nu le cer decât să-şi respecte sarcinile de serviciu. Dacă le cer să spele geamurile comentează şi mormăie… Ştiu că-s supăraţi fiindcă am introdus camere de supraveghere, dar altfel nu puteam pune capăt furturilor. Pe sora ospătarului Ciorba aşa am prins-o cu portbagajul plin de alimente furate din magazie, iar pe spălătoreasă – ştiu că este jenant – tot aşa am descoperit-o că şi chiloţii de acasă şi-i aducea ca să-i spele la serviciu, ori că spăla „la negru” rufăria de la pensiunile private din Băile 1 Mai”.

Managerul Carmen Jurcan afirmă, de asemenea, că şi liderul de sindicat, Delia Beleneşi, i-a asmuţit pe oameni tot fiindcă este cu musca pe căciulă. „Este cercetată de Poliţia economică fiindcă am găsit 70 de facturi neînregistrate în contabilitate”, a afirmat directoarea, explicând că în alimentaţia publică se obişnuieşte ca, în lipsa controalelor riguroase, angajaţii de la baruri să vândă propria marfă, nu cea a unităţii la care sunt salariaţi, profiturile realizate revenindu-le astfel lor.

„Avem probleme cu disciplina. Vă daţi seama că la sfârşitul anului trecut, deşi ştiau că avem control de la Bucureşti, de la societate, nu s-au abţinut să nu fure, şi din 10 porţii de mâncare controlate, la una singură au respectat gramajul”, a mai spus directoarea.

Protestul împotriva managerului Hotelului Ceres a fost declanşat la doar două săptămâni după reinstalarea pe post a lui Carmen Jurcan, printr-o hotărâre a Adunării Generale a Acţionarilor luată în urma unei sentinţe judecătoreşti. Directoarea fusese demisă în urmă cu un an, tot în urma nemulţumirii salariaţilor, dar a dat în judecată Societatea de Tratament şi Recuperare Balneară a Capacităţii de Muncă şi a câştigat procesul.

Stopaţi jaful!

2009-02-04T12:04:00.000-08:00

de Adrian Berinde, Informatia de Vest

Controversatul om de afaceri bihorean Gavrilă Ghilea a avut mari probleme în ceea ce priveşte calitatea lucrărilor efectuate de firma sa. „Informaţia de Vest” face o scurtă retrospectivă a suspectelor afaceri ale acesuia cu statul, mai ales cele din perioada în care era PSD-ist. Cu toate acestea şi deşi nu îndeplineşte măcar una din condiţiile legale, filiala judeţeană a PD-L l-a nominalizat pentru funcţia de prefect.

O nominalizare... apolitică
După cum probabil ştiţi, Gavrilă Ghilea a reuşit să câştige cursa internă din PD-L Bihor pentru nominalizarea la funcţia de prefect. Cu toate că, din partea democrat-liberalilor s-au mai înscris în cursă Traian Abrudan, Mihai Groza, Mircea Matei şi Gheorghe Sârb. Numirea noului prefect o va face, însă, premierul. Şi, deoarece condiţiile legale (înalte studii administrative sau un mandat întreg de parlamentar – n.r.) le îndeplinesc doar Gheorghe Sârb şi Traian Abrudan, s-ar putea ca guvernul să fie reprezentat legal în teritoriu!
Evident, există şi alte... argumente împotriva lui Ghilea. Unul ar fi acela că, indiferent de partidul aflat la guvernare, a ştiut să se adapteze rapid... doctrinelor politice şi principiilor acestuia, neavând nicio problemă în a trece de la stânga spre dreapta spectrului politic. Când guvernarea PSD a lansat proiectul de construcţie a sălilor de sport, Ghilea s-a dovedit a fi un... devotat social-democrat. Tot în timpul guvernării PSD, Construcţii Bihor SA şi-a rotunjit serios conturile prin adjudecarea contractelor de construcţie a sediului Casei Judeţene de Pensii, de pe strada Dunării, a sediului D.G.F.P., de pe strada Cantemir şi a Ştrandului Municipal....

În război cu „Finanţele”...
În ceea ce priveşte sediul D.G.F.P. Bihor, firma patronată de Ghilea a avut mari probleme de... calitate. Cităm, în continuare, dintr-un memoriu întocmit, în urmă cu cîţiva ani, de reprezentanţii instituţiei amintite.
„În temeiul contractului de antepriză numărul 9381/21.10.1991, încheiat între noi şi S.C. Construcţii Bihor SA, aceasta s-a obligat să ne construiască sediul din Oradea, strada Dimitrie Cantemir numerele 2-4, având trei corpuri. O dată cu recepţia preliminară, care s-a concretizat prin procesul verbal numărul 15048/17.11.1997, s-a constatat o serie de deficienţe care trebuiau remediate în termen de 90 de zile de la încheierea procesului verbal. Pentru neexecutarea lucrărilor de reparaţii, D.G.F.P. Bihor a promovat, în 10.09.1998, o acţiune la Tribunalul Judeţean Bihor, având drept obiect „obligaţia de a face” împotriva pârâtei S.C. Construcţii Bihor SA. Prin sentinţa civilă 40/LC/1999, Tribunalul Judeţean Bihor ne-a admis în totalitate acţiunea aşa cum a fost promovată, obligând pârâta să execute lucrările de reparaţii la construcţia D.G.F.P. Bihor, iar în caz de neexecutare, dând posibilitatea reclamantei să execute lucrările de reparaţii cu o altă societate, pe cheltuiala pârâtei. Împotriva acestei soluţii, pârâta a declarat apel. În faza de judecată a apelului, a intervenit între părţi o înţelegere, care a fost consfinţită prin Decizia numărul 221/C/1999 a Curţii de Apel Oradea, în care se consemnează faptul că S.C. Construcţii Bihor SA se obligă a executa lucrările de remediere până la data de 01.12.1999, urmând ca, la data terminării acestora, să se întocmească un proces verbal de recepţie. De asemenea, D.G.F.P. Bihor îşi rezervă dreptul ca, în condiţiile în care executantul nu îşi va respecta obligaţiile, să îl acţioneze în instanţă.
Pârâta nu şi-a executat obligaţiile, ba mai mult, în cursul lunii mai 2001, tencuiala de la corpul A s-a dezlipit, fiind executată necorespunzător. D.G.F.P. Bihor solicită constructorului următoarele: corpul A – remedierea tencuielilor exterioare, conform soluţiei date de proiectant; corpul B – refacerea trotuarului de protecţie; corpul C – repararea tencuielilor la zidul de sprijin. Faţă de toate solicitările noastre, S.C. Construcţii Bihor SA a depus o întâmpinare la data de 08.10.2002, invocând excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii D.G.F.P. Bihor ca nefondată. La Tribunalul Judeţean Bihor, cauza a fost obiectul dosarului numărul 6482/2002...
În cursul anului 2004, s-au efectuat lucrările de remediere a tencuielii exterioare, placaje de travertin, placaje din marmură la treptele exterioare şi trotuare de protecţie, cu o altă societate de construcţii (S.C. Constructorul Sălard SRL), pe cheltuiala proprie. Valoarea acestor lucrări este de circa 400.000.000 de lei. Astfel, în conformitate cu articolul 23 din HG 237/1994, D.G.F.P. Bihor a comunicat S.C. Construcţii Bihor SA că intenţionează recuperarea acestor cheltuieli şi, conform articolului 720 (1) din O.G. numărul 138/2002, o invită pe data de 25.04.2005 la conciliere. Acţiunea D.G.F.P. Bihor se întemeiază pe: expertiza numărul 275/2001; prevederile Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii (garanţia este prevăzută la 10 ani pentru vicii ascunse şi pe toată durata de existenţă a construcţiei pentru rezistenţă); contractul de execuţie (clauzele de garanţie a lucrărilor prevăzute în contract erau de doi ani de la terminarea lucrărilor); procesul verbal de constatare al investitorului şi proiectantului.”
Evident, Ghilea nu a plătit niciodată respectivele lucrări. Din motive uşor de bănuit...

Strada lui Ghilea
În primăvara lui 2000, Primăria Oradea a organizat licitaţie pentru reabilitarea străzilor Olimpiadei şi Berzei. La aceasta a participat şi S.C. Construcţii Bihor SA, care a avut oferta cea mai apropiată de cea estimată de proiectant. De precizat este însă faptul că, patronul firmei, Gavrilă Ghilea, se afla într-o situaţie de incompatibilitate crasă (consilier local şi patron al unei firme aflate în relaţii contractuale cu instituţia în care a fost ales), ca să nu mai vorbim de faptul că ar fi putut avea acces la celelalte oferte!
Deci, Construcţii Bihor S.A. a oferit cel mai mic preţ - 21 de miliarde de lei vechi – şi a câştigat licitaţia. Ulterior, dată fiind alianţa politică locală în care fusese cooptat şi PSD – partid din care Ghilea făcea parte -, în deplin acord cu reprezentanţii UDMR şi PD, acesta a prezentat, la finalizarea lucrărilor, în octombrie 2001, o „notă de plată” ce a totalizat nu mai puţin de... 33 de miliarde de lei vechi!
Culmea, Primăria şi Consiliul Local nu au acţionat în judecată firma lui Ghilea, deci nu au considerat... normal ca aceasta să nu respecte termenii contractului pe care consilierul local îl semnase cu mâna lui, din postura de patron al firmei executante!

Ştrandul şi... altele
Consilierul local Ghilea a încheiat şi alte afaceri... profitabile pentru el, cu Primăria Oradea.
Una dintre acestea a fost „Reabilitarea şi modernizarea perimetrală a Ştrandului Municipal” - valoare estimată la 6,582 miliarde lei vechi – pentru care au depus oferte 7 societăţi: Grup 4 S.A. Cluj-Napoca, Hidroconstrucţia Şantier Lugaş, Selina SRL Oradea, CIAC S.A. Oradea, Construcţii Bihor S.A., Crişana Cons S.A. Oradea şi Conor SRL Oradea. Au fost „selecţionate” Conor şi Construcţii Bihor, ambele ale lui Ghilea, şi a fost declarată câştigătoare Conor, cu o ofertă de 5,758 miliarde. În final, însă, „nota de plată” a fost de 6,503 miliarde!
Pentru lucrarea „Reparaţii bazin cu valuri şi două grupuri sanitare” - valoare estimată la 1,338 miliarde de lei vechi - au depus oferte Conor SRL şi Constar SRL, ambele ale lui Ghilea. A câştigat... Conor, care a efectuat lucrarea pentru 1,609 miliarde!
Pentru lucrarea „Modernizare bazin mare şi grup sanitar la Ştrandul Municipal” - valoare estimată la 13,519 miliarde de lei vechi - au depus oferte Conor SRL, Acomin S.A. Cluj Napoca, CIAC S.A., Precon S.A. şi Ghenau Trade SRL Oradea. Au fost declaraţi „ofertanţi calificaţi” Conor şi Acomin şi a câştigat... Conor, care s-a angajat să facă lucrarea la... curiosul preţ de 11,288 miliarde de lei vechi!
În perioada 2001-2002, firmele lui Ghilea au câştigat şi alte contracte cu Primăria Oradea: „Reparaţii curente instalaţie canalizare, imobil strada N. Grigorescu nr. 7 (Concivia SRL - 46,235 milioane de lei vechi); „Reparaţii contraescarpă Cetatea Oradea” (Concivia SRL - 292,652 milioane); „Consolidare şi reparaţii Corp A, tronson III, Grup Şcolar Partenie Cosma (Concivia SRL - 1,729 miliarde lei); „Consolidare şi reparaţii Corp C Grup Şcolar Partenie Cosma (Construcţii Bihor SA - 314,418 milioane lei); „Canalizare pluvială în parcul Copiilor” (Construcţii Bihor SA - 592,759 milioane lei).

După alegerile din 2004, Ghilea s-a orientat spre noul partid de guvernământ: PD. La doar câteva zile de la... înrolare, conducerea Primăriei Oradea (prin primarul democrat Petru Filip) l-a răsplătit cu un contract pe bani publici: pavarea Corso-ului orădean. În aceeaşi perioadă, împreună cu un alt controversat om de afaceri local – Beniamin Rus, Ghilea a intrat în posesia contractului de construcţie a blocurilor ANL din Sânmartin. O altă lucrare „publică” efectuată de Ghilea a fost cea de reabilitare a străzii Armatei Române, iar anul 2007 i-a adus un nou contract de la stat: casele ANL de pe strada Branului (30 de imobile, cu preţul de vânzare de 800 euro/mp).

Sub presiune!

2009-02-04T12:03:00.000-08:00

de Şerban Şerfezi
Informatia de Vest

Filialele bihorene ale celor patru partide parlamentare - PSD, PD-L, PNL şi UDMR - sunt măcinate de scandaluri interne. În PSD şi PD-L, marginalizaţii la „marea împărţeală” pun la punct conspiraţii în vederea instalării altor oameni la conducere. În PNL, au apărut îndoieli în ceea ce priveşte puterea „locomotivei” Bolojan, iar Kiss Alexandru îl atacă public pe Marko Bela.

„Eterna” criză din PSD
În ciuda faptului că s-au văzut „cu sacii în căruţă” în urma ajungerii la guvernare, social-democraţii bihoreni sunt împărţiţi în patru tabere. Care îşi poartă sâmbetele una alteia...
Prima dintre ele şi „la putere” în momentul de faţă este gruparea „Ioan Mang-Lia Pop”. Numită de colegi şi echipa „universitarilor”, aceasta încearcă o schimbare de... discurs la PSD Bihor, după ce filiala a fost „zguduită” serios de episoadele tragi-comice puse în scena publică de fostul preşedinte al organizaţiei judeţene, Mihai Bar. Ajuns senator de Oradea - cu toate că s-a situat abia pe locul patru în colegiul său la alegerile uninominale din noiembrie - Ioan Mang le-a demosntrat celor care l-au contestat înainte de alegeri că are capacitatea de a convinge, cât de cât, electoratul... „Alegerile la nivel judeţean vor avea loc între 20 şi 28 aprilie. Eu sunt hotărât să candidez pentru funcţia de preşedinte. Despre alţi contracandidaţi încă nu ştiu nimic”, ne-a declarat Mang.
Considerat iniţial prea... intelectual pentru electoratul de bază social-democrat, Ioan Mang a reuşit să se impună printr-un fel de a fi sobru şi datorită unui discurs echilibrat. Totuşi, actualul senator nu e sigur că se va situa în „poll-position” pentru şefia filialei judeţene, datorită faptului că a creat nemulţumiri unor sponsori ai partidului din campania electorală, care, la împărţeala posturilor, au rămas cu buza umflată. „Nu poate fi toată lumea mulţumită. Avem un număr limitat de posturi”, mai spune senatorul. „Doar n-am băgat peste un miliard de lei în campanie, ca să nu mi se permită acum să-mi pun oamenii în funcţii de unde să-mi scot şi eu pârleala”, declară, însă, un membru PSD, sub umbrela anonimatului.
La rândul său - chiar dacă va fi nevoit, conform legii, să renunţe la statutul de membru de partid după ce va fi instalat subprefect - fostul deputat Claudiu Pop are, în continuare, aspiraţii de mărire politică. În ciuda faptului că nu a reuşit să ajungă în Parlament, pierzând alegerile în faţa lui Octavian Bot de la PD-L, Pop este creditat de colegi ca un politician în stare să ridice cota partidului. „Vom avea alegeri în această primăvară, în martie sau aprilie, şi până atunci vom vedea cine va candida şi cine nu”, ne-a declarat, circumspect, Claudiu Pop.
O altă tabără din PSD Bihor este concentrată în jurul lui Mihai Bar şi Alexandru Retegan. Rămaşi fără influenţă în partid după eşecul în alegerile locale din vara anului trecut, cei doi foşti lideri judeţeni îşi pregătesc revenirea. Prin urmare, au demarat o campanie susţinută pentru a-şi recuceri poziţiile. Planul lor de bătaie este formarea unei fracţiuni din cei care vor rămâne pe dinafară după împărţirea funcţiilor de conducere a descentralizatelor. Acţiunea de subminare a conducerii interimare se bazează şi pe discreditarea susţinută a grupărilor lui Ioan Mang şi Claudiu Pop, principalul reproş adus acestora fiind acela că s-au izolat de... grosul partidului.

Tensiunile din sânul social-democraţilor nu se opresc aici. Şi în filiala orădeană a partidului animozităţile dau în clocot. De o parte a baricadei este fostul preşedinte al filialei municipale, Dan Matei, iar de cealaltă parte, grupul din jurul consilieri locali Ovidiu Mureşan şi Bogdan Hossu. Matei, însă, a intrat într-un con de umbră după ce a înregistrat un scor lamentabil în cursa pentru funcţia de primar al Oradei. La acea vreme, el era susţinut puternic de Mureşan şi Hossu, însă acum, aripa tânără nu mai pare dispusă să cedeze frâiele organizaţiei municipale, mai ales că Ovidiu Mureşan a fost desemnat preşedinte interimar al acesteia...

Capul lui Filip... vor
Şi Partidul Democrat-Liberal Bihor este măcinat de lupte pentru preluarea conducerii. Poziţia „eternului” Petru Filip este ameninţată atât de gruparea Ştefan Seremi-Gavrilă Ghilea, cât şi de fostul consilier local Mircea Matei, care s-a alăturat, se pare, (de mult) revoltatei organizaţii de tineret.

Noua atitudine a lui Matei faţă de Filip se datorează faptului că acesta din urmă nu pare dispus să recompenseze activitatea politică a fostului consilier local cu nicio funcţie importantă la nivel de judeţ sau în partid. Mai mult, unul dintre vicepreşedinţii filialei judeţene s-a raliat atitudinii lui Matei şi a declarat că Filip se comportă „prea despotic” în partid: „Este de neconceput că Petru Filip a hotărât aproape singur cine sunt favoriţii pentru posturile de directori la descentralizate din partea PD-L-ului. Mă miră faptul că nu apreciază aproape deloc eforturile pe care le-am depus cu toţii în campanie”...
O altă nemulţumire a democrat-liberalilor bihoreni este faptul că actualul deputat Octavian Bot a beneficiat de o prea mare... atenţie din partea lui Filip, chiar dacă, înainte de reînrolarea în PD-L, era unul dintre principalii denigratori ai fostului primar al Oradiei.
Şi deoarece în PD-L Bihor vor avea loc alegeri tot în această primăvară, cuţitele se ascut de pe acum. „Petru Filip este hotărât să candideze în martie pentru funcţia de preşedinte. Va fi un moment al adevărului, prin care acesta doreşte să-şi consolideze poziţia în organizaţia judeţeană şi să infirme cârcotelile legate de posibile urzeli împotriva sa”, declară Ioan Curpaş, secretarul PD-L Bihor.

Instabilitate în PNL
Eşecul în alegerile parlamentare din noiembrie anul trecut - la nivel de Oradea - a creat disconfort şi în rândul liberalilor bihoreni. În ciuda faptului că Ilie Bolojan a câştigat din primul tur bătălia pentru funcţia de primar al Oradiei, el nu a reuşit să-şi valorifice capitalul de imagine şi în beneficiul celor pe care i-a desemnat personal pe listele uninominale orădene pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Deci, având în vedere faptul că nici viceprimarul Gheorghe Carp nu a ajuns senator, dar nici Mircea Mălan, Dan Octavian şi Eduard Hellvig nu au ajuns deputaţi, poziţia lui Bolojan în partid s-a cam şubrezit.
Desemnarea acestuia în fruntea PNL Oradea, în locul Luciei Varga, pare doar o soluţie de avarie, până la alegerile la nivel municipal care vor avea loc în luna martie. Mai mult, intrarea în opoziţie a liberalilor la nivel naţional va fi resimţită în mod serios de administraţia locală, care nu va mai fi favorită la alocarea de resurse financiare din partea noii guvernări PSD-PD-L. „O soluţie pentru noi ar fi propulsarea lui Radu Ţîrle, preşedintele liberal al Consiliului Judeţean Bihor, în fruntea organizaţiei orădene, în special datorită scorului bun pe care acesta l-a înregistrat la alegerile uninominale din iunie anul trecut”, ne-a declarat un membru din conducerea filialei judeţene a PNL.

Rebelii din UDMR
Şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, filiala Bihor, se află într-o situaţie delicată. Declaraţiile denigratoare ale preşedintelui organizaţiei judeţene, Kiss Alexandru, împotriva conducerii centrale au inflamat climatul de calm aparent în care era învăluită formaţiunea. Mai exact, Kiss l-a atacat dur pe Marko, reproşându-i că nu a fost destul de abil în timpul negocierilor pentru formarea noului guvern, aruncând partidul în opoziţie.
Supărat, Marko Bela pregăteşte debarcarea lui Kiss, fiind tot mai des vehiculat numele lui Szabo Odon, membru în Comisia Reprezentanţilor Unionali la nivel naţional.
Un fapt agravant pentru Kiss este şi... speculaţia la care a recurs episcopul reformat Tokes Laszlo, care se foloseşte de declaraţiile bihoreanului împotriva lui Marko Bela ca exemplu pentru a sublinia neînţelegerile din sânul UDMR.
Preşedintele executiv al UDMR Bihor, consilierul judeţean Szabo Odon, nu vede nicio problemă în faptul că Alexandru Kiss îşi atacă public şeful direct pe linie de partid, pe Marko Bela: „Declaraţiile şi părerile dintr-un partid pot fi divergente. Important este ca acţiunile să fie convergente. Asta înseamnă o democraţie adevărată. Noi vom avea alegeri tot în martie şi până atunci totul este posibil”...

Noi vrem „ciolan”!

2009-02-04T11:53:00.000-08:00

de Sorin Cristescu

„Informaţia de Vest” publică, în premieră şi în exclusivitate, listele cu membrii filialelor bihorene ale PD-L şi PSD care şi-au exprimat „disponibilitatea” de a ocupa funcţii de conducere în cadrul instituţiilor descentralizate.

Printre democrat-liberali îi (re)găsim pe fostul primar al Oradiei Mihai Groza şi mulţi dintre actualii şefi ai instituţiilor pe care vor să le conducă în continuare: Călin Vesa, Călin Mocanu, Liviu Lupea sau... Doru Drăghici. Lista social-democraţilor îi cuprinde pe fostul deputat Mihai Bar, dar şi membri de partid care au ocupat funcţii de conducere la nivel judeţean: Alexandru Retegan, Teodor Fericeanu, Ioan Mintaş sau... Ionel Ungur. Interesant este şi faptul că nume necunoscute – Răzvan Paulescu, Gabriela Iova, Eugen Cârmaciu etc. de la PD-L şi Gheorghe Gherman, Felix Cosma, Bogdan Hossu etc. de la PSD – s-au „înscris” pentru mai multe instituţii!

Miză… politică
Unele extrem de importante pentru buna funcţionare a administraţiilor publice locale şi implementarea legislaţiei, altele cu denumiri sofisticate şi înfiinţate fără justificări practice, instituţiile descentralizate generează, mai nou, scandaluri peste scandaluri. Indiferent că se numesc agenţii, autorităţi, direcţii, inspectorate sau oficii, acestea ar trebui să fie permanent la dispoziţia cetăţeanului de rând. În realitate însă, ele adăpostesc cohorte de funcţionari publici care uită în slujba cui sunt şi constituie adevărate mize în jocul politic, doar nu degeaba sunt (supra)numite „puşculiţe de partid”.
Guvernul Boc (PD-L, PSD+PC) a fost validat, la sfârşitul anului trecut, de cele două formaţiuni politice care vor conduce România în perioada imediat următoare. Ulterior, democrat-liberalii şi social-democraţii bihoreni au început negocierile pentru... a-i recompensa pe membrii cei mai devotaţi din teritoriu cu posturi de conducere a instituţiilor descentralizate.
„Vom discuta cu colegii noştri de alianţă. Modul lucru va fi acelaşi ca pentru desemnarea miniştrilor şi se va porni de la zero. După ce vom stabili care partid ce descentralizate va conduce, vom avea o discuţie în interiorul partidului, pentru desemnarea celor mai bune variante pentru respectivele posturi. Trebuie să fie om de specialitate pe domeniu, un bun profesionist şi, nu în ultimul rând, un bun social-democrat”, ne-a declarat, la sfârşitul anului trecut, Claudiu Pop, preşedintele interimar al PSD Bihor. „Încă nu se ştie nimic. După investirea guvernului se vor stabili secretarii de stat, funcţiile de la nivel naţional şi abia apoi, în ianuarie-februarie, vom discuta despre posturile de la nivel judeţean”, spunea şi Petru Filip, preşedintele PD-L Bihor.
Cert este că, la sediile PD-L şi PSD Bihor au fost depuse peste 300 de C.V.-uri, de către membrii şi... protejaţii celor două formaţiuni, care consideră că merită să conducă o instituţie descentralizată. Altfel, se pare că echipele de negociere din partea celor două partide au „împărţit” deja descentralizatele, nominalizările urmând să fie făcute în cursul acestei săptămâni. Până atunci, „Informaţia de Vest” publică, în premieră şi în exclusivitate, listele... care au intrat în posesia noastră!

Listele... ultra-secrete
Direcţia Generală a Finanţelor Publice
PD-L: Emil Guiaş, Dan Puie
PSD: Avram Jeflea, Gheorghe Sebastian Sârb, Emilia Gogoneaţă
- A.F.P Contribuabili mijlocii
PD-L: Adrian Puştea, Aurel Mangra
- Trezorerie: Liviu Iancu
Garda Financiară
PD-L: Eugen Cârmaciu, Cătălin Crivaci, Răzvan Paulescu, Cornel Fraiu
PSD: Liviu Popa Sabău, Nicolae Mocuţa
Direcţia Regională Vamală
PD-L: Călin Vesa
PSD: -
Direcţia Silvică
PD-L: Mateuţă Laza, Călin Mocanu, Ioan Maghiar, Nicolae Beşte
PSD: Gheorghe Roman, Nicolae Bogdan, Mihai Herman, Ion Maioru, Daniel Iova
Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie
PD-L: Simona Vesa, Gabriela Iova
PSD: Simona Bodea, Petru Marian, Călin Florincuţa
Inspectoratul Teritorial de Muncă
PD-L: Liviu Lupea, Gabriela Iova, Florian Oros, Mihai Groza
PSD: Simona Badea, Alexandru Retegan, Ionel Ungur
Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă
PD-L: Doru Drăghici, Mihai Groza
PSD: Dumitru Gherman, Atena Cheregi, Nadia Raţ, Ionel Ungur
Casa de Pensii
PD-L: Ioan Pantea, Gabriela Iova, Mihai Groza
PSD: Leontin Ţârle, Roxana Balaj, Felix Cosma, Ionel Florin Ungur, Nadia Raţ, Ionel Ungur
Direcţia pentru Metrologie Legală
PD-L: Sorin Gale
PSD: Ioan Horga, Ioan Borz
Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale
PD-L: Florentin Hus, Sorin Gale, Ioan Curpaş
PSD: -
Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală
PD-L: Nicolae Hodişan, Iştoc, Avrămuţ
PSD: Florian Pavel, Gheorghe Sebastian Sârb, Hortensia Teodoreanu, Ioan Bodea, Florian Furtos
Agenţia de Plăţi şi Investiţii în Agricultură
PD-L: Gheorghe Ardelean, Nicolae Hodişan, Marius Ştefan, Marcela Sferdean, Vasile Tripon, Ioan Marton
PSD: Alexandru Retegan, Fuscaş Camelia, Avram Jeflea, Florian Copil, Florian Pavel
Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
PD-L: Gelu Budău, Octavian Floruţa, Sorin Hodişan, Ioan Lung, Răzvan Paulescu
PSD: Aurel Bâţ, Valerian Andreescu, Remus Moţoc
Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare
PD-L: Dacian Iova, Nicolae Mone, Viorica Iovan, Alexandru Tirla
PSD: Nicolae Bogdan, Florin Tăut, Lucan (vrea şi PC)
Biroul de Rentă Viageră
PD-L: Coste Adelina, Constantin Răduş-Tomescu, Aurelia Bogdan, Viorica Iovan
PSD: Florian Copil
Agenţia pentru Protecţia Mediului
PD-L: Călin Mocanu, Viorica Iovan, Răzvan Paulescu
PSD: Dumitru Gherman, Călin Rat, Gheorghe Sebastian Sârb, Dorin Borota
Garda de Mediu
PD-L: Răzvan Paulescu, Călin Mocanu, Eugen Cârmaciu, Lucian Bara, Sorin Hodişan, Florian Oros, Vasile Hus, Ioan Bonchiş
PSD: Dumitru Gherman, Dorin Borota, Silvia Ardelean
Inspectoratul Teritorial în Construcţii
PD-L: Dorin Corcheş, Ioan Bârsan, Marcel Tarţa
PSD: Teodor Fericean, Mitruţ Tentiş, Ioan Mintaş, Felix Cosma
Registrul Auto Român
PD-L: Nicolae Hoduţ, Ioan Ardelean
PSD: Marius Dorca, Adrian Rosmenteniuc, Gheorghe Lupaş, Ovidiu Dăescu
Autoritatea Rutieră Română
PD-L: Ioan Curpaş, Ioan Ardelean, Cristian Ile, Cristian Covaci
PSD: Nicolae Sebastian, Viorel Iepure, Ioan Borz
Inspectoratul Şcolar
PD-L: Tecsi Francisc, Ilie Crăciun, Dorel Luca
PSD: Ioan Chelemen, Dan Matei, Gheorghe Troie, Ioan Fluieraş, Adriana Oniţa, Viorel Ilea, Iuliu Timar
Direcţia pentru Culte, Cultură şi Patrimoniu Naţional
PD-L: Manuel Seleş, Cristian Covaci, Corina Ilica, Ana Martin
PSD: -
Autoritatea pentru Sănătate Publică
PD-L: Nicuşor Lepădatu, Zoie Bitea, Marius Pârcioagă
PSD: Daniela Rahotă, Ioan Urda, Violeta Albu, Petre Teodorescu
Direcţia pentru Sport
PD-L: Sorin Buhaş, Cristian Covaci
PSD: Bogdan Hossu, Felix Cosma, Andrei Deac-Dragomireşti, Iuliu Timar
Direcţia pentru Tineret
PD-L: Cristian Covaci, Aurelia Bogdan, Manuel Seleş, Roland Cocoi
PSD: Bogdan Hossu, Felix Cosma, Andrei Deac-Dragomireşti
Oficiul de Consultanţă Agricolă
PD-L: Rodica Breje, Marius Ştefan, Vasile Tripon
PSD: Ioan Bodea, Florian Copil, Graţian Toescu
Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară
PD-L: Octavian Şaitoş, Dorin Corcheş
PSD: Florian Şipoş-Gug, Atena Cheregi, Ionel Florian Ungur, Mincea Ghinel
Direcţia de Statistică –
PSD: -
Îmbunătăţiri Funciare SA
PD-L: Titus Macovei, Dumitru Frese, Mihai Toderici
PSD: Constantin Luncan, Ioan Horga, Vasile Negruţ, Bogdan Hossu, Grigore Bara, Călin Rat
Oficiul pentru Protecţia Consumatorului
PD-L: Lucian Bara, Corina Ilica, Răzvan Paulescu
PSD: Petru Marian, Ioan Bonchiş, Simona Badea
Electrica
PD-L: Sorin Motoca, Eugen Cârmaciu, Mihai Groza
PSD: Ionel Ovidiu Mureşan, Călin Rat, Ioan Galea
Direcţia de Poştă
PD-L: Ioan Jurcuţ, Claudiu Popa, Constantin Tomescu, Viorica Iovan
PSD: Liliana Mureşan, Simona Badea
Drumuri Naţionale
PD-L: Alin Gobiţan, Ioan Pantea
PSD: Cosmin Sânza, Călin Rat, Mircea Păscoi
Casa de Asigurări de Sănătate
PD-L: Violeta Bretan, Marius Pârcioagă
PSD: Avram Jeflea, Ionel Ovidiu Mureşan, Felix Cosma, Ioan Urda, Petre Teodorescu, Emilia Gogoneaţă
Direţia Apelor „Crişuri”
PD-L: Dorel Dume, Titus Macovei, Traian Abrudan, Mihai Groza
PSD: Ioan Bonchiş, Nadia Raţ, Teodor Fericean, Mitruţ Tentiş, Viorel Iuhas, Ioan Mintaş
Loteria Naţională
PD-L: Cristian Ile, Viorica Iovan, Claudiu Popa
PSD: Felix Cosma, Ionel Ovidiu Mureşan, Grigore Bala (vrea şi PC)
ISCIR
PD-L: Eugen Cârmaciu, Nicolae Hoduţ
PSD: -
Direcţia Arhivelor Naţionale
PD-L: Aurelia Bogdan, Ioan Curpaş, Corina Ilica, Cristian Covaci
PSD: Simona Badea,Dorin Pali
Hidroelectrica
PD-L: Sorin Gale
PSD: -
Ocolul Silvic Oradea
PD-L: Suciu, Tirla, Berţe, Păcurar
PSD: -
Agenţia de Prestări Sociale
PD-L: Violeta Bretan, Călin Contrău
PSD: -

Adjuncţii...
Câţiva dintre democrat-liberali au precizat că se mulţumesc şi cu funcţii de director adjunct. În continuare, lista lor.
DGFP – Codrea, Ioan Cosma, Dan Puie, Emil Guiaş
ITM – Diana Micle
AJOFM – Daciana Nica
Casa de Pensii – Diana Micle
ANRM – Iştoc, Ileana Merce
APIA – Cristina Copil, Ileana Merce
DSV – Ciprian Caciora, Beşte, Dan Ardelean, Răzvan Paulescu

32 de... ţinte
În Bihor, funcţionează peste cincizeci de instituţii descentralizate. Treizeci şi două dintre acestea sunt subordonate Prefecturii sau Consiliului Judeţean şi îşi au sediile în Bihor: Direcţia Generală a Finanţelor Publice, Garda Financiară, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Crişana”, Inspectoratul de Poliţie, Inspectoratul de Jandarmi, Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Casa de Pensii, Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Agenţia de Plăţi şi Investiţii în Agricultură, Oficiul de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Biroul Rentă Viageră, Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Agenţia pentru Protecţia Mediului, Garda de Mediu, Autoritatea Rutieră, Inspectoratul Şcolar, Direcţia pentru Culte, Cultură şi Patrimoniu Naţional, Autoritatea de Sănătate Publică, Direcţia pentru Sport, Direcţia pentru Tineret, Oficiul de Consultanţă Agricolă, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Oficiul de Mobilizare Economică şi Pregătire a Teritoriului pentru Mobilizare, Casa de Asigurări de Sănătate, Direcţia Arhivelor Naţionale, „Îmbunătăţiri Funciare” SA, Registrul Auto Român, Direcţia de Statistică şi Direcţia Silvică.
În marea lor majoritate, acestea sunt (deocamdată) conduse de membri ai PNL, PD-L şi UDMR sau de persoane agreate de aceste formaţiuni politice.

„Subordonaţi”... de Bihor
În Bihor îşi au sediul instituţii descentralizate care deservesc şi alte judeţe. După aderarea României la U.E., Direcţia Regională Vamală Oradea s-a transformat în Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj-Napoca, cu sediul la Oradea, şi deserveşte judeţele Bihor, Satu Mare, Maramureş, Bistriţa, Cluj şi Sălaj. Direcţia Regională a Poliţiei de Frontieră îşi are sediul tot în Oradea şi îi sunt subordonate şi judeţele Satu Mare şi Arad. Compartimentul de Inspecţie Teritorială pentru Resurse Minerale-Ape, aflat în municipiul nostru, „răspunde” de Bihor, Arad, Timiş şi Satu Mare, iar Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea îi sunt subordonate, pe lângă Bihor, judeţele Sălaj, Satu Mare şi Arad. Inspectoratul Teritorial în Construcţii Nord-Vest are în „subordine” judeţele Bihor, Satu Mare, Maramureş, Bistriţa, Cluj şi Sălaj, iar pentru I.S.C.I.R. a fost arondat şi Satu Mare. O subordonare amplă are şi Îmbunătăţiri Funciare R.A. - Sucursala Someş-Criş, care are în subordine judeţele Bihor, Satu Mare şi parţial Sălaj şi Maramureş, iar Direcţia Apelor Crişuri „dispune” de Bihor şi, parţial, de Arad, Hunedoara, Cluj, Sălaj şi Satu Mare.
În schimb, există câteva instituţii descentralizate care îşi au sediile în alte judeţe, şi doar servicii în Bihor. Nou înfiinţatul Inspectorat Regional pentru Protecţia Consumatorilor îşi are sediul în Satu Mare, iar Direcţia Regională pentru Metrologie Legală, la Cluj. Tot în municipiul de pe Someş îşi au sediile şi R.A. Drumuri Naţionale – Direcţia Regională Cluj, S.C. Electrica SA – Distribuţie Transilvania Nord, Direcţia Regională de Poştă, Sucursala Regională Marfă a C.F.R. şi C.N. Loteria Naţională SA.

Guvernul Boc
PD-L şi PSD+PC vor conduce câte 10 ministere fiecare, iar ministru al Justiţiei a fost numit un independent... de cele două partide, mai precis, un liberal. Iată, deci, care este componenţa Guvernului Boc:
PD-L
1. Premier - Emil Boc
2. Ministerul Infrastructurii şi Transporturilor - Radu Berceanu
3. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei - Vasile Blaga
4. Ministerul Apărării Naţionale - Mihai Stănişoară
5. Ministerul Finanţelor Publice - Gheorghe Pogea
6. Ministerul Economiei - Adriean Videanu
7. Ministerul Tineretului şi Sportului - Monica Iacob Ridzi
8. Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional -Theodor Paleologu
9. Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Gabriel Sandu
10. Ministerul Turismului - Elena Udrea
PSD+PC
1. Vicepremier – Dan Nica
2. Ministerul Administraţiilor şi Internelor – Liviu Dragnea
3. Ministerul Afacerilor Externe – Cristian Diaconescu
4 . Ministerul Agriculturii – Ilie Sârbu
5. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării – Ecaterina Andronescu
6. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Marian Sârbu
7. Ministerul Sănătăţii – Ioan Bazac
8. Ministerul Mediului – Nicolae Nemirschi
9. Ministerul pentru IMM şi Afaceri - Constantin Niţă
10. Ministrul delegat pentru relaţia cu Parlamentul – Victor Ponta
Ministerul Justiţiei - Cătălin Predoiu

Ungur redivivus
Abuzurile (a se citi „infracţiunile”) comise de fostul prefect de Bihor Ionel Ungur în perioada în care a condus sucursala judeţeană Petrom nu au fost niciodată investigate şi pedepsite. Vă reamintim că, exasperaţi de jaful şi abuzurile lui Ionel Ungur şi ale grupului infracţional de care s-a înconjurat, un grup de angajaţi ai PECO Bihor s-a decis să dezvăluie „metodele de management” prin care, în timp ce directorul şi-a mărit averea, patrimoniul unităţii a fost jecmănit cu neruşinare. Dezvăluirile incendiare publicate de „Informaţia de Vest” şi preluate de presa centrală nu au provocat, însă, reacţia organelor de cercetare penală şi a conducerii de atunci a Petrom. Mai mult, Ungur a fost promovat după ce OMV a preluat controlul.
Ionel Ungur ar avea mari probleme şi dacă oamenii legii ar verifica doar modul în care a dobândit impresionanta avere: o casă pe str. Olteniei, o casă pe str. Aurel Lazăr, o casă pe str. Delavrancea, un apartament (4 camere) pe str. Snagovului, un apartament (3 camere) pe Bd. Magheru, un apartament pe Bd. Decebal, un apartament pe str. Nufărului, teren în localitatea Bulz, teren în vecinătatea Băilor Felix.
Ei bine, am fost surprinşi să-l găsit pe Ionel Ungur – şi, culmea, şi pe unul dintre fii săi, Ionel Florin – pe lista social-democraţilor

Marea hoţie FNI

2009-01-01T03:39:00.000-08:00

Cronica Romana, 24 Octombrie 2006
Dupa sase ani de la prabusirea Fondului National de Investitii, cei 300.000 de investitori spera din nou ca li se va face dreptate! Pe 13 octombrie 2005, magistratii Sectiei I Penala a Tribunalului Bucuresti ii condamna pe cei 13 inculpati si invinuiti din Dosarul FNI, la pedepse cu inchisoare cuprinse intre 4 si 20 de ani. Pe 12 iunie 2006, Curtea de Apel caseaza sentintele de condamnare, iar dosarul este trimis din nou la Tribunalul Bucuresti pentru rejudecarea procesului. Va prezentam mai jos fostii condamnati, dar si cele mai vehiculate nume din acest dosar.

Autori adevarati necunoscuti
Pe 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Timofte, referindu-se la cazul FNI, afirma in plenul Parlamentului: “Cetatenii, societatea si chiar institutii ale statului au fost victimele unei mari manipulari puse la cale de «escroci de geniu», din condu-cerea si compunerea retelelor crimei organizate internationale, care mai sunt inca in umbra, fiindca cei scosi in fata nu sunt decat niste pioni. (...) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost intotdeauna peste granita. Au fost si pioni pe teritoriul Romaniei. Va asigur ca s-a stiut totul in legatura cu FNI”.

Pioni principali
• Sorin Ovidiu Vantu - “Parintele” Fondului National de Investitii. Om de afaceri influent, specializat in operatiuni financiar-bancare, Vantu este initiatorul societatii SOV Invest si al FNI. Pe baza documentelor existente, Vantu nu poate fi acuzat de nimic in cazul FNI pentru ca a actionat prin intermediul altor persoane - Nicolae Popa a retras de la FNI sume importante de bani, iar Ioana Maria Vlas a administrat FNI la indicatiile sale. In aprilie 2003, acesta este invinuit de mai multe infractiuni in legatura cu falimentul FNI - spalare de bani, fals in declaratii si uz de fals, instigare la abuz in serviciu - ca rezultat al conexarii dosarelor FNI - BID - Banca Agricola. Apoi Vantu a scapat basma curata, fiind scos din cauza. De la intoarcerea in tara, Ioana Maria Vlas l-a indicat pe Vantu ca fiind principalul vinovat de prabusirea FNI.
• Nicolae Popa - Membru in Consiliul de Administratie al SOV Invest, actionar SOV Invest, Director general GELSOR. Invinuit - pentru implicare in falimentul FNI. Acesta era mana dreapta a lui Sorin Ovidiu Vantu si unul dintre personajele cheie ale afacerii FNI. Prin intermediul acestuia, Vantu a facut depuneri si retrageri masive de la FNI. In prezent este fugit din tara si se ascunde sub o identitate falsa. “Are un restaurant in Suedia”, spunea Vantu in emisiunea lui Marius Tuca de la Antena 1. Incepand cu 2002 acesta este dat in urmarire internationala prin Interpol pentru frauda. Condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru inselaciune, si la 2 ani pentru fals in inscrisuri sub semnatura privata, plus un spor de 4 ani in cazul in care va fi adus in tara.
• Ioana Maria Vlas - Presedinte SOV Invest in perioada 1998-2000, actionar la SOV Invest. Inculpat - Acuzata de inselaciune cu consecinte deosebit de grave si fals intelectual, ambele in forma continuata si in curs real. Colaboratoare apropiata a lui Vantu la Gelsor, participa la infiintarea SOV Invest si FNI. In 1998, preia 48% din actiunile SOV Invest, vanzandu-le catre CEC si Banca Agricola. Administreaza FNI pana la prabusirea lui, iar in plin scandal fuge in Israel fara urma. Trei ani mai tarziu, in martie 2003, se preda autoritatilor si de-atunci sta dupa gratii. Condamnata la 20 de ani pentru inselaciune, la 2 ani de inchisoare, pentru fals in inscrisuri sub semnatura privata, la 10 ani pentru abuz in serviciu, si interzicerea mai multor drepturi civile pentru 5 ani de la executarea pedepsei.
• Stefan Boboc - Presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare. Inculpat - Acuzat de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in forma calificata. Prin functia pe care o ocupa, acest personaj este considerat, juridic, al doilea vinovat de prabusirea FNI, dat fiind ca CNVM avea obligatia legala de a verifica tot timpul situatia reala a FNI. Fiindca nu a luat nicio masura pentru administrarea corecta a FNI, acesta a girat pentru toate ilegalitatile facute de persoanele din conducerea SOV Invest. Condamnat la 3 ani de inchisoare cu suspendare pentru neglijenta in serviciu.
• Camenco Petrovici - Presedintele Casei de Economii si Consemnatiuni
Inculpat - Acuzat de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata si continuata, instigare la distrugere de inscrisuri, fals intelectual si uz de fals. Prin semnatura sa, acesta a implicat CEC in Afacerea FNI sub patru aspecte - investitor, furnizor de servicii, garant si actionar. Contractul de garantare incheiat intre CEC si SOV Invest, poate obliga statul sa despagubeasca pe cei 300.000 de investitori. Acesta a decedat in data de 10 septembrie 2005 si a fost scos din dosar.
• Marian Petrescu - Presedinte SOV Invest in perioada 1995-1998 si in 2000, Director Executiv la Gelsor. Inculpat - Acuzat de neglijenta in serviciu, cu consecinte deosebit de grave. Ca fost presedinte, acesta se face vinovat de anumite ilegalitati si de proasta administrare a FNI, in dauna investitorilor. Condamnat la 8 ani de inchisoare pentru inselaciune.
• Gheorghe Negura - Membru in Consiliul de Incredere al FNI. Invinuit - Acuzat de complicitate la inselaciune cu consecinte deosebite de grave in forma continuata si fals in inscrisuri sub semnatura privata. Avocat cu relatii importante, acesta este considerat un alt personaj de legatura care a contribuit la realizarea contractului de fidelitate/cautiune incheiat cu CEC-ul, fiind chiar unul dintre cei trei semnatari. Condamnat la 5 ani de inchisoare pentru inselaciune.

Pioni secundari
• Mihaela Sima - Director economic al SOV Invest si membru in CA SOV Invest. Inculpat - Acuzata de inselaciune in forma continua si fals in inscrisuri sub semnatura privata in concurs real. Condamnata la 5 ani pentru inselaciune.
• Marius Andrei - cenzor extern independent la SOV Invest, atestat de CNVM. Inculpat - Acuzat de complicitate la inselaciune cu consecinte foarte grave si fals intelectual. Condamn at la 6 ani de inchisoare.
• Cezara Cecilia Bebis - Comisar in cadrul Directiei Nationale a Valorilor Mobiliare. Inculpat - Acuzata de abuz contra intereselor persoanelor. Condamnata la 3 ani de inchisoare cu suspendare pentru neglijenta in serviciu.
• Ion Dita - Membru in Consiliul de Administratie al SOV Invest
Inculpat - Acuzat de inselaciune cu consecinte deosebit de grave in forma continua si fals intelectual in concurs real. Condamnat la 6 ani de inchisoare.
• Gavril Batran - Membru in Consiliul de Administratie al SOV Invest
Incuplat - Acuzat de inselaciune cu consecinte deosebit de grave in forma continua si fals intelectual in concurs real. Condamnat la 6 ani de inchisoare.
• Mircea Ionescu - Muscel Ianculescu - Membru in Consiliul de Incredere al FNI. Invinuit - Acuzat de complicitate la inselaciune cu consecinte deosebit de grave in forma continuata si fals in inscrisuri sub semnatura privata. Condamnat la 4 ani de inchisoare pentru inselaciune.
• Mircea Costescu - Membru in Consiliul de Incredere al FNI
Invinuit - Acuzat de complicitate la inselaciune cu consecinte deosebit de grave in forma continuata si fals in inscrisuri sub semnatura privata. Condamnat la 4 ani de inchisoare pentru inselaciune.
• Mihaela Zora Mincu - Vicepresedinte CEC. Invinuit - Acuzata de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata.
• Constantin Cioscu - Vicepresedinte CEC. Scos de sub invinuire - Acuzat de complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata.

“Bidoane” - Actionari SOV Invest
• Teodorescu Gheorghe - Actionar principal SOV Invest in 1997
Acesta este unul dintre primii parteneri de afaceri a lui Sorin Ovidiu Vantu si unul din fondatorii firmei Gelsor. Despre acesta se spune ca este unul dintre “oamenii de paie” a lui Vantu, numele lui fiind folosit numai pentru tranzactia de vanzare fictiva a SOV Invest si FNI in 1997. In prezent, este presedintele institutului de sondare a opiniei publice, INSOMAR.
• Theodor Nicolaescu - fost actionar la SOV Invest, angajat la GELSOR si, ulterior, va deveni presedintele Bancii Romane de Scont (BRS) care apartinea tot lui Vantu. El este unul dintre actionarii initiari la SOV Invest si FNI.
• Elena Andrei - cenzor si actionar la SOV Invest.
• Laura Lavinia Popa - actionar la SOV Invest
• Ciprian Negura - actionar la SOV Invest
• Iustina Negura - actionar la SOV Invest

Complici
• Ion Anghelescu - presedinte Centrocoop. Acesta se face vinovat de implicarea unei societati cu capital de stat in escrocheria FNI, prin cumpararea a 51% din actiunile SOV Invest.
• Liviu Adrian Istrate - presedinte Banca Agricola. Acesta a amestecat Banca Agricola in mai multe tranzactii dubioase legate de SOV Invest - banca depozitara fara un control asupra FNI, cumpararea unor actiuni care a dus la prejudicierea cu 130 de miliarde, cumpararea a 20% din actiunile SOV Invest in conditii ilegale.

Servicii de informatii
Filialele SOV INvest si FNI din intreaga tara au fost infiintate pe structura retelei Gelsor, creata si infiintata prin intermediul fostilor ofiteri de Securitate la nivelul fiecarui judet. Astfel, fostii ofiteri de informatii au avut un rol important atat in dezvoltarea si protejarea, dar in si prabusirea FNI. Presa a vehiculat un numar de 300 de ofiteri rezerva din SRI si SIE, care au fost angajati ai SC Gelsor SA. Printre cele mai vehiculate nume au fost cel al lui Victor Veliscu si Constantin Rudareanu. Fost ofiter de Securitate, Victor Veliscu este, in 1995, unul dintre primii actionari la SOV Invest, dar la scurt timp se retrage, cedandu-si actiunile in favoarea lui Vantu. Dupa 2000, ajunge consilier al directorului SRI Radu Timofte. Al doilea nume vehiculat a fost cel al lui Constantin Rudareanu, fost ofiter in cadrul Directiei de Informatii Externe si fost sef de cabinet al lui Virgil Magureanu, care s-ar fi ocupat de recrutarea fostilor ofiteri de Securitate din cadrul retelei nationale Gelsor, folosita apoi de SOV Invest si FNI. Care a fost oare motivul pentru care nici o institutie nu a valorificat notele informative ale SRI cu privire la situatia reala a FNI care, prin numarul mare al investitorilor, aducea atingerea sigurantei nationale?

Cele mai mari minciuni din ultimii 20 de ani

2008-09-30T00:29:00.000-07:00

Cotidianul, 25 Sep 2008

De la promisiunea Frontului Salvării Naţionale că nu va deveni niciodată partid politic şi panseluţele plantate de mineri la Universitate până la creşterea economică din zilele noastre, istorici, publicişti şi scriitori fac inventarul celor mai mari minciuni de pe scena publică românească de după 1989.

O serie de analisti sustin ca Traian Basescu a plans cu lacrimi false la retragerea lui Theodor Stolojan

FSN nu va deveni partid. Pe certificatul de naştere emis la Televiziunea Română în decembrie 1989, FSN, proaspăt ieşit din spuma revoluţiei, promitea să rămână imaculat şi să nu se instaleze la putere de pe valul creat de mulţimea ieşită în stradă să-l dea jos pe Ceauşescu. Fraza „FSN nu e partid şi nu va participa la alegeri“ s-a dovedit în mai puţin de două luni o minciună.

„Când FSN s-a constituit ca partid apăruseră deja diverse formaţiuni politice care aveau o

şansă să câştige alegerile. Când s-a anunţat acest bloc, tot jocul politic a fost amânat, a fost o dezamăgire uriaşă.

Totul a intrat într-o logică de lumea a treia, în care partidele ajung la putere în urma unei revoluţii“, spune Iulian Fota, directorul Colegiului Naţional de Apărare. Această minciună a creat şi altele, arată analistul politic Cristian Pîrvulescu: „Revelatoare este minciuna TVR din 28 ianuarie 1990, care a spus că din cauza ceţii nu a putut transmite manifestaţia din Piaţa Victoriei împotriva participării FSN la guvernare“.

60.000 de morţi la revoluţie. De altfel, cele mai mari neadevăruri au fost rostite cel mai răsunător imediat după revoluţie, teroriştii care au tras asupra manifestanţilor şi cei 60.000 de morţi fiind doar două dintre ele: „Minciuna cu genocidul, transmisă către media străine, au folosit-o de ce? Ca să obţină adeziune? Bineînţeles că, odată ce şi-a dat seama că informaţia nu e adevărată, presa străină a reacţionat corespunzător, depreciind tot evenimentul“, continuă Cristian Pîrvulescu.

Iliescu disident. Vladimir Tismăneanu, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland, trece în rândul minciunilor şi trecutul disident al lui Iliescu&Co. „Ion Iliescu a fost un comunist disciplinat care nu a avut curajul să semneze nici măcar «Scrisoarea celor şase» veterani comunişti adresată lui Ceauşescu în martie 1989. Vag marginalizat, el nu a fost nici pe departe un opozant al ideologiei şi practicilor totalitarismului de tip bolşevic. Silviu Brucan nu a fost un disident, ci un fracţionist în interiorul castei birocratice comuniste, indignat de paranoia lui Ceauşescu şi de abuzurile Securităţii mai ales după 1985, nu de natura monolitic-represivă a regimului din chiar momentul luării puterii în martie 1945. Iar Petre Roman nu a crescut în casa unui patriot care îi cânta pe furiş la ureche «Hora Unirii», ci a unui militant cominternist cu opţiuni de oţel, omul pe care sovieticii şi Gheorghiu-Dej l-au desemnat să-i frângă voinţa de rezistenţă lui Imre Nagy în timpul detenţiei de la Snagov (1956-1957).“
Moartea PCR.

Desfiinţarea şi scoaterea în afara legii a Partidului Comunist Român reprezintă, în opinia istoricului Lucian Boia, minciuna numărul 1 a ţării: „România este una dintre ţările care s-au desprins cel mai greu de comunism. Faptul că o ţară atât de ataşată de trecutul său comunist îşi desfiinţează partidul comunist e o manipulare foarte bine gândită, genială, cu efecte pe termen lung. Astfel, cadre ale PCR care au vrut să conducă România au obţinut o credibilitate pe care nu ar fi putut-o obţine altcumva. Noi nu mai avem nimic de-a face cu comunismul: serviciile secrete nu mai sunt continuatoarele fostei Securităţi, ci îşi găsesc o afinitate cu Siguranţa Naţională de dinainte de comunism“. E completat şi de Cristian Pîrvulescu: „La noi, PCR nici nu a fost desfiinţat, nici nu s-a reformat. S-a volatilizat. Iar FSN nu a fost, formal, continuatorul PCR. FSN s-a născut din spuma mării, era emanaţie, era de fapt emanaţie radioactivă“.

Ţărănişti depravaţi şi regele hoţ. Discreditarea liderilor partidelor de opoziţie şi a regelui Mihai s-a făcut la începutul anilor ’90 cu armele anilor ’50. Au fost acuzaţi că se află în slujba serviciilor secrete occidentale, că au dus o viaţă plină de plăceri interzise în străinătate şi că au venit acasă după revoluţie să vândă ţara. Despre regele Mihai se spunea că la abdicare a plecat din ţară cu vagoane de comori naţionale şi că vrea să se întoarcă pentru a reinstaura monarhia.

„Minciunile care au făcut un rău profund societăţii româneşti sunt cele legate de persoanele care au apărut atunci în spaţiul românesc, în special de cei care veneau din străinătate. Despre Radu Câmpeanu se vehicula că a dus la Paris o viaţă depravată, cu femei şi droguri. Despre Raţiu marile minciuni au apărut la mineriadă, când minerii controlaţi şi ghidaţi de ofiţerii de informaţii au intrat în sediul PNŢ, iar la televiziunea publică s-a spus că s-au găsit acolo droguri, bani falşi şi matriţe de bani falşi. Seamănă foarte mult cu minciunile din anii ’50, ceea ce ne arată că aceleaşi mecanisme le-au creat. FSN a instrumentat un clivaj care a marcat societatea românească în anii ’90, astfel încât să izoleze grupul restrâns de suporteri ai partidelor istorice şi să asmută împotriva lor majoritatea celorlalţi oameni, care nu aveau simpatie pentru nici un partid politic“, spune istoricul Stejărel Olaru.

Minciuna panseluţelor. Demonstranţii din Piaţa Universităţii nu au fost doar „golani“, ci, potrivit presei feseniste, şi legionari, drogaţi sau prostituate. Iar mineriada din 13-15 iunie a fost prezentată de autorităţi drept un fel de mişcare ecologistă: minerii nu doar că au curăţat Piaţa Universităţii de golani, dar au plantat acolo şi panseluţe.

„Pe 13 iunie 1990, la ora 19.25, dl Ion Iliescu îl informa pe prim-adjunctul Ministrului Apărării că «pe sediul Poliţiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci mişcarea este legionară şi se tratează ca atare». Nu s-a ridicat nici un drapel, nici la poliţie, nici în altă parte; mişcarea legionară nu a avut niciodată drapel verde (doar cămăşi verzi); singurul steag verde semnificativ pentru istoria naţională este cel al Sultanilor“, se rezumă istoricul Zoe Petre la un singur exemplu din „cascada de minciuni şi dezinformare care a pregătit şi a susţinut alegerile din 1990 şi corolarul lor - mineriada din iunie, atât în discursul politic, cât şi în presa controlată de FSN“.

Minciuni cu efecte sociale. Invitaţiile generoase la pensionare anticipată din anii ’90-’91 sunt ară-tate azi cu degetul de eseistul Andrei Cornea: „Foarte mulţi oameni au fost stimulaţi de regim să iasă la pensie prin condiţiile foarte avantajoase de care beneficiau. În scurt timp, acele pensii care erau mari la început n-au mai valorat nimic din cauza inflaţiei. O minciună foarte frumoasă a fost şi cuponiada, care îi transforma pe toţi în acţionari. În realitate, cupoanele au fost vândute la colţul străzii şi cumpărate de cei care erau pregătiţi pentru chestia asta. Minciuni au mai fost şi Caritasul, FNI şi toate jocurile piramidale“.

Constantinescu s-a opus clauzei naţiunii celei mai favorizate. Acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României a adus pe scena publică un nou neadevăr. La întoarcerea din SUA, Ion Iliescu a declarat că Emil Constantinescu, pe atunci contracandidatul său, ar fi solicitat Congresului american să nu acorde această clauză, îşi aminteşte Zoe Petre, care între 1996 şi 2000 a fost consilierul preşedintelui Constantinescu: „În urma protestelor vehemente venite din partea a numeroşi senatori şi congresmani, în frunte cu Frank Wolf şi Christopher Smith, care au arătat că, dimpotrivă, Emil Constantinescu intervenise energic în favoarea acordării clauzei, dl Iliescu a trebuit să ceară scuze în direct la televizor, în prezenţa celui pe care îl calomniase“.

Firul roşu n-a existat. Ion Iliescu a mai minţit, crede Zoe Petre, şi în scandalul „firului roşu“: „Era legat de proiectul din 1994-1995, al unei reţele de comunicare telefonică directă între oficiali ai statului român şi omologii lor de la Moscova. Dl Iliescu a susţinut mai întâi că acest proiect nu a existat niciodată, apoi a recunoscut că s-a discutat vag ceva în CSAT, dar fără urmări, în fine - că proiectul a existat, dar că el nu contravenea cu nimic apropierii României de NATO“.

Minciuni prezidenţiale proaspete. Istoricul Stejărel Olaru consideră că „Traian Băsescu a cam minţit atunci când a zis că îşi dă demisia în cinci minute dacă Parlamentul îl suspendă, dar cred că a făcut-o din dorinţa de a împinge negocierile la extrem“. La rândul ei, Zoe Petre îl critică pentru că a atacat tratatul semnat cu Ucraina în 1997, spunând că „a fost semnat în genunchi“: „Când i s-a amintit că era el însuşi ministru în Guvernul care a negociat tratatul, nu a răspuns nimic, iar când i s-a atras atenţia că putea cere, ca preşedinte, renegocierea acestuia în 2007, a pretins că ar fi prea complicat“. O serie de analişti politici susţin că Traian Băsescu a minţit atunci când a plâns la retragerea lui Theodor Stolojan din cursa pentru prezidenţiale Cristian Pârvulescu îi ia apărarea preşedintelui Băsescu: „ E un tip spontan şi cred că a plâns sincer. El plânge şi la înmormântări, plânge peste tot“.

Aderarea la UE. Istoricul Armand Goşu crede că cea mai mare minciună recentă este cea referitoare la îndeplinirea standardelor de aderare la UE şi că ea aparţine şi autorităţilor române, şi celor de la Bruxelles.

Lustraţia. Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, ridică lustraţia la rang de mare neadevăr. „Deocamdată, cei doi mari lustraţi sunt Mona Muscă şi Carol Sebastian. Declaraţiile clasei politice sunt nişte mari minciuni, de fapt nu facem curat, facem o lege care să justifice existenţa în spaţiul public a celor care au făcut parte din sistemul represiv“.

Mitul alegerilor corecte. Cristian Pîrvulescu nu crede că în România alegerile sunt corecte: „Numărătoarea voturilor e deficitară, mai ales în zona rurală, iar marja de fraudă este de câteva procente bune. Cine îşi imaginează că ce s-a întâmplat
la Ştefăneşti a fost o excepţie se înşală“ .

Creşterea economică. Pârvulescu se îndoieşte şi de creşterea economică anunţată de guvern. „Pe de-o parte, mecanismul statistic prin care se calculează e foarte contestat de mulţi, pe de alta, ea nu se regăseşte în viaţa oamenilor. Guvernul spune că în 2014 România va fi a şaptea putere economică a Europei, asta înseamnă că lumea se prăbuşeşte în jurul nostru, dar România există eroic“.

Mitul economiei de piaţă. Analistul economic Ilie Şerbănescu acuză economia din România că e clientelară: „Nu e o economie de piaţă. De când cu capitalul străin nu s-a făcut nimic în direcţia asta, au înlocuit clientela română cu cea străină. Sunt cinci-şase miliarde de dolari care dispar anual în buzunarele diferitelor persoane“.

Berea românească e cea mai bună
Istoricul Lucian Boia a văzut că încă din anii ’90 berea devenise instrument de manipulare. „Într-un reportaj de la TVR prezentau în stradă o masă cu mai multe pahare cu bere străină şi cu unul cu bere românească, ce nu arăta prea bine. Trecătorii erau rugaţi să guste şi să spună care li se pare mai bună şi toţi spuneau că cea mai bună e berea românească şi că singura ei problemă este culoarea. ~sta e genul de manipulare tipică pentru anii ’90, genul de manipulare care vrea să spună: «Ce ne uităm atâta spre Occident? Ceea ce avem noi e foarte bun». În ’90, intenţiile celor care ne conduceau nu erau deloc prooccidentale, eram într-o perioadă mai gorbacioviană.“

Cumetriile din Primăria Oradea

2008-08-12T10:38:00.000-07:00

Bihoreanul, de Adrian Criş | 12 august 2008
Cu 1.100 de posturi, din care 962 ocupate efectiv, Primăria Oradea a devenit al doilea mare angajator din judeţ. Cum, însă, balonul a fost prea umflat, era de aşteptat ca odată şi-odată să se şi spargă. “Acul” a fost Ilie Bolojan, care a găsit la instalare nu doar un buget prea mic pentru lucrările ce trebuie făcute, ci şi o schemă de personal mult supradimensionată în raport cu munca prestată.
A fost de-ajuns ca noul primar să decidă concedierea a 10% dintre angajaţi pentru ca victimele restructurării să descrie “secretele succesului” în Primărie: angajarea pe pile şi încrengătura de relaţii de rudenie, de afaceri şi de amiciţii interesate şi, uneori, de-a dreptul vinovate.
Prima decimare
La două săptămâni de la preluarea funcţiei, Bolojan a dispus reducerea cu 10% a organigramei, prin desfiinţarea a aproape 100 de posturi vacante (existente în organigramă, dar neocupate) şi concedierea a 84 de angajaţi. Noul primar a anunţat că lasă mână liberă şefilor de direcţii, dintr-un motiv simplu: necunoscându-i pe salariaţi, nu poate aprecia cine munceşte şi cine trage mâţa de coadă. Plus că n-a vrut să fie acuzat de partizanate.
Iniţial, Bolojan a vrut să facă restructurarea chiar în iunie, la prima reuniune a Consiliului Local, dar a trebuit să aştepte următoarea şedinţă, din 31 iulie, dată până la care a obţinut obligatoriul aviz al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, iar directorii şi-au finalizat propunerile de concediere, după consultarea cu Sindicatul ”Civica”. Acesta cuprinde atât angajaţii din aparatul Primăriei, cât şi personalul Consiliului Local şi al structurilor externalizate: Administraţia Social-Comunitară Oradea (ASCO), Administraţia Imobiliară Oradea (AIO), Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanelor (DEP), Clubul Sportiv Municipal (CSM), Casa de Cultură a Municipiului (CCM), Creşa Oradea, Centrul de zi, Cantina Primăriei, Administraţia Cetăţii. Prin vot unanim (inclusiv al PD-L), aleşii orădenilor au aprobat restructurarea, iar de la 1 august angajaţii puşi pe liber au început să primească preavizele pentru desfacerea contractelor de muncă.
Orfană de frate
Unul din numele puse pe lista neagră e al Doinei Krausz (foto), sora fostului şef al Direcţiei Patrimoniu, Andrei Krausz, cel care până în 2004, când Petru Filip l-a plantat ca şef al unui birou de proiecte, era socotit cel mai influent om după primar. Motivul? Krausz era cel care, timp de 13 ani, a decis repartizarea spaţiilor comerciale şi a fondului locativ al municipalităţii. Acum, însă, dat şi el afară, nu mai avea puterea de a se salva nici măcar pe sine...
Doina Krausz este primul funcţionar concediat care a trimis noii conduceri un memoriu, arătând că a fost victima jocurilor de culise. ”Directorii, inclusiv Marcel Boloş, şeful AIO, unde am fost eu încadrată, au abuzat de faptul că primarul le-a dat mână liberă, şi pun pe liber doar angajaţii fără pile”, a declarat ea, adresându-se şi BIHOREANULUI pentru a descrie public stufoasa încrengătură de ”Pile, Cunoştinţe, Relaţii”. ”Cândva era şi fratele meu cineva, dar n-am apelat la el niciodată. Am ajuns în Primărie pe puterile mele, dar văd că acuma, când el a căzut, plătesc şi eu din cauza numelui”, acuză femeia care, la cei 53 de ani, se teme că nu-şi va mai găsi de lucru altundeva şi n-o să mai aibă din ce trăi.
Orăşel de partid...
”În 1998 m-am angajat la Direcţia Tehnică. Pe atunci concursurile se dădeau în Sala Mare, nu ca acum, când examinatorii şi examinaţii se închid în birou şi primii dau mură-n gură rezolvările protejaţilor ce trebuie angajaţi. Asta dacă, în prealabil, nu le-au dat rezolvarea testelor gata făcută”, povesteşte Doina Krausz. Femeia a intrat în scurt timp în conflict cu directoarea adjunctă Aurelia Ţenţ. ”Eu luasem 9,44 la concurs, iar contracandidata mea 7,40. Totuşi, Ţenţ a angajat-o şi pe ea curând, pe un post mai bun”.
Doina Krausz susţine că, de-a lungul anilor, tensiunea dintre ea şi colegi se acutizase, încât şi-a dorit să plece de la Direcţia Tehnică. Anul trecut, a cerut mutarea la AIO, unde fratele său fusese şef. ”Primarul Petru Filip mi-a aprobat transferul, dar când m-am prezentat la AIO nu mi s-a dat de lucru. Am făcut anticameră la directorul Marcel Boloş până am primit un loc într-un birou. Apoi am fost mutată la Orăşelul Copiilor, dar aici am fost efectiv umilită. Am constatat că Orăşelul era de fapt o invenţie a PD, ca să cheltuie cât mai mulţi bani din buget. Aici îşi ţineau şedinţele de partid, fără să plătească închirierea sălii, şi tot aici făceau afaceri cei ce se ocupau de administrarea Orăşelului”.
Sic transit gloria...
Doina Krausz afirmă că la Compartimentul de gestionare a spaţiilor din Orăşel i-a fost pusă ca şefă o fostă ziaristă, Mihaela Alexandru, rudă cu Boloş. ”Eu sunt ingineră şi m-am ocupat de reţelele edilitare ale oraşului, ea a făcut Teologia. Dar are pile. Alt protejat, Claudiu Hirţea, nepotul directorului de la Regia Pieţelor, Ioan Hirţe, a devenit şef la Compartimentul de întreţinere. Împreună cu cumnatul lui, Ovidiu Clonda, care îi era subordonat, nu se ocupa decât de afacerile personale. Am pus întrebări indiscrete despre automatele de cafea, suc şi dulciuri pe care le aveau în Orăşel, şi pe care le alimenta cu produse Hirţea şi muncitorii din subordinea lui, Alexandru Maghiar şi Liviu Vlad. Am fost luată la ochi, iar acum m-au disponibilizat pentru că nu mi-am ţinut gura”, spune Krausz, întrebându-se, retoric, de ce nu sunt daţi afară piloşii. Pentru că, de pildă, la restructurare Clonda a fost chiar promovat, nemaiocupându-se doar de Orăşel, ci şi de Bazinul Olimpic şi Sala Sporturilor!
Se ştie
Ilie Bolojan spune că a încredinţat soluţionarea petiţiei către viceprimăriţa Rozalia Biro. ”Dânsa se ocupă de AIO. Dar, dacă lucrurile sesizate se adeveresc, voi dispune şi concedierea domnului Hirţea. Nu poţi fi şi jucător şi arbitru!”, a decretat primarul, referindu-se la acuza conform căreia funcţionarul face afaceri la locul de muncă.
La rându-i, Biro spune că încă nu a încheiat verificările, dar a admis că în Orăşel ”se întâmplă lucruri ciudate”, în paguba interesului public. Nu numai afacerea cu automatele de cafea, dulciuri şi sucuri, dar şi contractul de pază, încredinţat pe bani grei, cu 240 milioane de lei lunar, unei firme despre al cărei patron se spune că ar fi un apropiat al lui Hirţea. ”Până la concluzia finală putem spune doar că, împreună cu domnul Bolojan, am decis ca atunci când constatăm că un angajat a fost concediat abuziv, să remediem situaţia fie pe linie administrativă, prin redistribuirea pe un post vacant, fie pe cale judecătorească, după ce funcţionarul obţine o sentinţă de reîncadrare”.
Calomnii
Abordate de BIHOREANUL, persoanele acuzate de Doina Krausz spun că vina concedierii acesteia nu le aparţine şi că singurul criteriu a fost eficienţa în muncă. Mihaela Alexandru, fostă ziaristă la Realitatea bihoreană, neagă că ar fi protejata lui Boloş şi afirmă că Krausz a fost o angajată dificilă. ”Nici măcar nu sunt bihoreancă, am venit aici prin căsătorie. Adevărul e că doamna Krausz întârzia la serviciu şi nu făcea nimic dacă nu-i spuneai. Cât a stat aici n-a avut nicio nemulţumire”. Ca dovadă, adaugă Alexandru, înainte de disponibilizare funcţionara a completat un chestionar în care arăta că nu se plânge de nimic.
Mai încurcată e situaţia lui Claudiu Hirţea (foto). Deşi toată lumea ştie că e nepotul directorului RAPAS şi este acuzat de învârteli, bărbatul se pretinde curat ca lacrima. ”La AIO am fost angajaţi prin concursuri, şi eu, şi soţia, şi cumnatul meu”, susţine Hirţea, fără a comenta cât de oneste erau concursurile. Cât despre afacerea cu automatele, e liniştit: ”Nu e firma mea, eu doar l-am ajutat pe patron”. Considerând că Doina Krausz l-a calomniat şi ştiindu-se acoperit de faptul că aparatele din Orăşel nu sunt pe numele lui, Hirţea plusează: “Eu o s-o şi dau în judecată, că mă împroaşcă cu noroi”. Pe de altă parte, deşi neagă că el şi ai lui au ajuns prin nepotisme în Primărie, bărbatul aruncă: “Doamna Krausz mai bine vă povestea cum a dat telefoane fratele ei ca s-o mutăm de colo-colo, sau cum şi-a angajat fiica, pe Cristina David, la AIO. Şi mai zice de noi”...
Echipa lui Boloş
Directorul AIO, Marcel Boloş, n-a scăpat nici el de acuzele privind plantarea propriilor pile în Primărie. Printre aceştia sunt Ramona Boloş (soţia fratelui său, Claudiu Boloş, ofiţer de Poliţie), Adina Marge (naşa lui Hirţea), Anca Trifan (soţia directorului adjunct Valentin Trifan), Mihaela Neag (verişoară), Radu Beltechi (vărul fostului director de la ASCO, Ionel Vila), Mircea Oaie (prieten), Johanna Oaie (soţia acestuia), Mihai Oaie (fratele), Eduard Florea (acum şef la Direcţia Tehnică), Andreea Florea (sora acestuia).
Întrebat de BIHOREANUL cum s-a ajuns la această încrengătură, Boloş (foto) consideră că nu i se poate imputa nimic: ”Angajările s-au făcut prin concurs, iar eu nu am făcut parte din nicio comisie de examinare. Totuşi, problema nu e atât cine a cui rudă este, câtă vreme fiecare îşi face treaba. Eu mi-am făcut o echipă fără de care n-am fi putut elabora proiectele care au adus deja peste 10 milioane de euro din fonduri europene”.
Directorul AIO recunoaşte că schema este supraîncărcată, dar spune că motivul e vechi şi dramatic: “În trecut s-au tot adus tot felul de cunoştinţe care nu ştiau să facă nimic. Pentru că, totuşi, munca lor trebuia făcută, a trebuit să angajăm alţi oameni, care să lucreze în locul lor”. Astfel că, practic, organigrama a fost dublată, la un trântor fiind pus şi un “negrişor” care să îi acopere incompetenţa.
O mare familie
Deşi Doina Krausz a ”pârât” în memoriul său doar situaţia din AIO, ar fi o greşeală să se creadă că în celelalte structuri e curăţenie. ”La ASCO, cel puţin două treimi din angajaţi sunt pilele fostului director şi ale celei actuale. Dacă Ionel Vila măcar angaja oameni capabili, Alina Madar a făcut ce-a vrut. Profitând că tatăl său era consilier PD-L (n.n. – Ioan Pantea), Madar şi-a adus zeci de pile. Pur şi simplu, se inventau posturi atunci când avea de plasat pe cineva”, spune una dintre funcţionarele din Primărie.
Nici în Urbanism lucrurile nu stau diferit. Fostul ahitect-şef Andrei Luncan şi-a ales ca adjunctă cea mai intimă dintre colege, pe Raluca Covăcescu, iar când şefii PD-L i-au cerut s-o angajeze pe concubina consilierului Mircea Matei a organizat un concurs pe care Daniela Pusta, evident, l-a câştigat. La Administraţia Cetăţii, în iarnă, însuşi Petru Filip şi-a pus colegul de partid dat afară de la Autoritatea Rutieră, pe inginerul Ioan Curpaş, ca şef peste specialiştii în istorie. La Direcţia Economică, Sorin Bot, şi consiliera Ioana Bot, sunt soţ-soţie. Aceeaşi relaţie e şi între Sorin Iacob şi Florentina Iacob, între Lucia Iacob (de la Urbanism) şi Ionel Iacob, ori între Livia Lupău (de la Direcţia Economică) şi Cornel Lupău (managerul OTL) ş.a.m.d.
Aceeaşi poveste se regăseşte şi în regiile locale. Un exemplu care recent a explodat public este cel de la Compania de Apă, unde managerul Ioan Ciursaş i-a pus în funcţii şi pe nepotul Radu Ciursaş, dar şi pe amantă. La fel ca el a procedat şi directorul tehnic Constantin Tomulescu, care i-a dat contracte firmei soţiei, iar pe amantă a pus-o directoare, deşi fata e abia studentă.
Manual de penetrare
Ilustrativ pentru invazia ”PCR” în Primărie este exemplul familiei Corina şi Alin Şcheianu. Funcţionara şi-a adus în instituţie şi soţul, al cărui unchi, Aurel Abrudan, era şoferul fostului viceprimar Mihai Groza. Odată ”integrat”, Groza l-a făcut pe Şcheianu, fost comisionar vamal, consilier la cabinetul său, iar anul acesta l-a înfipt ditamai director adjunct peste inexistenta Poliţie Comunitară, printr-un concurs spoit cu toate aparenţele de legalitate.
Învârteala este explicată de Paul Kover, şeful Serviciului de Resurse Umane al Primăriei. ”În luna aprilie a acestui an, domnul Groza a scos la concurs postul în baza unei hotărâri a Consiliului Local din anul 2005, prin care se aproba înfiinţarea Poliţiei Comunitare. Concursul a fost câştigat de domnul Şcheianu”. Probabil că vechea hotărâre nu era aplicată nici peste alţi 3 ani dacă Groza n-ar fi dorit să-şi ”rezolve” şoferul şi nu i-ar fi fost el însuşi naş lui Şcheianu, căruia i-a botezat un copil.
Aşa a fost
Până şi conducerea Sindicatului ”Civica” recunoaşte că, mai ales în ultimii 5-6 ani, concursurile au fost ”trântite” sistematic. ”În ultimii ani i-am tot spus fostului primar Filip că prea luăm proporţii. Ne răspundea că nu ne poate da drepturi mai mari, fiindcă eram prea mulţi. Ca şi cum noi am fi angajat oameni de care nu era nevoie...”, spune preşedintele sindicatului, Gheorghe Bejan. ”După o vreme, începuse să ne reproşeze că angajaţii sunt mereu văzuţi pe coridoare şi plimbându-se prin oraş, dar cine să-i tragă la răspundere? Directorii care îi aduceau prin concursuri care s-au dat cum s-au dat?!”...
Bejan spune că restructurarea decisă de actualul primar era obligatorie. ”Nu sunt avocatul domnului Bolojan, dar sunt nevoit să-i dau dreptate. Aşa nu mai mergea!”. Şeful sindicatului spune, însă, că problema e cum au respectat directorii din Primărie criteriile din Codul Muncii, Statutul Funcţionarilor Publici şi Acordul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul instituţiei. ”Actualul primar ne-a cerut să monitorizăm listele de concedieri făcute de directori, şi am constatat că aceştia încălcau prevederile legale. Ei ar fi păstrat mai departe pensionabili, persoane care cumulau pensia cu salariul sau angajaţi cu cartea de muncă la alte instituţii”. Exemple sunt cu duiumul: Teodor Ivan, Dumitru Simuţ, Dan Bucur, Nicuţă Sprinţar, Gheorghe Ungur (cu toţii pensionari militari), ori Gabriela Droj (angajată la ”Sorbonica” şi colaboratoare la Urbanism). ”După intervenţia sindicatului, asemenea cadre au fost puse pe liber, fiind salvate posturile unor funcţionari care meritau să rămână”, spune Bejan.
Bani pentru partid
Şeful sindicatului spune că Doina Krausz nu e singura concediată care a depus o petiţie. La fel au făcut şi doi angajaţi ai Administraţiei Cetăţii, nemulţumiţi că sunt daţi afară fiindcă munca lor fusese încredinţată de vechea conducere către două ONG-uri cu lipici la PD-L şi UDMR. ”Domnul Augustin Ţărău ne-a sesizat că deşi arheologii sunt daţi afară de la Cetate, Fundaţia pentru Protecţia Monumentelor, condusă de fostul consilier PD-L Mircea Bradu, a primit 9 miliarde de lei de la Primărie şi alte 9 miliarde de la Consiliul Judeţean ca să facă săpături arheologice. Pentru acelaşi lucru a primit de la Primărie 310 milioane Fundaţia Life pentru Tineret”, spune Bejan.
Revenind la concursurile aranjate, şeful sindicatului spune că fenomenul ar putea fi diminuat dacă, pe viitor, din comisiile de examinare vor face parte şi reprezentanţii sindicali. ”Vrem să cerem acest lucru, deoarece luna trecută a apărut o Hotărâre de Guvern care permite sindicatului să pună un om în comisii”.
Clanuri pe ducă…
Încă de la instalare, Ilie Bolojan a anunţat că, după primul val, va urma o nouă concediere, pe care o va face chiar el. “Acum îi las pe directori, dar la toamnă, după ce voi şti cine munceşte şi cine nu, voi face chiar eu nominalizările”. Între timp, conştient că după restructurarea de acum vor mai fi “ascunşi” în funcţii destui funcţionari veniţi prin nepotisme, Bolojan a dispus şefului Serviciului de Resurse Umane să-i întocmească o hartă a genealogiei angajaţilor. Adică să aştearnă pe hârtie cine cu cine e în cumetrii.
Întrebat de BIHOREANUL în ce stadiu se află cu “arborele genealogic”, Paul Kover nu s-a arătat prea entuziasmat. La fel ca alţi şefi, invocă legea: “Legislaţia nu prevede în declaraţiile de interese şi o rubrică în care funcţionarii să-şi declare relaţiile de rudenie, deci nu ştiu cum aş putea obliga pe cineva să spună ce “pile” are sau a avut în Primărie”.
Deşi aparent are mâinile legate, Kover nu e chiar atât de neputincios cum se dă. Nu se aşteaptă nimeni ca vreun funcţionar să declare din proprie iniţiativă că e cumnatul, asociatul sau amanta vreunui şef. Dar ar trebui să descopere şi singur legăturile care, atât timp, au împiedicat funcţionarea normală a instituţiei şi ascensiunea pe merit a funcţionarilor!
ECONOMIC
Restructurare ”pozitivă”
Prin restructurarea dictată de Ilie Bolojan, Primăria Oradea economiseşte 17% din bugetul pentru salarizare, ceea ce înseamnă 20 de miliarde de lei vechi pe an. Cu aceşti bani, dacă n-ar fi avut de cârpit alte găuri, municipalitatea putea plăti două treimi din plombarea străzilor sau iluminatul public al oraşului pe 8 luni
RECORD
Mai mari decât cei tari
Raportată la alte oraşe, Primăria Oradea, cu cele 1.100 de posturi, a avut una din cele mai încărcate organigrame, fără ca acest lucru să se reflecte în dezvoltarea edilitară şi economică a urbei. În sprijinul acestei afirmaţii, BIHOREANUL a ales trei oraşe mai mari atât ca întindere, cât şi ca populaţie, şi a comparat numărul angajaţilor din primării.
Astfel, la 333.000 de locuitori, Primăria Cluj-Napoca, cu tot cu structurile externalizate, are 780 de angajaţi, funcţionari publici şi personal contractual, în condiţiile în care instituţia include şi servicii pe care Oradea nu le are: Poliţie Comunitară, Birou de Informare pentru Investitori, Serviciu Monumente Istorice, Compartiment Documente Secrete, Serviciu pentru Situaţii de Urgenţă, Serviciu de Turism etc.
Constanţa, cu 344.000 locuitori, are o Primărie cu 590 de angajaţi, instituţia având, de asemenea, servicii inexistente la Oradea: Serviciu de Ordine Publică şi Poliţie Comunitară, Ecarisaj, Corp de control împărţit pe zonele oraşului, Direcţie de relaţii internaţionale şi de Organizare evenimente.
La 316.000 de locuitori, Primăria Braşovului are 640 de angajaţi, care asigură inclusiv activităţi în Biroul Promovare Turism, Serviciul publicitate stradală, Biroul Salvamont, Regia Pădurilor, Serviciul de gestionare animale etc. Nemaipunând la socoteală că spre deosebire de Oradea, la Braşov Primăria finanţează şi un Teatru Liric, un Teatru Dramatic, o Operă şi o Filarmonică!
adrian.cris@bihoreanul.ro

Am fost avocata clanului Maghiar

2008-07-29T06:40:00.000-07:00

de Elena Albuţiu
Informatia de Vest nr. 160,161,162,163 din 2008

De ce cariera mea de avocat este mai puţin importantă, atunci când circumstanţele îmi stau împotrivă, decât exagerata încredere în sine a membrilor unui clan cocoţat în funcţii de decizie universitară. Cum am ajuns la mâna rectorului Teodor Maghiar...

Vreau să nu creadă cei din „Clanul Maghiar” că mă intimidează cu averile lor, cu relaţiile lor, ci, dimpotrivă, mă provoacă, pentru că nu-mi convine să stau săracă în serviciile unor miliardari pe care îi spăl de noroi. Şi vreau să dovedesc că este un clan malefic, care practică atacuri de tip mafiot. Nu mă interesează că incită o şleahtă întreagă de oameni cinstiţi împotriva mea şi a familiei mele. Pentru mine contează oamenii care mă cunosc profesional şi îmi respectă onoarea...
Am să încep cu anul 1996, când, pentru prima dată, rectorul Universităţii din Oradea a fost „apostrofat” în ziarele vremii, de prim procurorul de atunci al parchetului judeţean, Radu Bodea, că „ar fi trebuit să fie arestat pentru fraudă electorală”. La acea vreme, degeaba căuta rectorul, zdrobit de situaţia penală, un avocat dispus să-i susţină apărarea, competent şi neinteresat de rezervele sale financiare; pur şi simplu, nu a găsit pe nimeni dispus să se expună în probleme cu conotaţii politice. Aroganţa şi dispreţul faţă de Justiţie ale acestui individ erau cunoscute de întreg municipiul Oradea. În acel moment, însă, nu reprezenta altceva decât un om cu cădere liberă, din care nimeni nu-l putea opri. Am fost singurul avocat dispus să-l apăr, interesată fiind doar de performanţele profesionale pe care le puteam obţine în acest caz penal.
Nu am avut intenţia - nici atunci, nici acum - să-mi pun la bătaie cunoştinţele profesionale ca să tai, Doamne fereşte!, elanul infracţional al membrilor clanului amintit, pentru simplul motiv că nu asta era treaba mea; simţeam că am dreptate pe caz, dar circumstanţele îmi stateau împotrivă. Mă îngrijora orice posibilitate de eşec, dată fiind vulnerabilitatea rectorului pentru a intra irevocabil în vizorul penal pentru fapta comisă.
Poate că am avut o exagerată încredere în mine, mai ales că aveam sentimentul că mă aflu într-o misiune personală. Au existat dificultăţi, dar rezultatul a fost OK. Însă, rectorul Teodor Maghiar a tras învăţăminte la care nu s-a gândit niciodată. Nu s-a gândit că oportuniştii îl vor privi, pe el şi familia sa, ca pe nişte ciumaţi excluşi de la putere.
Din nefericire, niciunul dintre oamenii din anturajul lui şi cărora seniorul Maghiar le-a schimbat destinul nu s-a gândit că, de fapt, „lucrăturile” acestuia vizau doar interese mercantile. Totul a fost manipulare frauduloasă, care nu s-a oprit la „ajutorare”. Atitudinea simulată de familie onestă a fost de natură să amăgească mulţi oameni cinstiţi. Dealtfel, se cunoaşte că infractorul învăluie întotdeauna delictul într-o aparentă legalitate. Niciun membru al familiei rectorului - cei doi fii, Doru şi Adrian, la a căror destin genial lucra „tăticul”, şi soţia casnică Marioara, „arhitecta” clanului – nu este construit moral sau fizic, chiar social, ca să aibă măcar scuza omului care fură o pâine să aibă ce mânca.
Clanul îşi tratează prietenii ca şi cum ar lucra pe feuda lor. Cu toate că, de ani de zile, a fost ajutat de ei în situaţii-limită: este vorba de ancheta penală pentru frauda electorală; dosarul penal nr. 19D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în care Mărioara Maghiar a fost învinuită pentru excrocherii cu terenuri agricole; litigiile în contradictoriu cu Curtea de Conturi, la instanţele judecătoreşti şi, în cele din urmă, la D.N.A. Bucureşti; litigiul cu S.C. Simola SRL Oradea; controalele efectuate de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului; dosarul penal pentru fals (scandalul diplomelor false); şi multe altele, „uitate” prin arhivele Poliţiei sau parchetelor locale... Mai mult, membrii clanului susţin că nimic din ce se ştie cu certitudine despre ei nu este real, ci sunt doar bârfe, calomnii, acţiuni de şantaj din partea foştilor colaboratori, prieteni, superiori!
Paradoxal, cea care dezlănţuie scandal după scandal în interiorul clanului este, de fapt, o infractoare de drept comun, Mărioara, care a scăpat de închisoare printr-o chestiune formală, invocată de aceeaşi avocată care i-a scăpat familia de rigorile legii penale de nenumărate ori. Degeaba a încercat Mărioara să demonteze acuzaţiile prin compromiterea celor care au luat act de excrocheriile ei cu pământuri, făcându-şi apărări pur şi simplu în stil machiavelic. Degeaba se simţea la adăpost ştiind că în „afacerea” penală era prezentă şi doamna dr. Filip, care, deşi era susţinută politic, nu a reuşit să înăbuşe acţiunile de incriminare ale procurorului de caz. Amândouă au scăpat printr-o lacună a legii penale...
Acum, Clanul Maghiar este în vogă şi nu avem motive să credem că nu există. Pentru că el revine mereu în atenţia opiniei publice. De ce şi pentru ce? Încercăm să aflăm răspunsul în episoadele următoare, în care aprecierile de care se tem cei vizaţi vor fi făcute de autorităţile judiciare. Deocamdată, pârghiile clanului funcţionează la fel ca întotdeauna, deşi, de la sfârşitul anului 2006, sabia D.N.A. Bucureşti este deasupra capului său!

Următorul episod: „Foarte puţini din cei cercetaţi penal ajung în spatele gratiilor”. Din conţinut: extinderea anchetei penale efectuate de D.N.A. şi asupra altor persoane şi implicarea actualului decan Adrian Maghiar în „afacerea” diplomelor false; traficul de diplome false este confirmat; spălarea banilor este o activitate prin care o persoană încearcă să ascundă originea şi posesia reală a veniturilor ce provin din activitatea infracţională; şi altele...
Foarte puţini din cei cercetaţi penal ajung în spatele gratiilor...

Seismul de pe „piaţa” judiciară din România a generat, în ultimul timp, o imensă criză de moralitate în rândul cadrelor didactice universitare din Oradea - prin trimiterea în judecată a fostului rector Teodor Maghiar pentru fraudarea bugetului statului cu aproximativ 25 de milioane de euro, faptă comisă între anii 2000 şi 2004.

Rechizitoriul întocmit de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie Bucureşti a reţinut faptul că, rectorul a întocmit şi trimis de repetate ori Ministerului Educaţiei şi Învăţământului situaţii statistice conţinând date nereale referitoare la numărul de studenţi precum şi la alte persoane admise la studii pe locuri fără taxă, cunoscând că de numărul studenţilor depinde dimensionarea alocaţiei bugetare. Prejudiciul adus bugetului de stat a fost evaluat la aproximativ 25 de milioane de euro, reprezentând diferenţa dintre alocaţiile bugetare efectiv acordate de minister şi sumele ce s-ar fi cuvenit de drept în funcţie de numărul real al participanţilor la studii pe locuri bugetate.
Comunicatul oficial anunţă şi „punctul forte” al D.N.A. Bucureşti şi anume disjungerea materialului de urmărire penală şi continuarea cercetărilor faţă de rectorii învinuiţi Maghiar Teodor şi Maghiar Traian Teodor pentru comiterea infracţiunilor de fals intelectual, în legătură cu eliberarea unui număr de 26 diplome de studii aprofundate unor cetăţeni străini care nu au fost înmatriculaţi şi nu au urmat cursuri de pregătire ori specializare la Universitatea Oradea.
Aşa au ajuns favoriţi cei din clanul Maghiar în cursa pentru nominalizarea celor mai corupţi inculpaţi de lux, rectorii orădeni fiind recunoscuţi ca oameni cu precedente... bănoase şi, poate, pentru acest motiv, au continuat să spere că vor trece cu bine prin investigaţiile D.N.A. O soluţie de scoatere de sub urmărirea penală a celor doi învinuiţi ar fi fost, pe de o parte, o insultă la ideea de justiţie în România, iar pe de altă parte, ar fi privat naţiunea de întregirea clanului - cu al doilea fiu al rectorului, Maghiar Adrian Marius - în faţa răspunderii penale.
Decizia parchetului anticorupţie naţional de a investiga în profunzime acest caz - care, mai mult ca sigur, s-ar fi concretizat în soluţii „compensatorii”, la mica tocmeală, în justiţia orădeană – a fost luată, din păcate, prea târziu, după ce triumviratul corupţiei din fruntea Universităţii din Oradea şi-a atins obiectivele economice la standard interlop.
O adevărată reţea de traficanţi de influenţă, condusă de actualul decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie Oradea, Maghiar Adrian Marius, a contribuit la un permanent lobby, măsurat în servicii şi contraservicii specifice mediului universitar, urmărind, desigur, diminuarea conotaţiilor judiciare în reprimarea activităţii lor ilicite.
Chiar nu observă nimeni că problema diplomelor false „produse” de cei trei membri ai familiei Maghiar este incontrolabilă, în acest moment, la nivel naţional – şi, de ce nu, internaţional - după aproape doi ani de anchetă penală?
Modalităţile de încălcare a legii penale, săvârşite în modalităţi specifice asociaţiilor criminale, au căpătat o extindere şi o diversificare deosebită în ultimii ani, chiar au devenit o trăsătură caracteristică a familiei Maghiar, care, de zeci de ani, se află în posturi-cheie la Universitatea din Oradea.
Aşadar, membrii penali ai clanului Maghiar, universitari titulari de funcţii scrise cu majuscule, au fost interesaţi în ruinarea resurselor financiare ale Universităţii din Oradea şi chiar au reuşit să pună mâna pe averile publice aflate în gestiunea universitară, orbiţi de câştiguri ilicite, acţionând pe cont propriu, prin exterminarea unor personalităţi din lumea ştiinţei medicale şi nu numai – persoane care au dat dovadă de forţă intelectuală şi morală în demascarea excrocheriilor practicate fără jenă de aceştia.
În acest moment, se pare că nimeni nu dă de capătul cazului celebrelor diplome falsificate de cei trei Maghiar, deţi acestea încă servesc unor persoane care nu au nimic cu lumea medicală, drept suport profesional pentru o meserie pe care nu o cunosc. Nu ar trebui să se uite, în acest context, că trecerea timpului duce la alterarea probelor, iar valoarea probantă a declaraţiilor obţinute în ancheta penală îşi pierd valoarea, existând oricând pentru făptuitori posibilitatea retractării unor recunoaşteri.
Există, însă, nişte certitudini ce nu pot fi contestate. Rectorul Maghiar a solicitat cooperarea cu San Marino pentru a-şi asigura derularea traficului cu diplome. Situaţia este de o gravitate excepţională, cu implicaţii internaţionale, întrucât specialităţile menţionate pe diplome nu există în România şi, prin urmare, nu pot exista nici respectivele diplome. În activitatea de falsificare a diplomelor exista un protocol vizat, nu aprobat, de M.E.C. în anul 2000. Inutilitatea acestui act este evidentă şi, prin urmare, insuficientă.
Comisia de Sănătate din cadrul Parlamentului României a luptat şi luptă împotriva acestor încălcări ale legii, nu a cedat reacţiilor şi ostilităţilor practicate împotriva prof. Mircea Ifrim, care este de bună credinţă şi a furnizat organelor penale un probatoriu convingător, fiind o personalitate care îşi cunoaşte propriile răspunderi. Legea răspunderii ministeriale subliniază, însă, obligaţia celui ce ia cunoştinţă de săvârşirea unei fapte penale de a lua măsura de suspendare din funcţie a celui în cauză, sesizând organele de urmărire penală. Deşi M.E.C., prin controalele efectuate, a constatat „afacerile” cu diplome false, nu a luat nici o măsură. Este greu de crezut că nu a existat intenţie de muşamalizare din partea M.E.C., cu atât mai mult cu cât a avut, în cursul anchetei penale, calitate procesuală de parte civilă. Faptele care s-au petrecut la Universitatea din Oradea au fost demonstrate atât de controalele M.E.C. din cursul anului 2006, cât şi de Curtea de Conturi, încă din anul 2004.
Activitatea foştilor rectori şi a actualului decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie de elaborare a unor diplome fără suport legal a fost făcută, evident, în schimbul unor beneficii personale, nicidecum gratuit, cu atât mai mult cu cât întreaga activitate excede atribuţiilor lor de serviciu. Deci, faptele ar trebui încadrate juridic ca infracţiuni prevăzute de Legea 78/2000, al căror conţinut constă în aceea că făptuitorii îşi atribuie calităţi mincinoase - în acest caz, de a elabora, în temeiul atribuţiilor de serviciu, documente ce nu aparţin beneficiarilor (titularilor). Aceste activităţi, de a folosi mijloace frauduloase, adică mijloace de inducere în eroare care au o mare aparenţă de veridicitate, făcând ca persoana interesată să cumpere în scopul de a folosi documentul fals, au dus la obţinerea de „profit”, în bani sau alte foloase materiale.
În realitate, diplomele în litigiu ar fi putut face obiectul unor tranzacţii numai dacă „intermedierea” de către rectori s-ar fi efectuat pe baza respectării reglementărilor legale româneşti şi aprobărilor M.E.C.
Despre accesul membrilor clanului Maghiar la aceste documente şi consecinţele prejudiciabile pe plan naţional şi internaţional ale acestor activităţi ilicite, în numărul viitor.
Cazul „Maghiar” revine mereu în atenţia opiniei publice. Până când şi de ce?
Deşi termenul de corupţie este frecvent asimilat lipsei de moralitate, el se referă la autorităţi şi înseamnă, de fapt, folosirea abuzivă a puterii publice pentru satisfacerea unor interese personale sau de grup. Pentru că au realizat pericolul social al acestui tip de abuz şi pentru a-i descuraja pe practicanţii lui, legea a definit corupţia printr-o serie de fapte cu caracter penal.

Nu ar fi de dorit să se spună de către oamenii cinstiţi că Justiţia din România este la cheremul unui rector universitar, incriminat pentru fapte de corupţie, numai pentru faptul că - deşi nu a fost eliminat din Universitatea din Oradea ca incompatibil - a făcut şi politică, şi activitate didactică.
Nimeni nu poate contesta, în acest moment, că ancheta D.N.A. Bucureşti a scos la iveală provocări reale de tulburări în activitatea didactică a Universităţii din Oradea, evidenţiind fapte de corupţie comise atât de rectorul Maghiar Teodor, cât şi de fii săi, suspecţi şi anchetaţi penal. S-au efectuat deja controale pe linie de Cameră de Conturi şi Minister al Educaţiei şi Învăţământului. S-au ridicat acte în original şi copii, conform proceselor verbale încheiate de ofiţeri ai poliţiei judiciare din D.N.A. Bucureşti, începând cu luna octombrie 2006 şi chiar în anul 2008. S-au luat declaraţii de la persoanele autorizate în legătură cu tema controalelor, atât de la facultăţile vizate de cercetări penale, cât şi de la universitate. Începerea urmăririi penale evidenţiază faptul că nu există nicio îndoială că învinuiţii Maghiar Teodor şi Maghiar Traian Teodor, cât şi alţii - cercetaţi în dosarul penal al D.N.A., au comis fapte de corupţie.
Acum, ar trebui să se pună acut problema dacă o persoană incriminată de autoritatea publică este demnă de criteriile cerute pentru ocuparea unor funcţii didactice sau de conducere în învăţământul superior. În acest moment, s-ar putea afirma cu certitudine că, în cazul „Maghiar”, există raţiuni pentru care membrii clanului să fie bănuiţi de excrocherie sau corupţie. Cu toate acestea, situaţia juridică a celor supranumiţi „Clanul Maghiar” stagnează.
Apărarea în faţa legii penale este ca şi inexistentă, iar tertipurile gândite de tânărul decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Oradea - care acum etalează scenarii geniale de privatizare - vizează, de fapt, demolarea probelor acuzării. Merită să subliniem, deci, o altă trăsătură a tertipurilor prematurului decan – care acum îşi controlează ideile de pe poziţia unei funcţii de conducere: ele sunt adevărate mostre de necompetenţă şi abuz de drept, mai ales că măsurile emanate au fost dirijate spre înfiinţarea unui spital privat conceput cu „decoruri” asamblate la Universitatea din Oradea.
Ce mai poţi să spui? Iată un membru al clanului care ia în serios aspectele practice şi care lucrează asiduu la fundaţia solidă a „instituiei” pe care şi-a construit viaţa. Interesant este că, până în acest moment, s-a mers pe acumulare, cum se merge pe investiţii!!!
Ce altă recomandare am putea să-i facem acestui copil-minune, Adrian, decât să lase postul de decan liber? Implicit, ne punem întrebarea: care sunt calităţile profesionale ale lui Adi Maghiar? A falsificat diplome - chiar el a recoscut-o, într-o criză de sinceritate - umăr la umăr cu cei doi rectori învinuiţi, dar este decan la FMF Oradea. Visul autorităţii funcţiei de decizie şi autoritate universitară i s-a împlinit. Şantajul îl face, acum, la lumina zilei. La fel, traficul de influenţă. De îndatoririle de decan, i se fâlfâie. De ce nu se apără în dosarul penal, în faţa anchetatorilor? De ce, cu o meclă de motan cu coada tăiată, a aterizat pe funcţia de decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Oradea, instituţie care a devenit cunoscută doar prin numărul de diplome false eliberate? De ce oamenii cinstiţi din această instituţie de învăţământ superior aşteaptă degeaba să li se recunoască valoarea, timp în care echipa de „profesionişti” din jurul decanului se instalează pe funcţii bine plătite?
Ceilalţi membri ai clanului afişează şi ei o imagine falsă de oameni cinstiţi şi, evident, de martiri ai intelectualilor „diplomaţi” ai universităţii orădene. Supranumit „Unchiul”, rectorul-infractor, alt membru în derivă al clanului, tras definitiv pe linia moartă a familiei, a început să escaladeze spitalele în căutarea unor diagnostice fatale (a se citi letale). Are toate motivele să-şi înece amarul în vinul din spatele altarului la care îşi face rugile să i se ierte păcatele şi, în acelaşi timp, cu umilinţă mistică, să-l citeze cu orice prilej pe „Satana”, care nu este dispus la tratative.
Sigur, nu poate fi uitată Marioara şi cele două nurori, „diplomate” şi ele, la FF. Sigur, nu ştim care este standardul intelectual al acestor doamne ale clanului, dar este consternant să aflăm că sunt în stare să manipuleze un oraş întreg din lăcomie pentru avere.
Aşa că, dacă facem în acest episod doar o succintă examinare juridică a stării de fapt create de membrii clanului orădean, aflăm, într-o totală transparenţă, că au creat tot felul de acţiuni care mai de care incidente legii penale. Să fie acesta un model pentru cei supuşi la tratamente penale temperate, fără arestări, sau membrii calnului doresc o demonstraţie că sunt în stare, în timpul anchetelor penale la nivel de D.N.A. Bucureşti, să apară în faţa oamenilor pe funcţii şi îmbogăţiţi?
De ce să nu recunoaştem că, în acest context, clanul dă dovadă de mult curaj, pentru că nu-i uşor să fii, în acelaşi timp, şi un fel de paria, dar şi să te aventurezi în societate.
Şi, cum în orice anchetă penală se pleacă de la certitudini, în numărul viitor vom scrie, spre beneficiul dosarului D.N.A., câte ceva şi despre beneficiarii români de diplome false. Fără să uităm, însă, de avantajele obţinute de clan în schimb, care, pe zi ce trece, devin şi ele certitudini.
Miliarde de lei din banii publici au sfârşit în buzunarele şefilor şi ale protejaţilor acestora din cadrul Universităţii din Oradea...

Problema „umflării” numărului de studenţi în scopul obţinerii de fonduri mai mari de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării a fost deferită justiţiei, după ce rectorul Teodor Maghiar a fost acuzat de D.N.A. Bucureşti de fraudarea bugetului de stat cu aproximativ 25 de milioane de euro. Despre „substanţa” acestei probleme s-a scris pe larg în presa vremii. Ca urmare, Teodor Maghiar-Senior a ajuns deja un mit al nefericirii de a fi demascat. Nu acelaşi lucru se poate susţine despre Adrian-Marius Maghiar, care a avut fantasme după trimiterea în judecată a şefului de clan. Acum, el îşi atacă adversarii imaginari cu lovituri sub centură, adică în viaţa personală, care îl interesează prea mult. Nimic nu e mai supărător în lume decât can-can-urile prost vehiculate de acest nou decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Oradea. Prea îl interesează soarta maziliţilor, la modul agresiv...
După ce rectorul din anii 2004-2007, Traian-Teodor Maghiar, a devenit profesor universitar la câteva luni după ce a obţinut titlul de conferenţiar, prioritatea lui a fost să-şi impună fratele, Adrian-Marius Maghiar, în funcţia de decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie. Chestiunea a rămas... de domeniul viitorului, planul fiind pus în practică abia în februarie 2008. Ascensiunea actualului decan s-a făcut cu acordul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, acesta satisfăcând magistral orgoliile compromise ale celor trei Maghiar.
Odată cu comunicatul D.N.A. Bucureşti privind trimiterea în judecată a seniorului Maghiar pentru frauda fiscală imensă pe care a provocat-o bugetului de stat prin înşelăciune-escrocherie cu consecinţe deosebit de grave, opinia publică a fost informată că ancheta privind diplomele false continuă pe seama celor doi rectori învinuiţi.
Adrian Maghiar este şi el semnatar de diplome false, faptă care, de asemenea, va face obiectul anchetei penale. Mărturie temeinică este diploma elaborată în dublu exemplar de fraţii Maghiar pentru cetăţeanul italian Marco Montaghiani. Dovada în sens juridic se va face, evident, prin expertiză grafologică, întrucât diplomele suspectate au fost ridicate în vrac şi se află la dispoziţia organelor de urmărire penală. Cu atât mai mult se impune această probă ştiinţifică, cu cât rectorii învinuiţi şi-au însuşit declarativ semnăturile de pe diplomele false şi alte documente semnate şi de Adrian. Existând probe de vinovăţie penală şi pentru actualul decan al Facultăţii de Medicină şi Frmacie, acesta va fi exclus de la ocuparea unor funcţii de conducere în cadrul instituţiei. Sau, măcar vor fi suspendaţi ambii fraţi Maghiar din funcţiile didactice, care necesită o moralitate specială, după cum prevede Legea şi Statutul personalului didactic. Suspendarea pentru fapte penale este un mod de a recomanda autorilor dovediţi de infracţiuni să se abţină de la fapte asemănătoare până la terminarea anchetei penale şi, evident, până la judecarea definitivă prin achitare sau condamnare. Moralitatea trebuie pusă şi ea în discuţie...
Eliberarea diplomelor false în serie la Universitatea din Oradea este, cu certitudine, suspectă şi sub aspectul avantajelor obţinute în schimbul acestor „servicii”. Ne întrebăm dacă nu suntem şi în prezenţa unor infracţiuni de... spălare de bani (Legea nr. 656/2002 cu modificările ulterioare).
Pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor, trebuie să existe o activitate de transfer de valori cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora sau în scopul de a ajuta persoanele care au săvârşit infracţiunile din care provin valorile să se sustragă de la umărire penală, judecată sau executarea pedepsei. În cazul prezentat, se constată că această condiţie este îndeplinită, deoarece falsificatorii din familia Maghiar au dobândit în mod cert bani sau alte foloase şi există suspiciuni că, pentru a li se pierde urma, au depus valuta în bănci din străinătate.
În această situaţie, este firesc să ne punem întrebarea „cine va suporta daunele create Universităţii din Oradea?”, daune cauzate prin neplata taxelor legale percepute studenţilor străini, potrivit legilor româneşti, dar şi de gestionarea studenţilor şi eliberarea diplomelor. Prin aceste falsuri – eliberarea a 76 de diplome false – cei trei Maghiar au fost autori fără echivoc ai faptelor.
Din situaţia centralizată a contoarelor M.E.C., precum şi din înscrisul comunicat de autorităţile italiene Ambasadei din România, a fost evidenţiată, iniţial, eliberarea, în 2003, a patru diplome de studii aprofundate în domeniul medical şi două în domeniul arhitectură. Din conţinut, rezultă că Universitatea din Oradea a asigurat şcolarizarea persoanelor respective, în condiţiile în care rectorul declara că nu au fost înmatriculate şi şcolarizate. A invocat, însă, faptul că Universitatea din Oradea a asigurat doar susţinerea examenelor de dizertaţie, prin deplasarea unor reprezentanţi în Comisia mixtă de dizertaţie Italia, conform aprobării Senatului universitar din 1 iulie 2003 şi Adresei 8942/2 iulie 2003.
Mai târziu, în anul 2006, în timpul anchetei penale, secretara Angela Berinde, care ţinea şi evidenţa cotoarelor diplomelor pe facultăţi, a declarat că fiecare cotor corespunde diplomei, însă a adăugat faptul că nu au fost înregistrate decât 6 diplome din 26 câte au fost eliberate şi, în consecinţă, în evidenţe au rămas 19 neînregistrate.
În interesul anchetei penale – dosar nr. 163/P/2006 – începând cu anul 2006, s-au cerut date despre cetăţenii străini: Manenti Roberto Antonio, născut la 28 aprilie 1962, în Italia; Crestani Roberto, ns. 24 dec. 1957, în Italia; Tognio Ettore, ns. 5 aug. 1966, în Italia – existând suspiciuni că nu au fost înmatriculaţi la Universitatea din Oradea, în perioada 1998-2004, ca studenţi sau cursanţi la studii aprofundate în specializarea „arhitectură”, în cadrul Facultăţii de Construcţii şi Arhitectură. Aceste date au fost cerute de procurorul şef de secţie Irinel Păun. Tot atunci, s-au cerut date lămuritoare privind pe cetăţeanul Caracciolo Umberto Maria, ns. 4 sept. 1966, în Italia, care nu a fost nici el înmatriculat la Facultatea de Construcţii şi Arhitectură în perioada 1998-2004.

PSD Bihor „fierbe” degeaba

2008-07-29T06:39:00.000-07:00

http://informatiadevest.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=841:psd-bihor-fierbe-degeaba&catid=4:ancheta&Itemid=2

de A.T.
alias Aurel Tărău (fostul prefect pesedist)

Normal că există interes pentru redresarea PSD-ului în Bihor. Orice s-ar spune, este un partid puternic, cu mulţi membri şi simpatizanţi, cărora nu le este indiferentă situaţia catastrofală în care se găseşte. Să recunoaştem: s-a ajuns aici, în primul rând, datorită unor persoane care s-au perindat de-a lungul anilor la conducerea filialei PSD, cât şi datorită proastei gestionări de la conducerea naţională.

Să le amintim PSD-iştilor, cât şi opiniei publice, că, înainte de 1996, s-au luptat pentru preşedenţia filialei PDSR de atunci Florian Serac şi rectorul Teodor Maghiar, câştigând primul. După pierderea alegerilor de către PDSR în 1996, Florian Serac, şurfă cum aveam să-l cunoaştem, a „scăpat” de preşedenţie pasându-i-o blajinului Augustin Dudaş, un om corect, cinstit, dar fără vlagă. Filiala a fost condusă mai ales de groparul de astăzi al PSD Bihor, Mihai Bar. Că doar pe atunci el era preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, funcţie după care va plânge toată viaţa.
Jalnica guvernare CDR-istă a propulsat PDSR-ul în sondaje, rezultat ce a dus la câştigarea alegerilor din 2000. Simţind mirosul puterii, prin anul 1999, au revenit şi „căţărătorii”, în frunte cu Teodor Maghiar, organizând tot felul de acţiuni prin universitate. Cum era de aşteptat, Conferinţa Judeţeană din 1999 îl alege preşedinte pe Mihai Bar, în care s-au investit speranţe deşarte. Deşi rezultatele la alegeri au fost bune, el a stricat totul, vrând să dicteze şi să-şi pună peste tot, în funcţii, acoliţii. A intrat, astfel, în conflict cu majoritatea celor din Biroul Executiv, a făcut şi greşeli cu strângerea de semnături pentru preşedintele Ion Iliescu în toamna anului 2000, ceea ce a dus la demiterea lui şi la asigurarea interimatului de către dl. Liviu Maior, senator PDSR de Bihor. Bar şi-a atins, totuşi, scopul: a ajuns parlamentar. Din păcate, din această postură, a făcut foarte mult rău PDSR Bihor, prin relaţiile pe care le-a avut cu „mahării” de la Bucureşti - alde Cozmâncă, Mihăilescu (Miki Şpagă), Agathon (Şpagathon) - şi prin faptul că recurge la nişte măsuri demne de PCR-ul lui Ceauşescu.
Trebuie precizat însă că, la alegerile din iulie 2002, Mihai Bar a candidat din nou la preşedenţia PDSR Bihor, dar a pierdut în faţa lui Florian Serac, un „săpător” de meserie, a cărui scop era acela de a ajunge prefect şi apoi director al S.C. Turism Felix Sa. Un fel de Dinu Păturică, vestit personaj literar... Interesant este însă că, deşi face foarte mult rău pe unde umblă, tot în picioare cade. Deh, societatea în care trăim îi este propice...
Dar, cum „orice naş îşi are naşul”, şi Serac a fost demis şi înlocuit cu o „somitate”: Gheorghe Sârb, în maniera descrisă anterior. „Că candidează” Gheorghe Sârb a ajuns şi prefect, şi preşedinte de filială PSD, şi parlamentar. Acum, n-ar trebui, oare, să-i crape obrazul de ruşine lui Octav Cozmâncă pentru ceea ce a distrus? Omul lui – Sârb –, pe care n-a reuşit să-l facă prefect în 2002, dar a izbutit în 2003, drept mulţumire, l-a părăsit, şi pe el, şi PSD-ul. După 2005, în calitate de parlamentar, a trecut la PD(-L), că era şi acolo un os de ros. Cu asemenea caracter nici nu este greu să migrezi de la un partid la altul...
Alegerile din 2004 au scos în evidenţă şi alte mârlănii: impunerea de către Cozmâncă şi-a lui ceată la conducerea filialei bihorene a lui Alexandru Retegan şi a ruşinoasei candidaturi la Primăria Oradea a lui Mihai Bar; alegerea ca preşedinte al PSD Bihor, în aprilie 2005, a perdantului Mihai Bar, care l-a avut contracandidat pe „nedreptăţitul” Gheorghe Sârb, a dus la situaţia din 2007-2008. Edificatoare sunt rezultatele ruşinoase la alegerile europarlamentare şi la cele locale, precum şi trecerea unui mare număr de primari PSD-işti la alte partide, precum PD sau PNL.
Culmea, acum, când se aşteaptă revigorarea, în PSD Bihor vine tot îngroparea. Tot de la Bucureşti se trimit „şefii” – un perdant la primăria capitalei, Cristian Diaconescu, şi un senator-catastrofă de Bihor, Alexandru Athanasiu – care, cică, împreună cu cei mai contestaţi oameni din ultima echipă PSD Bihor, vor să asigure o conducere interimară. Deşi, organizaţiile din judeţ – şi, implicit, majoritatea membrilor PSD - cer o altă echipă pentru organizarea Conferinţei judeţene, aceştia nu au reacţionat, „că doar vor binele partidului”! Noroc, măcar, că l-au dat deoparte pe Mihai Bar.
I-au păstrat, în schimb, pe alţii... Pe Claudiu Pop, o nulitate, propulsat parlamentar doar pentru că e tânăr şi-l are în spate pe tata, patron la „Continental”. În rest, nimic: activitate zero, cultură zero, studii făcute la Oradea, cu pile etc. E şi total lipsit de caracter: n-a ezitat să-l sape pe Dan Matei după eşecul de la locale, iar acum, cică, se gudură pe lângă toţi, inclusiv liberali, pentru a prinde o funcţie.
Alexandru Retegan, cel care la locale a răspuns de zona Aleşd şi a obţinut rezultate zero, de când este în PSD, pe lângă că are o activitate foarte slabă, este şi contestat de toţi cei cu care ar trebui să lucreze.
Ioan Mang, acolitul lui Bar, nelipsitu-i însoţitor, fără rezultate în campanie, alături de Bar, Retegan şi Claudiu Pop a contribuit la ruperea relaţiilor dintre organizaţia judeţeană PSD şi cea municipală. Mai mult, „domnia sa” n-a mai dat pe la partid de la alegerile din 2004, până la cele din 2008!
Lia Pop, tot din grupul universitarilor, n-a mai călcat pe la partid de trei ani. Acum însă, aşteptările-i sunt înşelate, că rezultatele tot slabe sunt.
Despre restul până la 21, nu sunt comentarii de făcut. Celor anterior prezentaţi trebuie să le fie pusă o întrebare: Ce veţi voi în comun cu democraţia? Nu credeţi că ar trebui să lăsaţi partidul în pace?

Impact – afacere ţepoasă pentru Oradea

2008-07-28T08:47:00.000-07:00

Contrast Online
Actualitate - 2008 27, 14:37

Cartierul Europa este văzut ca o ţeapă. Teren vândut mult sub preţul pieţei, dar casele sunt scumpe
Primarul Ilie Bolojan trebuie să se împartă între “hoţii” efective şi contracte păguboase în derulare. Moştenirea vechiului regim, spun liberalii de la conducerea Oradiei. Miercuri, 23 iulie, şeful Primăriei a luat la ţintă, în mod neaşteptat, cartierul Impact din zona Cimitirului Municipal. Bolojan spune că acesta nu a respectat înţelegerile iniţiale şi că face concurenţă neloială celorlalţi dezvoltatori...
Conform unui contract de asociere încheiat în anul 2004, Primăria Oradea s-a angajat să vândă dezvoltatorului Impact SA 10 hectare de teren la un preţ extraordinar de bun: 16 euro/mp. Mai mult, tot Municipalitatea se obliga să facă cele necesare pentru aducerea utilităţilor la viitorul cartier de case, care urmau să fie vândute la un preţ pe care persoanele cu venituri medii să şi-l permită. La o lună de la prelarea mandatului de primar, Ilie Bolojan a ieşit în faţă şi a declarat că subiectul Impact nu este altceva decât o afacere “dezavantajoasă” pentru oraş, în general, dar şi pentru cumpărătorul final. În timp ce Primăria trebuie să vândă dezvoltatorului terenul la 16 euro/mp, în contul aceluiaşi contract de asociere, firma constructoare ar trebui să vândă casele la un preţ accesibil. Lucru care, în mod evident, nu se întâmplă. O locuinţă în Cartierul Europa, situat lângă Cimitirul “Rulikowski” începe la un preţ de aproximativ 70.000 de euro.

Ilie Bolojan recunoaşte că nu prea are ce face: contractul e aproape de finalizare...
Primarul Bolojan declara miercuri, 23 iulie, că firma a “găsit un subterfugiu şi a mai plimbat locuinţele printr-o firmă”, lucru care a crescut mult preţul posibil la care casele puteau fi (trebuiau) vândute iniţial. Primăria Oradea nu prea mai are ce face. Majoritatea caselor au fost deja vândute, iar parteneriatul în sine (între Municipalitate şi Impact SA) se află la final, contractul desfăşurându-se până în august 2008. Motivul pentru care Bolojan spune că afacerea este una dezavantajoasă (şi) pentru cumpărătorul final este că “dacă se dau nişte facilităţi pentru dezvoltator, acestea trebuie să se regăsească în preţul de vânzare”. Dat fiind preţul de vânzare, facilităţile oferite de Primărie se regăsesc, în opinia edilului-şef, în profiturile realizate de către constructor/dezvoltator. Bolojan spune că Impact vinde casele la preţ de piaţ, în timp ce Primăria s-a obligat să-i vândă cumpărătorului casei terenul aferent la numai 16 euro/mp, zona fiind una de cel puţin 70 euro/mp. Nu în ultimul rând, primarul spune că parteneriatul cu Impact “produce perturbaţii pe piaţa imobiliară”, fiind “concurenţă neloială faţă de alţi dezvoltatori care fac totul pe banii lor”.
Vineri, 25 iulie, CONTRAST ONLINE a încercat să pună câteva întrebări unor reprezentanţi ai firmei Impact SA, însă am fost plimbaţi de la un număr de telefon la altul.

Chiar şi în condiţiile unor preţuri de vânzare foarte mari, unii au cumpărat mai multe case...

Probabil datorită zilei scurte, nicio persoană abilitată nu mai era disponibilă. Se pare că există o posibilitate de a rezilia contractul. Potrivit informaţiilor de la Primăria Oradea, în cazul în care firma dezvoltatoare vinde casele la un preţ care depăşeşte valoarea de 335 euro/mp, asocierea cade. Chiar dacă este la final. În anul 2005, într-un ziar central, directorul de comunicare de atunci al firmei Impact declara că locuinţele construite în Cartierul Europa au ca destinatari potenţiali “orădenii care vor să scape de la bloc. Practic, dacă omul îşi vinde apartamentul şi mai ia ceva bani împrumut, se poate muta oricând la casă”. Doar că, poate, nu mulţi îşi doresc să aibă vecini cripte şi cioclii (adică cimitirul), respectiv trafic de şosea de centură (str. Ogorului). Şi asta la un preţ de vilă în toată regula.

Andrei Şandor
andreisandor@contrastonline.ro